Profesorul Marin Iancu a facut o laudabila pasiune pentru opera lui Marin Preda, pe care o cerceteaza ca lexicograf si antologator, demers de durata, concretizat pâna acum în volumele: „Marin Preda. Dictionar de personaje“, în colaborare cu Andreea Vladescu (Editura Festina,1995), „Marin Preda. Reflectii, amintiri, confesiuni“, cuvânt înainte de Eugen Negrici (Editura Academiei Române, 2010), „Marin Preda, el însusi“, postfata de Petru Isachi (Editura Nico, 2013) si „De la Silistea-Gumesti la «Cheia» Rosetti. Dictionarul personajelor lui Marin Preda“ (Editura Nico, 2013).
Demersul autorului n-a fost deloc comod, el având ca obiect o opera întinsa si complexa, în care o seama de personaje migreaza de la o opera la alta, în conditii sensibil altele si cu nuante care se cer atât urmarite, cât si comentate cu rigoarea necesara.
Daca primul dictionar contine portretele a 280 de personaje, cel de acum, cu supratitlul „De la Silistea-Gumesti la «Cheia» Rosetti. Dictionarul personajelor lui Marin Preda“, care nu prea era necesar, pentru ca restrânge oarecum arealul operei prediste, s-a largit la aproape o mie de personaje, extindere cam artificiala, pentru ca mentioneaza si cele mai sterse personaje, care au doar rolul minor de a completa peisajul romanesc.
Ne oprim aici cu consideratiile generale si procedam la examinarea din alt unghi a acestei din urma aparitii, semnalând o serie de aspecte care diminueaza simtitor meritele lucrarii. Precedam exemplele cu paginile din lexicon: p. 36: „Armeanca realizeaza imaginea frusta“; p. 70: „Bisisica are semnificatia unui simbol malefic“; p. 82: „Personajului îi corespunde o imagine literara în masura sa conduca la explicarea acestuia prin deschidere spre contextul operei“; p. 88: „Stapân absolut a trei femei, proliferându-se cu fiecare dintre ele“; p. 78: „Brasoveanu releva imaginea unui ins“; p. 81: „el ramâne un snob în frecventare“; p. 95: „o doamna distinsa cu o anumita filosofie în glas“; p. 111: „un alt personaj absent, sugerând trasaturi“; p. 115: „Titi Cucu îi produce lui Petrini imaginea unui farseur“; p. 149: „Plasat pe fondul unei atmosfere conturate cu o remarcabila mobilizare senzoriala“, p. 161: „Cu o înclinatie spre viclenie, minciuna si lene, Gae este dotat cu o stiinta a vicleniei“, p. 275: „mocanca tradeaza o exaltare a unor simturi, o aprinsa intensificare a trairilor, dând nastere altor pagini de iubire târzie“, p. 279: batrânul Modan este „personaj schitat într-un acord statornic cu atmosfera tinzând spre o anumita mecanica psihologica“, p. 279: Voichita Modan este „o femeie cu o superioara întelegere a mecanismelor vietii, capabila de sentimente mai presus de contingentele vietii“. Iata o serie de dezacorduri suparatoare; p. 17: „personaj mai degraba dotata“, p. 32: „tensiunea relatiilor devin“, p. 167 „Izolarea la care se supune îi potenteaza vidul si îi dau senzatia de rutina“; p. 167: „Baiatul lui Tudor Gângoie si a nevestei“; p. 174: „Imaginea lui Dej din episoadele descrise sunt mai degraba caricaturale“, p. 182: „În mijlocul frumusetilor ce le-o ofereau gradina“, p. 102: „mecanismul intim în virtutea careia“, p. 184: „Gândul la arta ei erau mai treaz“, p. 196: „Ilie al Moasei devine victima al unui mediu al violentei“, p. 198 „Lipsita de profunzime, personajul…“, p. 203: „exprimând aceeasi deliranta vointa de putere, demn de cruzimea si stupiditatea sectara“, p. 370 „Înversunarea cu care îi insufla sentimentul de culpa e de-a dreptul diabolic“.
