Spike Jonze, produc&â259;torul seriei ,,Jackass“, debuteaz&â259; solo cu un scenariu original, ,,Her“ – inspirat probabil de Charlie Kaufman, prietenul s&â259;u scenarist; ,,Her“ este o poveste romantico-sci-fi despre idila dintre un ,,scriitor“, Theodore Twombly (Joaquin Phoenix), (i sistemul de operare al computerului s&â259;u, numit Samantha (vocea îi apar)ine lui Scarlett Johansson). ,,Her“ e genul de film care, indiferent de originalitatea creatorului s&â259;u, se încadreaz&â259; perfect în sec)iunea corny&cheesy (în traducere: cli(eistic (i siropos), pentru c&â259; insist&â259; asupra amalgamului de sentimente ale protagonistului, sentimente cu care, zic eu, înc&â259; mai oper&â259;m în zilele noastre (i pe care încerc&â259;m s&â259; le neg&â259;m, sub presiunea societ&â259;)ii. Dar, având în vedere c&â259; scopul scenaristului era cel de a în(irui pe pelicul&â259; multitudinea sentimentelor care iau na(tere din rela)ia om-tehnologie, filmul î(i atinge pân&â259; la urm&â259; )elul.
Cu toate acestea, ,,Her“ are parte de numeroase obiec)ii de la cei mai duri (i non-narcisi(ti spectatori ai s&â259;i pentru simplul fapt c&â259; alegerea unei rela)ii amoroase (sau de prietenie) precum cea dintre Theodore (i Samantha, în defavoarea unei rela)ii reale, este imposibil&â259;. Obiec)iile par a fi destul de nejustificate dac&â259; st&â259;m s&â259; ne gândim la impactul Facebook-ului în rela)iile virtuale sau la evolu)ia continentului asiatic în materie de dragoste, virtualitate, tehnologie (i robo)i cu sentimente umane.
Ac)iunea din ,,Her“ are loc în 2025, adic&â259; peste 11 ani – fa)&â259; de momentul prezent. Este foarte probabil ca ceea ce a transpuns Jonze în filmul s&â259;u s&â259; se întâmple în lumea real&â259; mult, dar mult mai repede. Pentru c&â259; filmul este un fel de satir&â259; la adresa rela)iilor dintre oameni (i tehnologie, Jonze se folose(te de aceast&â259; metafor&â259; pentru a exploata mai bine tema lipsei de comunicare (i a singur&â259;t&â259;)ii. Theodore nu este un scriitor ci, mai degrab&â259;, un redactor de scrisori de dragoste pentru oamenii care întâmpin&â259; dificult&â259;)i când vine vorba s&â259;-(i exprime propriile sentimente fa)&â259; de persoanele iubite. În 2025 statutul scriitorului care dicteaz&â259; cuvintele – nu le scrie; în schimb, c&â259;r)ile înc&â259; sunt publicate pe hârtie – unui sistem de operare de tip alter ego redactor ofer&â259; o imagine extrem de melancolic&â259; (i, totu(i, apropiat&â259; de romantism. Chiar (i a(a, în mod ironic – prin look-ul s&â259;u introvertit (i prin privirea sa emotiv-blajin&â259; – Theodore pare a fi destul de priceput în a ,,crea“ sentimente exprimate pe ecran pentru al)ii (i în a le nega pe ale sale. Sistemul de operare, Samantha apare la momentul oportun asta pentru c&â259; Theodore este închis în carapacea sa post-depresiv&â259; în urma separ&â259;rii de so)ia lui, Catherine (Rooney Mara), c&â259;reia înc&â259; nu i-a acordat divor)ul. Redresarea emo)ional&â259; a protagonistului apare odat&â259; cu familiarizarea sistemului s&â259;u de operare, pentru c&â259; Samantha – de fapt, ca toate sistemele de operare de acest gen – este creat&â259; cu scopul de a se mula preferin)elor (i vie)ii lui Theodore. Mai mult decât atât, în afar&â259; de inteligen)a sa izbitoare, care evolueaz&â259; în fiecare secund&â259;, Samantha nu este un simplu OS, ci are voce, tr&â259;s&â259;turi umane (i o con(tientizare a propriilor sentimente, dar (i personalitate. Sub aceste auspicii au loc interac)iunea (i conversa)iile solide dintre protagonist (i Samantha, care se îndep&â259;rteaz&â259; de imaginea stereotipic&â259; a rela)iei om-robot.
