Cui îi mai place de Eminescu?

De Ziua Culturii Nationale, pe Facebook apar întrebarile: cui îi mai place poetul Mihai Eminescu? Cine mai are nevoie de idolul Mihai Eminescu? Chiar si faimosul articol al lui Mircea Cartarescu (denigrator? – în fapt, o însiruire de citate din epoca) este citat, trunchiat: „Nu arata în nici un fel a poet. Toti cei ce-l cunosteau din scris sunt dezamagiti când îl întâlnesc: «În general Eminescu era tacut, gânditor… Figura lui cea plina si dulce de mocan respira blândetea… Nimic nu te putea face sa ghicesti în el pe marele poet.» «Eram atât de deceptionata – scrie si Mite Kremnitz –, încât ma durea deosebirea dintre adevaratul Eminescu si cel care traise în închipuirea mea… unde-i poezia»“.
Între timp, în scoli si licee se organizeaza „Ziua Eminescu”, iar elevii deseneaza, de zor, planse cu chipul „poetului national, poetului nepereche”. Chipul e, invariabil, cel din fotografia din adolescenta (nici un elev nu te crede, daca îi arati fotografia lui Eminescu de la 30 de ani: spune ca-l pacalesti, acela nu-i poetul national/Luceafarul!), si e reprezentat alaturi de o Ileana Cosânzeana deasupra careia e scris: Veronica Micle.
Pâna una-alta, întrebarile contestatarilor de pe Facebook par sa fi devenit la fel de cliseizate – si scoase din context – ca plansele elevilor din scoli. Ceea ce nu prea ajuta la scuturarea prafului de pe mit.