Deschisă la sfârşitul lui septembrie la Galeriile Alfa ale Muzeului de Artă din cadrul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu“ din Bacău, expoziţia Dany Madlen şi Gheorghe Zărnescu prilejuieşte o a doua întâlnire cu cei doi artişti împreună de la stingerea din viaţă, pe 14 octombrie 2014, a celei care a fost, artist plastic atât de aparte, Dany Madlen Zărnescu.
Prima întâlnire, Negru, fusese găzduită în aprilie de Galeriile „Frunzetti“ din Bacău. Tulbură ca şi atunci tensiunea afectivă intensă, cea a încă recentei despărţiri de Dany Madlen, potenţată de sentimentele cu care soţul, sculptorul Gheorghe Zărnescu, gândeşte aceste universuri vizual-ideatice cu lucrări ale amândurora, ca de atâtea ori în viaţă, făcându-ne să ne întrebăm dacă am mai vizionat expoziţii cu un autor plecat dintre noi şi celălalt continuând menţinerea cuplului cu lucrările lui pe simeze alături de ale sale. Şi emoţionează estetic şi calitatea în sine a exponatelor, şi rafinamentul vibraţiei, al dialogului între colajele picturale şi „catrinţele-panouri“ – „suport pentru un minimalism românesc“ realizate de Dany Madlen, şi sculpturile în lemn ale lui Gheorghe Zărnescu.
„De ani buni, Dany-Madlen Zărnescu produce imagini-obiecte de o tainică frumuseţe, pline de mister. Ca nişte flori învolte care uneori descoperă discret un miez roşu ca de foc. Alteori îşi ordonează formele geometric (pătrate, romburi) marcate de axe ce configurează crucea. Totul de o suverană simplitate, austeritate. Este o formă de asceză pe care artista şi-o asumă, încercând să obţină maximum de expresie şi de sens cu o remarcabilă economie de mijloace. Asceza formelor este dublată de asceza culorii. Artista foloseşte puterea de sugestie poetică a negrului (la Dany Zărnescu negrul este culoare), căruia îi relevează infinita potenţialitate expresivă şi semantică. (…) Din negrul pământului izbucnesc vital, acaparator, vegetaţia, viaţa. Dar, la Dany-Madlen Zărnescu, negrul nu semnifică doar organicul, vitalul ca potenţial, artista îl cunună cu geometria dezvăluindu-i valenţele conceptuale şi spirituale. Negrul în forme geometrice devine o forţă ordonatoare, forţa intelectului, a Nous-ului ce pune ordine în căutarea sensurilor lumii. Negrul nocturn al artistei capătă valori spirituale“, spunea Marin Gherasim în cuvântul înainte la albumul artistei, editat în anul 2013 de Centrul de Cultură „George Apostu“ din Bacău, pentru ca Niadi Cernica să vadă în lucrările recuperate din atelier şi adăugate, dominant, colajelor în expoziţia de acum, „un nou negru, cu noi capacităţi plastice“. „Filonul popular nu este doar exploatat, ci transformat în panouri care devin mărturii ale unei lumi fantastice, a celor mai vechi legende. Catrinţele de pe panouri sunt mai mult decât prelucrări, reprezintă în sine o artă originală, cu sensuri şi mesaj artistic propriu. (…) Tot ce bănuim este că aceste catrinţe pe panouri de lemn reprezintă un studiu complementar al negrului faţă de cel din colajele sale şi exploatează noi valenţe plastice ale negrului ca fundament, susţinător şi complementar al culorii. Sperăm ca aceste catrinţe-panouri să fie nu numai o restituire, ci şi o nouă înţelegere a artei lui Dany-Madlen Zărnescu“. Artist mereu tânăr prin neodihna şi bucuria căutărilor, cărora talentul şi experienţa le asigură valoare, durabilitate, Gheorghe Zărnescu aduce în această expoziţie creaţii mai vechi, una chiar din prima sa personală la „Atelier 35“, dar îndeosebi noi, lucrate cu disperarea unei inspiraţii irepresibile în noul an al vieţii sale, care oferă suport înnoit aserţiunii lui Corneliu Antim de acum un deceniu: „O poetică inventivă de o forţă copleşitoare scoate efecte de o expresivitate spectaculară fără cusur. Nu există formă care să nu-şi poată afla rostul într-o construcţie imaginară coerentă prin ea însăşi. Este deviza sub care lucrează cu frenezie poetică acest artist, de o mare lapidaritate a rostirii plastice, cu o ştiinţă profund motivată cultural a reconsiderării simbolurilor fundamentale ale spiritualităţii în care s-a născut şi trăieşte într-o cheie foarte modernă“.
Un alt merit al acestei expoziţii sau poate al unei lumi în schimbare pus în evidenţă de vernisaj este legat de prezenţa copleşitoare a tinerilor, nu toţi elevi la Colegiul de Artă „George Apostu“ din Bacău, interesaţi şi de lucrările aparţinând unor artişti din oraşul lor cunoscuţi în întreaga ţară, dar şi de artă, în general. Prezentată de scriitorul Val Mănescu într-o formă poematică ce a plăcut tuturor, maniera în care Gheorghe Geo Popa, directorul Centrului de Cultură „George Apostu“ din Bacău, actor de formaţie, a preferat să vorbească despre Dany Madlen, Gheorghe Zărnescu şi despre creaţiile lor, regizând şi jucând într-un spectacol dramatic, în care tablourile şi sculpturile au devenit idei şi sentimente în confruntări, mărturisiri şi întrebări adresate lor şi timpului, i-a cucerit desăvârşit pe liceeni, care l-au urmat (vorbim de o vârstă cel mai adesea surâzător-ironică, dacă nu persiflantă) ca în transă printre meandrele drumului spre lucrări ca spre nişte chemătoare taine.
Menţionând includerea vizitării expoziţiei în programul ediţiei a V-a a Toamnei bacoviene (6-10 octombrie 2015), o dată pentru valoarea deosebită şi a doua oară pentru calitatea lui Dany Madlen de laureată a unui important premiu „Bacovia“, să ajungem însă la ceea ce sperăm să fie organizarea acesteia în istoria culturală a Bacăului: un impuls hotărâtor. Startul. Luând cuvântul la deschidere, Mariana Popa, director-general al Complexului Muzeal „Iulian Antonescu“ Bacău, a anunţat că peste o sută de lucrări din expoziţie au fost donate de Gheorghe Zărnescu instituţiei cu dorinţa să reprezinte parte din zestrea viitorului Muzeu de Artă Modernă Bacău. Donaţia îmbogăţeşte un „inventar“ deja substanţial, alcătuit din lucrările realizate în taberele de creaţie de la Tescani, din lucrările premiate la „Saloanele Moldovei“ şi din lucrări donate de alţi artişti. Dar masivitatea ei poate să însemne atingerea masei critice care să determine reacţia/ reacţiile/ acţiunile necesare pentru ca visul şi necesitatea unui muzeu de artă modernă în Bacău să intre în construcţia concretului.
