5. Titus Popovici, Cuba. Teritoriu liber al Americii, Editura Tineretului, 1962
În 1961, Titus Popovici petrece şase săptămâni în Cuba lui Fidel Castro. Peste un an apare efectul tipografic al acestei şederi, încărcat de toate clişeele şi mitologiile pe care v-aţi aştepta să le găsiţi într-o scriere despre Cuba publicată într-o ţară socialistă în 1962. Cartea nici nu-i rău scrisă. Are dinamism, treceri abile de la un plan la altul (dinspre prezentul revoluţionar către trecutul de colonie americană al Cubei), de la un regim afectiv la altul (sarcasmul faţă de imperialişti vs. lirismul cuvenit revoluţionarilor), ştie să distribuie şabloanele, să identifice şi să exploateze zonele garantat inervabile, să stoarcă adrenalina din corpul ultramasculin al Revoluţiei castriste, să pozeze figurile Eroilor cubanezi din unghiuri optime, să facă literatură cu materialul local în dreptul ideii de umanism.
4. Dumitru Popescu, Impresii de călător (Egipt, Irak, Cuba), Editura Tineretului, 1962
Vizitele în Cuba erau, cum se vede, de bon ton. Popescu-Dumnezeu nu putea rata destinaţia.
3. Cosmin Bumbuţ & Elena Stancu, Cuba continuă, Editura Art, 2012
Când Bumbuţ (foto) şi Elena Stancu (text) vizitează Cuba, la 50 de ani după Popovici & co., Fidel este încă în viaţă, nu şi la putere. Dar de data asta reporterii români nu mai au o agendă politică de umplut – se mulţumesc cu oamenii şi locurile.
2. Andrei Codrescu, Ay, Cuba! O călătorie socio-erotică, traducere de Ioana Avădani, Curtea Veche Publishing, 2012
Scriitorul Andrei Codrescu mersese şi în Cuba (în 1998) însoţit de un fotograf – David Graham –, exploatând momentul istoric al vizitei papei Ioan Paul al II-lea. Ediţia originală americană a apărut în 1999.
1. Ion Gheorghe, Avatara, Editura Eminescu, 1972
Avatara valorifică o călătorie în Cuba, în acei ani afină ideologic României şi autorului, care ar fi participat acolo la tăierea trestiei, citindu-l pe Che Guevara şi lăsându-se povăţuit şi inspirat de acest nou Vergiliu care-i vorbeşte de dincolo de mormânt şi căruia îi dedică mai multe pagini – după gustul meu splendide –, inclusiv evocându-i moartea.