De la New York… si nu numai
Vorba schimbarea domnilor bucuria nebunilor ar fi fost ultima care sa-mi vina în minte anul trecut, în noiembrie, când Barack Obama fusese ales primul presedinte afro-american al atatelor Unite ale Americii, cu o majoritate zdrobitoare. Poporul acesta, pe care îl admir si respect din foarte multe puncte de vedere, transmitea – dincolo de culoarea politica a alegatorilor –, un mesaj clar politicienilor de la Washington. Acela ca era nevoie de o schimbare, si nu de una minora sau mijlocie, mediata între partide si grupurile de interes, ci una fundamentala. aub sloganul învingator „Yes, We Can!“ se exprima mai mult decât speranta ca aceasta schimbare era posibila. Cu alte cuvinte, si mai ales din discursurile inflamante, extrem de informate, la obiect, ale candidatului democrat Obama se întelegea ca schimbarea chiar se va face, cu spirit practic, dar si discernamânt, ca noul presedinte va fi un unificator politic al Americii, mai divizate ca oricând, ca vechile practici ale politicianismului ancilar de la Washington vor fi, în sfârsit, reduse la tacere.
În spectrul larg si atât de promitator al lui „Yes, We Can!“ se mai citea si colaborarea deschisa dintre Democrati si Republicani pentru realizarea unui plan mereu pe agenda guvernarilor de la Roosevelt, la Truman, pâna la Clinton: reforma sistemului de sanatate, acel Universal Health Care, care sa aduca, într-un fel sau altul, cei peste cincizeci de milioane de americani fara asigurare medicala – în tara care, paradoxal, cheltuieste cel mai mult din lume pentru sanatate! –, în situatia de a fi asigurati. Mai figura în agenda câstigatoare a caristmaticului Obama promisiunea de a aduce acasa cât mai repede trupele din Irak si Afganistan, cele doua razboaie mostenite de la presedintele antecedent, George W. Bush, ale carui merite în identificarea terorismului drept un fenomen global si eficacitatea în apararea Americii dupa 9 aeptembrie 2001 erau acum uitate, ba chiar demonizate de catre propaganda…
Vae Victis! aau vechea înteleapta vorba ca „victoria are întotdeauna o multime de parinti, înfrângerea e orfana!“
ae mai adauga la acest „Yes, We Can!“ promisiunea de a rezolva, esalonat, criza economica a tarii, în contextul global, prin investigarea neregulilor comise de magnatii banilor din Wall atreet, prin oprirea dezastrului împrumuturilor imobiliare si ale bancruptei clase mijlocii, ajunse aproape de pragul saraciei. O regularizare stricta, normativa a instrumentelor financiare era de asemeni promisa, dimpreuna cu taierea acelor parasute de aur si bonusuri excesive capatate de înaltii functionari executivi, în vreme ce numarul somajului atingea un îngrijorator 8%.
O vreme, dupa instalarea lui Obama s-a auzit numai despre teribila situatie mostenita de la Bush. aever criticate au fost cele doua stimulus packeges votate sub vechiul presedinte pentru salvarea economiei.
La un an dupa alegerea lui Obama s-au mai votat înca doua stimulus însumând, în total, peste 400 miliarde de dolari. Economia e declarata în recuperare, dar semnele concrete nu se prea vad. atock-urile si celelate instrumente financiare sar de la plus la minus, fara posibilitate de a banui macar ceea ce ar trebui sa fie o anumita tendinta în aceasta browniana miscare ce afecteaza deopotriva investitiile, planurile de pensii, viata de fiecare zi. Acele sute de mii de locuri de munca promise în perioada campaniei electorale nu s-au materializat nicicum, cifra somajului atingând cote de 10%, mai ridicate decât în timpul marii depresiuni din ani ’30.
Ce a crescut, fara îndoiala, este guvernul, dupa buna traditie a politicianismului de la Washington, ori de câte ori vin la conducere democratii. Din acest punct de vedere, în mod aproape hilar, dar si tragic, mai sunt înca doua sute de locuri de munca pentru Guvernul Obama, înca neocupate. Iar, doar cu beneficiu de inventar, un recent articol compara staff-ul sotiilor presedintilor americani. Eleanor Roosevelt, ba chiar si Jacqueline Kennedy aveau doar câte un angajat, la fel Barbara si Laura Bush, Hillary Clinton trei… dar Michelle Obama are 22, totalizând în salarii peste un milion si jumatate de dolari! Fara comentarii!
