La sfarsitul stagiunii trecute – dupa ce a umplut Piata Mare cu ocazia acelui unic spectacol cu opera-dansata „Carmen“ de Georges Bizet, proiect amplu si original reunind mai multe colective de dansatori, cantareti si instrumentisti –, tanarul Teatru de Balet din Sibiu trecea prin framantari si transformari fundamentale, nestiute de public. Directorul Ovidiu Dragoman si-a suflecat manecile si a pornit insa la refacerea companiei, cu calmul si increderea specific ardelenesti.
Si iata-ne in toamna, cam la o luna dupa inceperea stagiunii, asistand la prima premiera, cu o componenta noua si creatori noi. Desi baletul „Giselle“ face parte din marele repertoriu international si se mentine pe afisul tuturor companiilor clasice din lume de aproape doua secole, pentru publicul sibian el constituie o noutate absoluta, optiunea fiind determinata si de considerente de casting.
Regia si coregrafia (dupa Jules Perrot si Jean Coralli) ii apartin lui Pavel Rotaru, fosta stea a baletului romanesc, prim-balerin al Operei bucurestene in anii ‘60-’70, cariera continuata timp de aproape alte trei decenii in Europa si SUA, in calitate de interpret si ca fondator al Rotaru International Ballet School, International Ballet Rotaru si Ballet Du Soleil din Altlanta, apoi din nou in Europa, ca maestru de balet al principalelor teatre din Slovenia si Croatia. Insarcinat cu asistenta acestei montari: Florin Brindusa, alt nume sonor al dansului romanesc, legat de Operele din Cluj, Timisoara, Bucuresti, de fostul Ansamblu de Balet Clasic si Contemporan Fantasio din Constanta si, ulterior, de companiile National Ballet of Korea si Universal Ballet din Seul.
Versiunea lui Pavel Rotaru este una traditionala si nu-si propune alte modernizari sau adaptari decat cele impuse de numarul de dansatori de care dispune, acoperind dorinta/nevoia publicului de familiarizare cu reperele de baza si abia mai apoi, eventual, de experimente, iar maniera specifica este respectata, (re)creand atmosfera romantic-gotica a libretului lui Théophile Gautier.
Astfel, meritul sau este in primul rand acela de a dimensiona corect ansamblurile, incat sa asigure bogatia vizuala scontata fara sa incarce scena, de a alege dintre variantele unor secvente pe acelea mai proaspete si mai incitante si de a avea un aport propriu in scenele care necesitau o adaptare la compozitia trupei: dansul Taranesc din actul I, imbogatit cu un Pas de quatre, Valsul – din care se desprinde un Pas de six – sau grupurile de willis din actul II, completate cu demi-solistele din distributie.
Din dorinta de a asigura un suport sonor de referinta sunt folosite inregistrari ale orchestrei Teatrului Bolsoi din Moscova, din care strabat solouri instrumentale emotionante, dar mixajul si sonorizarea sunt presarate cu lipituri si imperfectiuni, iar uneori impun tempi mai degraba de concert decat de spectacol.
Decorurile si costumele semnate de Alin Gavrila (care promite sa devina un specialist in scenografia de balet din obisnuinta de a raspunde solicitarilor teatrului) sunt corecte si rezolva particularitatile scenei Casei de Cultura a Sindicatelor din Sibiu, neprevazuta cu trape sau cu posibilitatea de a obtine efecte de scenotehnica. In reprezentatiile viitoare este de asteptat ca si light-designer-ul Marko Radanovic sa gaseasca solutii pentru unele efecte din actul II (luminitele, putine si asimetrice sau luna, vizibila doar din primele randuri).
Invitatii in rolurile principale, Hye Min Hwang si Jae Yong Ohm au o carte de vizita consistenta: absolventi ai Academiei de Balet „A.Vaganova“ din Skt. Petersburg, cei doi prim-solisti ai Universal Ballet Company din Seul sunt laureati a numeroase concursuri internationale si participa adesea la Gale de balet, printre care „Stelele secolului XXI“. Daca in prima seara evolutia lor a fost mai degraba retinuta, in cea de-a doua si-au dat masura talentului, fiind rasplatiti cu o primire entuziasta. Hye Min Hwang intruchipeaza o Giselle de mare finete, cu o frumoasa plastica corporala si o usurinta fizica ce le aduce celor doi aplauze in actul II, in special in prizele cu Jae Yong Ohm, care o ridica si o porteaza literalmente ca pe un fulg.
De altfel, intregul spectacol a crescut sensibil la a doua reprezentatie, dovedind o reconfortanta putere de concentrare si de coagulare a unui colectiv nou, alcatuit din balerini din Japonia, Noua Zeelanda, Finlanda, Belgia, SUA, si completat cu „imprumuturi“ de la teatre din tara. Dintre acestea, ii remarcam pe Traian Vlas (Teatrul National de Opereta „Ion Dacian“ din Bucuresti) in rolul lui Hans, padurarul indragostit, pe Francisc Strnad (Contele) si Anca Strnad (Bathilde) si pe Horatiu Chereches in Pas de quatre din actul I (Teatrul National de Opera si balet „Oleg Danovski“ din Constanta). Acceptabil, desi necopt, se prezinta Mihai Paslaru in rolul scutierului Wilfried, in timp ce Delia Vlasov e inca departe de gravitatea varstei Mamei si a situatiei de joc. In Prietenii Gisellei din actul I, Takahiro Tsubo (laureat al Concursului International de Balet de la Sibiu din vara trecuta, la sectiunea juniori) le are ca partenere pe Megumi Koshi/Reina Yagura, cu care „se asorteaza“ la fel de bine, intr-un pas de deux delicat, dar solicitant tehnic.
O achizitie fericita a Teatrului de Balet sibian este Adela Sterp-Craciun: pana de curand solista a Operei bucurestene, balerina cu o larga paleta tehnica si stilistica si o prezenta scenica in perfect acord cu autoritara zana a ielelor, Myrtha, le are „in subordine“ pe Ruth Bronwen si Laura Cristea (Zulma si Mona), care penduleaza, cu firesc si echilibru, intre variatiile demi-solistice si ansamblul de willis.
O remarca speciala se cuvine si publicului sibian, insetat de cultura si cu o medie de varsta imbucurator de scazuta. Nu pot decat sa sper ca, inradacinandu-se intre obiceiurile mondene, frecventarea spectacolelor de balet ii va convinge pe unii parinti ca locul pustimii este in show-urile scolilor lor si nu la avanscena in pauza dintre acte sau ca baletele pot fi greu de urmarit pentru bebelusii somnorosi.
Cu „Giselle“, Teatrul de Balet din Sibiu a facut inca un pas hotarat in familia companiilor de buna tinuta artistica, de talie internationala. Recent intors dintr-un scurt turneu in Japonia, se pregateste sa primeasca noi angajati din alte colturi ale lumii si sa prezinte noi premiere. Cine a spus ca suntem in criza si ca baletul e condamnat sa fie o Cenusareasa a artelor?!?
Autor: Vivia Sandulescu