Alta categorie de greseli, numeroase: p. 15 profesonal (profesional), facuta (facuta); p. 10 pitvaurta (???), p. 19 „sistem maniaco-expresiv (nu represiv, cum reiese din context?), p. 20 ilustându-se (ilustrându-se), p. 24 prinuins (???), p. 29 copilaresca (copilareasca), p. 31 copii (copiii), generalului“, p. 44 hatru (hâtru), p. 52 îtineri (tineri), p. 58 „ordinea si si dreptatea“, p. 60 sanii (sânii), p. 67 process, p. 67 cioemegele (ciomegele), p. 67 patriarhalitati, p. 73 „gur asi ochii“ (??), p. 75 înstiindu-si (înstiintându-si), p. 76 „pentru a a reusi“, p. 80 iestea (iesea), p. 81 „el ramâne un snob în frecventare“, p. 92 o înfârfuia (învârfuia), p. 90 vicima (victima), p. 93 atrachedmiratie (???), p. 93 patu (patru), p. 96 apartinici (aparatnici), p. 97 chipul sa (sau), p. 98 tigra (tigva), p. 100 varatiuni (variatiuni), p. 100 la alte (alde), p. 107 desprinsa (deprinsa) de la Tolstoi“, p. 134 cudata (ciudata), p. 135 scrs (scris), p. 140 aesta (acesta), p. 140 docul (doctorul), p. 145 sullictuluispin (???), proprii (i) lui oameni, p. 170 imposibila (impasibila), p. 174 dezvaluie (dezvalui), p. 179 fusta zdrentuit (a), p. 181 experianta (experienta), p. 182 spare (spate), p. 182 erau (erai) mic, p. 183 „te contrazic“ (contrazici), p. 183 „fiindca odata cu sopârla“ (o sopârla), p. 183 crociuri (crochiuri), p. 183 „ar trebui (sa învingi deceptia si sa) revii asupra credintei“, p. 184 meru (mereu) treaz, p. 184 defnitive (definitive), p. 185 al celi (celei), repetate într-una (întruna), p. 198 „sa se împotriveasca a tot“ (nu la tot?), p. 199 maserie (meserie), p. 201 sarguincios (sârguincios), p. 202 aprarat (aparat), p. 205 un personaj este „învins de componentele istoriei“, p. 209 profesrul (profesorul), p. 251 despe (despre), p. 250 destul (de) repede, p. 271 „maor (???) mai aproape de Matilda“, p. 273 pantaloni bunfati (bufanti), p. 275 toitra (loitra), p. 286 „am baut (batut) toate drumurile“, p. 284 haihne (haine), p. 285 „primii doi fiind ucenic“(i), p. 287 „erau nici“ (mici), p. 428 scrierei (scrieri), p. 597 vocati (a), p. 428 pentru Petrini „cotidianul devine un univers concentrationar“.
Multe nume gresite: p. 152 Morometrii, p. 176 Ghiocioai (Ghiocioaia), p. 251 Dostoievscki, p. 274 Dulcinea din Tobosu (Toboso), p. 601 Ion Bâlu (Balu), p. 602 Silviu Anghelescu (Angelescu). Un personaj este când Amaiculitului când Amaicalitului. Numele unui foarte cunoscut critic si istoric literar contemporan, Gabriel Dimisianu apare de regula sub forma Dimiseanu. Un titlul gresit: „În ceata“, pentru „În ceata“ (ceata de la treierat). Expresii gresite: pater familiar (familias).
În articolul „Folcloristul“ trebuia sa se precizeze ca „evreul pasionat de folclorul românesc“ este Harry Brauner, mentiunea pe care o face despre el Marin Preda ca a fost „implicat în grupul Patrascanu“ este nu se poate mai limpede. A fost condamnat la 15 ani închisoare, din care a executat 12, sapte dintre ei în singuratatea celulei. În fine, daca exista un articol despre Grigore Patriciu (Nichifor Crainic), trebuia sa fie inclus si un articol despre cel cu care apare în acelasi context, „un mare poet care avea un verb coroziv“ (adica Tudor Arghezi).
În ultimele vreo patru decenii au aparut câteva dictionare de personaje literare: Pompiliu Marcea, „Umanitatea sadoveniana de la A la Z“ (1977), Valeriu Cristea, „Dictionarul personajelor lui Creanga“ (1995), editia a II-a (1999), „Dictionarul personajelor din opera lui Liviu Rebreanu“ (1995), „Dictionarul personajelor din «Sfârsit de veac în Bucuresti» de Ion Marin Sadoveanu“ (1997), „Dictionarul personajelor din «Viata la tara» si «Tanase Scatiul» de Duiliu Zamfirescu“ (1998), „Dictionarul personajelor din «Ciocoii vechi si noi» de Nicolae Filimon“ (2000), toate patru de D. St. Radulescu, Constantin Cublesan, „Personaje din teatrul lui I.L. Caragiale“ (2002), Ioana Bud, „Dictionarul personajelor romanelor lui G. Calinescu“ si „Dictionar subiectiv al personajelor lui Caragiale“, de Gelu Negrea.
