Transportul în comun, unde am fi fara el? Nu prea stiu cum sa raspund la asta, pentru ca oricum stam pe loc de fiecare data când apelam la astfel de servicii. Hai, metroul usor si cel cu multe calorii nu intra în categoria transporturilor „statatoare“, dar cert este ca decât sa stai pe loc, mai bine apelezi la o bicicleta. Oricum, la metrou singurele blocaje se întâmpla atunci când unele vagoane decid sa se opreasca pentru a… fuma. Ca o paranteza, poate ne inundam de tot vara viitoare si apelam direct la hidrobiciclete!
Într-un registru ceva mai vesel, trebuie spus ca nu blocajul este cel mai încântator aspect la RATB, nici macar caldura mare din timpul verii sau caldura si mai mare din timpul iernii! Nu! Cel mai fascinant aspect este, fara îndoiala, cel uman. Un adevarat bazar este RATB-ul nostru cel de toate zilele. De cele mai multe ori te enervezi, pentru ca unii oameni sunt certati cu bunul-simt, dar cum sa nu ramâi fascinat de modul în care oamenii discuta, de pilda, despre rezultatele alegerilor? Odata am asistat, fara voia mea, la o discutie între doi sexagenari „experti în politica“. Voturile adunate de ei ajungeau undeva la un procent decent de… 170%, asta în timp ce alti calatori se aratau de-a dreptul interesati de subiect, privindu-i cu deosebit interes pe cei doi analisti.
Daca n-ar vorbi, nu s-ar mai povesti, nu? Personal, chiar nu doresc sa le ascult toate aforismele si silogismele, dar daca unii vorbesc precum râdea Ray Liotta în „Goodfellas“, aud fara sa vreau!
De pilda, alaltaieri în RATB, am fost întrebat de patru ori: ce masina-i asta? În primul rând, cum se face ca unii oameni care urca în troleibuz te întreaba ce linie este abia dupa ce vehiculul pleaca? În al doilea rând, daca nu poti sa vezi ce linie este, de ce nu întrebi pe cineva care asteapta cu tine în statie? În al treilea rând, daca ai gresit troleibuzul, de ce mai stai în el? În al patrulea rând, doar vesela stupoare.
Din seria calatorilor dezorientati si fara tinta, va prezint cazul unei femei dezorientate, dar cu o tinta foarte precisa. Pe cât de simplu, pe atât de complicat. Doamna voia sa ajunga la Piata Obor, dar nu a specificat ca vrea la metrou, iscându-se astfel o mica discutie între calatori si doamna. Actiunea este prezentata exact asa cum s-a întâmplat:
DOAMNA DEZORIENTATA: Acest troleu duce cumva la Obor? Ca am nevoie sa ajung la piata si ma cam grabesc.
DÂNSA: Da, doamna. Va opriti la… (este întrerupta de Dânsul, un om „saritor“)
DÂNSUL: Pai stati doamna, vreti la piata sau la Oboru’ Nou? Ca asta duce la Oboru’ Nou, spre Foisor.
Daca vreti sa ajungeti la Obor, coborâti la Mihai Bravu si luati-o pe Avrig.
DÂNSA: Stai, domne, ca poate doamna nu e din Bucuresti. Îi ziceti de Obor si de Oboru’ Nou…unde vreti sa ajungeti, doamna?
DOAMNA DEZORIENTATA: Eu sunt din Bucuresti, dar io mai stiu care mai e Oboru’ Vechi, Oboru’ Nou? Ca de când au demolat astia piata… (începe sa râda).
DÂNSUL: Doamna, ascultati la mine. Pentru Piata Obor, coborâti la a doua, la Mihai Bravu. Adica coborâti aici si pe urma o luati pe Avrig, pe strada Avrig. O luati înapoi, un pic, pe Dimitrov si intrati în Avrig. Pe urma mergeti înainte si n-aveti treaba!
DÂNSA: Da, sau daca nu va descurcati, o luati pe soseaua Mihai Bravu. Mergeti, mergeti si o sa vedeti metroul.
DOAMNA DEZORIENTATA: Pai, eu chiar la metrou vreau sa ajung.
DÂNSA: Ei, vedeti?
DÂNSUL: Pai de ce nu ziceti asa, doamna? Stam aici si va explicam? Da’ unde aveti nevoie sa ajungeti?
DOAMNA DEZORIENTATA: La Gara de Nord.
DÂNSUL (foarte mirat): Atunci de ce sa mergeti pâna la Obor, doamna?! Coborâti la Oboru’ Nou, la Iulia Hasdeu, si va îndreptati spre Iancului, ca e mult mai aproape.
DÂNSA: Da, e cel mai bine asa daca vreti la metrou.
(Se asterne liniste pentru câteva minute. Troleibuzul începe sa se apropie de statia Mihai Bravu, iar doamna dezorientata se muta în dreptul usii din mijloc.)
DÂNSUL (ridicând putin vocea): Ce faceti, doamna? Nu coborâti, doamna, acum! Mergeti la metrou la Iancului, ca e mult mai aproape!
DOAMNA DEZORIENTATA: Io stiu?…
DÂNSA: Lasati-o, domne… nu vedeti ca vrea la Obor?
DÂNSUL (de-a dreptul exasperat): Pai da, doamna, dar de ce sa vrei la Obor la metrou, daca metroul Iancului e aici la doi pasi? Nu înteleg!
(Doamna dezorientata coboara.)
DÂNSA: Ce sa-i faci…
DÂNSUL (catre sine): Hai lasati-o încolo de treaba… Auzi tu, sa vrei la Obor când e Iancului la doi pasi…
Autor: HORIA STEFANApărut în nr. 4112013-02-28