Clujul său a fost mai degrabă al nopților de veghe și scris, – știam că lucra mai mult noaptea din care, ieșit ca dintr-un lung tunel la lumina zilei, ne părea adesea învăluit încă în cețuri, cumva rămas în lumea lui de investigații psihologice și caracteriale conduse cu o tenacitate ardeleană până în cotloanele cele mai secrete. A bătut, în acei ani, multe drumuri prin toată țara, „în căutarea adevărului pierdut”, cum scriam nu de mult, documentându-se harnic, dornic să treacă în pagini cât mai multe realități, iar acest fundament de investigație realistă a rămas o caracteristică majoră a scrisului său întreg.