Dictionarul alcatuit de Pompiliu Marcea, despre 3031 personaje sadoveniene, este cel care se apropie cel mai mult de tipul standard de dictionar: formulari concise, la obiect, dimensiuni judicioase ale articolelor, putinatatea citatelor atât din Sadoveanu, cât si din criticii care au scris despre personaje ale operei sale. Câteva exemple în acest sens sunt ilustrative: Ancuta din „Hanu-Ancutei“ are o pagina, iar Ancuta cea tânara tot o pagina, Kesarion Breb din „Creanga de aur“ are doua pagini si jumatate, ca si Ilisafta si Ionut Jder din „Fratii Jderi“, Vitoria Lipan din „Baltagul“ are cinci pagini si jumatate, iar Nechifor Lipan o pagina, Nicoara Potcoava are doua pagini si jumatate, ca si Tudor Soimaru.
Ilie Moromete, din dictionarul pe care îl prezentam, are aproape 24 de pagini, adica mai mult decât articolul despre Marin Preda din „Dictionarul general al literaturii române“, articol care cuprinde biografia autorului, comentariul critic la toata opera, bibliografia operei si bibliografia critica despre ea. Articolul domnului Marin Iancu citeaza abundent din cartea lui Preda si din criticii – o întreaga falanga – care s-au exprimat despre celebrul personaj: Nicolae Manolescu, Sorin Preda, Florin Mugur, Costin Tuchila, Ion Balu, Aureliu Goci, Dan Cristea, H. Zalis, Lucian Raicu, Eugen Simion, Ion Negoitescu, Rodica Zane, Al. Piru, M. Ungheanu, Liviu Petrescu, F. Bailesteanu, Anton Cosma, Al. Andriescu, Monica Spiridon, Victor Atanasiu, Constantin Miu, V. Bugariu, S. Damian, A. Paleologu, Ion Vlad, Dumitru Micu, Gabriel Dimisianu, Eugen Negrici, Ion Pop, Petru Mihai Gorcea. Articolul, care trebuia sa exceleze prin concizie si sa dea cu economie citate, s-a transformat într-un studiu. În articolul despre Nae Ionescu se da un lung citat din dialogul Gabriel Liiceanu-Constantin Noica despre profesorul acestuia, citat interesant, fara îndoiala, dar care nu-si avea locul aici.
În cuvântul înainte, intitulat „O fapta exemplara“, la celalalt dictionar alcatuit de Marin Iancu, „Marin Preda. Reflectii, amintiri, confesiuni“, profesorul Eugen Negrici lauda „efortul exemplar“ al lexicografului: „El a citit si rascitit, cu o staruinta si o neodihna în marginea nebuniei, a unei frumoase si atât de rare nebunii, absolut toate scrierile prozatorului (beletristica, amintiri, eseuri, confesiuni, articole, interviuri) pentru a extrage acele texte cu valoare de marturie care vorbesc, într-un fel inconfundabil, despre viata, istorie, politica, arta, morala, sentimente etc.“ Acel „efort exemplar“ caracterizeaza si „Dictionarul personajelor lui Marin Preda“, numai ca aici graba ?i o corectura superficiala au condus la numarul mare de greseli, de toate felurile, cum s-a vazut. Greseli care, la o noua editie, ar trebui sa fie eliminate, pentru ca cititorul comod poate lua drept bune citate gresite, formulari nefericite. Serban Cioculescu, recenzând, la 9 februarie 1978, în „România literara“, amintitul dictionar al lui Pompiliu Marcea, spunea ca lucrarea este „adevarata providenta pentru studiosii de toate vârstele, prea grabiti ca sa mai mearga la surse! Cartea, de mare truda si tot atât de mare folos, le va da celor comozi, vorba aceea, «mura-n gura».“ Înca un argument, deci, venit din partea unui mare specialist, cum a fost Serban Cioculescu, ca dictionarul domnului Marin Iancu sa fie tiparit într-o noua editie, cuviincioasa.
Autor: IORDAN DATCUApărut în nr. 448