Y U NO? / I CAN HAZ?
Limbajul prin care memele sunt transmise se compune combinând conventiile uneltelor precedente, mai ales cele ale mediilor de expresie ale Internetului, reunind neologisme si expresii din medii diferite (Epic – limbajul culturii massive multiplayer role-playing game, Troll – cultura forumurilor) dar reuseste sa ramâna un sistem simplist, un cod intercultural de un retorism extrem: o bruma de text incompatibil cu standardele literare care aduce cu… o nonversatie! Acest nou cod nu este un elegant Esperanto nascut „în laborator“ ca rezultat al efortului unei academii de filologi, ci limbajul poporului global, destinat aceluiasi popor: engleza stâlcita a neofitilor si a needucatilor, având ca rezultat aparitia unor monstri stereotipici cum ar fi Y U NO Guy, un personaj al carui rol este de a atrage atentia asupra unei probleme într-un mod aprig. Trupul sau silfidic pune în evidenta expresia fetei, în jurul careia este încadrat textul
Mema de mai sus este o varianta a speciei stereotipice „Epic Troll God“, care contine informatii despre religie si se conformeaza din toate punctele de vedere cu modul în care o mema îsi transmite mesajul: pe un fond puternic colorat, ce semnaleaza violent ruperea de conventiile vietii sociale din RL (real life), e lipit capul unui batrân cu barba alba (imaginea stereotipica a lui Dumnezeu), cu o expresie ambigua. Aceasta expresie faciala incerta îsi propune probabil sa introduca umoros un subiect, care în aceeasi viata reala de care încercam cu totii sa fugim este un „conversation killer“. Si în alte meme avem de a face cu expresiile faciale universale ale emotiilor, alt cod usor de înteles de catre oricine.
Este usor, placut, însa redundant sa tot citam si sa analizam meme. Vom constata ca este foarte usor si chiar daca nu suntem la curent cu mitologia Internetului vom deveni aproape experti în câteva ore de browsing pe portalurile specializate. La un moment dat putem chiar sã inovam si sa îngrosam rândurile creatorilor de continut generat de utilizatori.
Jocul de a le supra-analiza, determina originea, evolutia si chiar de a le elabora un grafic care sa arate interesul pentru ele se desfasoara pe knowyourmeme.com. Acolo, userii si cei care scriu pe site discuta pe forumuri si chiar fac documentare despre ele.
Mai interesant, quickmeme.com este alt site unde, multumita unei interfete user-friendly care contine materialul „raw“, needitat. Oricine poate intra sa adauge text pe o poza, dând nastere unor snapshoturi care evoca diversele contexte al realitatii lor personale. Acest caz spontan de perpetuare a unor meme (pentru ca folosirea materialelor puse la dispozitie de un third-party nu se poate considera creatie) functioneaza asemanator mecanismului „Facebook eye“ (http://www.theatlantic.com/technology/archive/2012/01/the-facebook-eye/251377/), conform caruia viata traita de noi trebuie sa fie, în reteaua sociala moderna, atât reala cât si virtuala, una cât mai eficienta, rationala din toate punctele de vedere, conforma normelor sociale ce ne delimiteaza accesul si utilizarea resurselor de grup, dar si unica, originala, neimitabila, mereu presarata cu momente LIKE-able. „Facebook eye“ este varianta cyborgica a lui tourist eye, actul de a vietui redus la privirea fixata prin diafragma aparatulului de fotografiat a turistului, prea concentrat pe butoanele aparatului pentru a se concentra pe ce are în fata.
Asadar, laboratorul quickmeme.com ofera o interfata ideala pentru ca utilizatorii dornici sa puna cât mai repede pe internet traducând sub forma de meme cea mai recenta frântura din viata lor cotidiana care a iesit în evidenta.
Memologia este povestea noastra spusa de noi noua însine. Printr-un limbaj comun ne urcam si ne coborâm la nivelul fiecaruia dintre noi pentru a ne explica ceea ce înseamna sa fim cu adevarat oameni: sa ne fie frica, sa fim fericiti, sa iubim, sa muncim, sa ne jucam, sa patim una-alta si, asa cum am vazut mai sus, sa ne laudam cu asta celor asemanatori cu noi.
Este preamarirea atributelor si posibilitatilor fiintei umane în toata frumusetea si urâtenia ei, de catre aceeasi fiinta umana. Am ajuns atât de mari încât abia acum, în oglinda tehnologiei si a suspiciunii autodistrugerii iminente ne vedem cât de banali si trecatori suntem si învatam sa ne iubim pentru ceea ce suntem cu adevarat. Tânara generatie a internetului a inventat ceva deosebit si acesta nu este nicidecum sfârsitul povestii.
