Gianina Cărbunariu își selectează personajele din toate mediile: actori, avocați, biologi marini, șoferi, antreprenori, studenți. În costume simple, interpreții își spun monologul desfășurând o felie de realitate, fie concepută în jurul visurilor comune, domestice – o casă, o familie, copii –, fie în jurul frustrărilor datorate inechității sociale și discriminării etnice. (…) Consecventă cu direcția pe care a abordat-o încă de la începutul carierei, cea a teatrului documentar, cu o componentă accentuat civică, regizoarea s-a concentrat de data aceasta pe teme nevralgice din actualitatea europeană, ca injustiția condițiilor de muncă, mai ales în cazul migranților, concurența dezumanizantă, îmbătrânirea populației, explozia recentă a naționalismului și a populismului sau dezgustul generalizat față de oamenii politici.