Vindecarea psihologico-spiritual&â259; a protagonistului e gradual&â259;, trece prin mai multe etape care servesc ca model universal valabil nu doar în rela)ia dintre tehnologie (i om, ci (i în rela)iile interumane de orice fel. Spre exemplu, în urma lungilor discu)ii cu Samantha, cea care îi asigur&â259;, înainte de toate, un confort psihic (i emo)ional, bineîn)eles, într-un mod virtual, Theodore renun)&â259; la carapace (i se hot&â259;r&â259;(te s&â259;-i acorde divor)ul lui Catherine. Protagonistul ajunge s&â259; se împace cu propria persoan&â259;, dedicându-se, mai degrab&â259;, sie (i, în acela(i timp, rela)iei de prietenie cu Samantha. Grafica sentimentelor lui Theodore merge doar în zigzagul progres (i regres, cu mici momente de echilibru emo)ional: de la prietenie ajunge s&â259; se îndr&â259;gosteasc&â259; de Samantha (i s&â259; con(tientizeze c&â259; nu are nevoie de o rela)ie real&â259; atât timp cât a întâlnit-o pe cea care îl cunoa(te cel mai bine. Traiectoria se schimb&â259; când rela)ia evolueaz&â259;, iar întregul arsenal de care dispune Samantha – voce, personalitate, tr&â259;iri (i reflec)ii personale, care o fac unic&â259; (i original&â259; – îl fac pe Theodore s&â259; o aib&â259; al&â259;turi de el, s&â259; o poat&â259; atinge. Spre final, spirala emo)ional&â259; a protagonistului cap&â259;t&â259;, mai degrab&â259;, o form&â259; ciclic&â259;, pentru c&â259;, dup&â259; ce acesta afl&â259; c&â259; Samantha nu îi apar)ine în totalitate – aceasta îi m&â259;rturise(te lui Theodore c&â259; mai are leg&â259;turi cu înc&â259; 8,316 de oameni, dintre care doar de 641 este îndr&â259;gostit&â259;, (i dispare (sistemul de operare este scos de pe pia)&â259;) –, Theodore revine la aceea(i form&â259; de plutire emo)ional&â259;, care se tot izbe(te de valuri puternice, dar îl face s&â259; fie împ&â259;cat cu propria lui persoan&â259;. În ciuda caracterului romantic al pove(tii, finalul nu presupune un happy ending, dar ofer&â259; o viziune mai apropiat&â259; de timpurile (i lumea în care tr&â259;im. De fapt, rela)ia cu Samantha nu face decât s&â259; rezolve conflictul interior al protagonistului (i s&â259;-i ofere toate resursele necesare în vederea con(tientiz&â259;rii propriilor sentimente.
Apartenen)a la sci-fi este, mai degrab&â259;, un pretext care îi serve(te lui Jonze pentru a transpune satira cu privire la rela)ia omului cu tehnologia. Cu toate acestea, universul regizorului p&â259;streaz&â259; o tent&â259; ambivalent&â259;, pentru c&â259; propune un melanj de fa)ete care ba se aplic&â259; timpului prezent, ba anului 2025. Ambiguitatea dintre viitor (i prezent, precum (i capacitatea scenariului de a trece de la un caz specific la ceva general sunt frumos rezumate prin petele de culoare pe care le propune Jonze, în special prin intermediul vestimenta)iei lui Theodore. Dac&â259; din primele cadre ro(ul corai al c&â259;m&â259;(ii lui Theodore iese în eviden)&â259; printre fe)ele triste (i plictisite din jurul lui, oferindu-i o individualizare mai special&â259;, ei bine, pe m&â259;sur&â259; ce povestea înainteaz&â259;, individualizarea se transform&â259; în generalizare – spre exemplu, Theodore afl&â259; c&â259; nu este singurul care are rela)ii amoroase cu OS-ul lui, ba chiar mii de persoane se afl&â259; în aceea(i situa)ie. De asemenea, universul sci-fi se remarc&â259; (i prin ilustrarea evolu)iei tehnologice: jocurile video se transform&â259; în holograme în care po)i intra (i unde po)i interac)iona cu celelalte personaje, sau po)i p&â259;stra leg&â259;tura (i po)i avea conversa)ii cu sistemul de operare prin intermediul unor mini gadget-uri, numai bune de pus în buzunar. Compara)ia filmului lui Jonze cu ,,Lost in Translation“ este una fezabil&â259;, dac&â259; privim din perspectiva atmosferei oferite de spa)ialitate (i de plasarea protagonistului în mul)ime, iar cadrele/planurile secven)&â259; ce ilustreaz&â259; imensitatea cl&â259;dirilor înalte – câteva dintre cadre sunt trase în Shanghai – au rolul de a cl&â259;di, la propriu (i la figurat, un univers sci-fi romantic (i solitar.
Autor: CLAUDIA COJOCARIUApărut în nr. 459