Pe nenumaratele canale online lumea gândeste, vorbeste, se pune la curent cu ce e nou, asculta muzica, pirateaza filme si jocuri, îsi bate joc de guvern, pune la cale revolutii (primavara araba) sau îl cauta pe Iisus Hristos. Dar nici guvernul nu sta degeaba. Prin cenzura accesului la internet, adica la informatie si comunicare în timp real, îndeparteaza informatia si exercita un control mai atent asupra populatiei, care deja a dovedit prin evenimente precum Primavara Araba ca se foloseste de acest mod de comunicare pentru a-si organiza revolutiile. În mod evident, se revolta
Avem grupari online care militeaza, aproape necenzurate, pentru utopii, transparenta totala, pentru structuri de guvernare fluide, supuse unui control simultan al populatiei asupra corpurilor de guvernare.
Parca aparuti din „Fight Club“, Julian Assange, numit în gluma de internauti „Antichristul“ si „terorist“ de catre guverne, se foloseste de bebelusul sau mutant, Wikileaks (http://wikileaks.org/), varianta contemporana a lui Cryptome, pentru a milita pentru inlocuirea actualelor sisteme solide, închise, fixe de guvernare, cu unele lichide, transparente, verificabile în timp real de cetateni pentru scaderea cazurilor de abuz de putere.
Si daca Julian Assange, un whistle-blower voluntar, nu era deja prea mult pentru lume, în urma lui, nu neaparat pentru el, dau cu bombe (virtuale, desigur) hackerii de la gruparea Anonymous (http://anonyops.com/), la rândul lor o comunitate online descentralizata, care pe lânga abilitatea cu care membrii ei devalizeaza sisteme informatice stiu foarte bine si cum sa atinga coarda sensibila a opiniei publice amenintând sa bombardeze stadioanele în timpul meciurilor si sa dezvaluie finalul noii carti „Harry Potter“ ca reactie împotriva campaniilor guvernelor. Din spatele mastii de Guy Fawkes dupa care se ascund, acesti haiduci anonimi dezinhibati de libertatea mediului online au o baza de fani imensa si în continua crestere instiga, planifica revolutii mai mari sau mai mici, pun la cale cu ajutorul retelelor sociale online planuri de demascare a afacerilor tenebroase ale corporatiilor si a guvernelor.
Pentru unii, implantarea unui browser Internet în creier este un vis frumos. Deja digitizarea a început prin împlinirea proiectelor unor oameni de stiinta, matematicieni, geneticieni, biologi, inventatori (Ray Kurzweil, Vernor Vinge) care lucreaza si instrumenteaza asiduu momentul Singularitatii sau al Extropiei, contopirea omului cu robotul prin proteze cyborgice (casti de realitate virtuale, proteze). Am fi persoane mai bune sau mai rele în aceasta utopie tehnologica? Cartile de fictiune speculativa, scrise de aceiasi futurologi implicati în proiectele evocate în ele, dau raspunsuri ambigue. Cu o treime din populatia lumii deja pe internet si cu terminale mobile la îndemâna oricui nu ne mai ramâne decât sa asteptam pâna în 2050 când este prezis de acestia ca vom avea robotii curentelor transumaniste. Lumea se modifica deja în asteptarea lor: carne artificiala produsa în laborator, o solutie tangibila pentru stoparea foametei mondiale daca proiectele nu promit prea multe din nevoie de granturi, avem revolutii planuite pe Internet din lipsa altui mediu de comunicare, tactici de gherila pentru asigurarea coordonarii grupului (emitatoare Wi-Fi instalate de revolutionari în apartamente din apropierea tintei unde se va manifesta). Mai nou, în loc de „benzi pentru pietoni sau biciclisti“, pentru a servi cei 68 000 de oameni care s-au ranit în Londra anului 2008 în incidente de tip „walk and text“, administratia orasului a înteles aceste noi first world problems si a inaugurat „texting lanes“, benzi speciale pentru tastat la telefonul, sau mai degraba terminalul mobil cu acces la internet, pentru dat mesaje.
Lumea digitala, careia îi încredintam din ce în ce mai multe date personale pentru crearea unei imagini online credibile, un veritabil profil de consumator de încredere cu card Platinum, debordeaza de imagini ale politeismului tehnologic, ale narcisismului nostru antropocentrist si ale veneratiei totemelor vietii moderne.
Stiinta, magia si religia delimitate în sistemele teoretice ale antropologiei clasice vazute prin lentila unei societati globale se combina si se focalizeaza prin lentile a caror suprafata augmentata de integrarea cu tehnologia în care ne înecam proiecteaza actualele spectre ale anxietatii utilitariste care ne-a însotit de-a lungul evolutiei noastre.
Autor: Alexandru TudoseApărut în nr. 368