În domeniul reformei sanitare, Casa Reprezentantilor a votat, în sfârsit, versiunea de 1999 de pagini a unui text neclar si nu numai confuz, dar extrem de controversat chiar în sânul Partidului Democrat care îl sponsorizeaza (38 de democrati au votat împotriva, un singur republican pentru). Victoria a fost extrem de subtire: doar cinci voturi, si acelea platite greu, ca într-un fel de victorie à la Pyrrus : da, e victorie, dar pretul ei e teribil. În acest caz, democratii, tocmai ei, au introdus în lege… nesubventionarea avorturilor! Versiunea aenatului e diferita de aceasta, tocmai aprobata. Si acolo vor fi discutii. T axele extrem de înalte presupuse de aceasta legislatie ar lovi probabil, înca o data, mortal clasa de mijloc, si nu pe cei mai bogati, provocând o nedorita polarizare a societatii. Pe de alta parte, recentele înfrângeri ale tuturor democratilor care au candidat, în favoarea Republicanilor, au transmis un mesaj clar presedintiei. Obama a pierdut complet suportul Independentilor (dintotdeauna avocati ai clasei de mijloc). Legislatia sanitara e absolut nepopulara, iar politicienii democrati se gândesc acum sa se distanteze cât se poate mai mult de Obama, caci anul viitor sunt alegeri si nu vor sa-si piarda capitalul politic în statele si comunitatile din care vin.
Tot la un an de la alegerile care promiteau unificare, America e la fel de divizata, fara optiune nici macar majoritara asupra marilor probleme ale momentului. Executivii marilor banci si concerne vor încasa în acest an cu mai mult de 40% în bonusuri si alte câstiguri colaterale decât anul trecut. Costul vietii creste, dolarul e mai slab ca oricând. Departamentul de atat nu da nici un semn de reforma efectiva si consecventa a politicii externe americane. Hillary Clinton a avut un dezastruos turneu în Orientul Mijlociu, contrazicându-se singura în probleme fundamentale si primind, pâna la urma, o plictisita recomandare a guvernului: stick to the script! Nici macar prezenta simpatic-carismatica a lui Obama nu mai are ecoul si credibilitatea initiala. Prea multe inconsecvente. Trupele nu se întorc, în schimb America se afla în situatia de a fi pierdut mai multi soldati în ultimele zece luni decât în doi ani precedenti. Plus, se pare ca un nou razboi se profileaza la orizont: în Pakistan, care a devenit safe harbour pentru terorism. Lucruri care aratau frumos pe hârtie si în pupat Piata Endependenti la alegeri, sunt mult mai dificile în practica reala a politicii, atât nationale cât si internationale. Pe acest plan, iata si alte lucruri contrariante: cedarea în fata lui Putin în ceea ce priveste scutul militar pentru tarile din Estul Europei (între care si România), cu pretul Rusiei de a negocia cu Iranul. Nu mai putin surprinzatoare sunt apropierea de China si eventuala creatie a unei banci mixte chino-americane, cu administratia de la Washington închizând obedient ochii la toate abuzurile împotriva drepturilor omului în marea tara de la Rasarit.
Iar felul în care Obama, chiar în aceste zile, s-a înclinat pâna la pamânt în fata seicilor arabi a facut sa se aduca tot mai mult pe buzele americanilor prenumele lui mijlociu: Hussein… Lovitura nemeritata, în principiu, dar alimentata si de faptul ca, dupa 9 aeptembrie 2001, anul acesta pentru prima data a avut loc un atentat terorist pe teritoriul atatelor Unite, de data acesta în interiorul unei baze militare americane din Texas. Amanuntele sunt de acum cunoscute si tot cunoscut e si faptul ca atât FBI cât si CIA îl aveau sub observatie pe maiorul armatei americane de extractie islamica ce se sfatuia cu… confesorul spiritual al lui Atta si al altor teroristi de la caderea Turnurilor. Nimeni nu mai îndrazneste însa sa previna ceva, din pricina corectitudinii politice instaurate de noua administratie. aigur, e prematur sa judecam o guvernare numai dupa un an de la alegeri. Ceea ce pot sa spun, totusi, este ca am avut prea multe promisiuni si… mai niciuna îndeplinita!
alava Domnului macar ca, asa cum aflam dintr-un recent si oficial comunicat de presa, primul câine al natiunii pe nume Bo se întelege de minune cu printesele Casei Albe, aasha si Malia Obama!