Aşa se intitula articolul pe care criticul şi istoricul literar Fănuş Băileşteanu îl publica, acum şaisprezece ani, în Caiete critice (nr. 9-12/1998), articol care, împreună cu altele, intra în componenţa volumului tipărit în 2005 – Nihil sine Deo sau Cruciada literară a ecumenistului Constantin Virgil Gheorghiu. Regretatul director adjunct al Bibliotecii Academiei Române îşi propunea să dea doar o imagine de ansamblu a activităţii literar-publicistice desfăşurate în România de către cel ce avea să devină, în 1949, autorul romanului de succes mondial La 25e heure, nu să o reconstituie în detaliu. În acest sens, el s-a mărginit să corecteze informaţia referitoare la debutul scriitorului, care nu s-ar fi produs, aşa cum susţinuse Tudor Opriş (500 debuturi literare, 1991; Istoria debutului literar al scriitorilor români în timpul şcolii. 1820-2000, 2002) la revista Crai nou, scoasă în ianuarie 1934 de elevii Liceului Militar „Regele Ferdinand I“ din Chişinău, ci cu un an şi jumătate mai înainte, la Viaţa literară, condusă de I. Valerian, în nr. 137, din 1-30 iunie 1932, cu poezia Nu se opreşte seva. În rest, a reluat cele spuse de scriitor, în Mémoires. Le témoin de la 25e heure, relativ la publicarea poeziilor sale în revistele literare de anvergură ale vremii – Adevărul literar şi artistic, Universul literar, Convorbiri literare, Revista Fundaţiilor Regale – şi la activitatea lui gazetărească desfăşurată la ziarele Curentul, România, Timpul şi Informaţia zilei.
Sarcina de a cartografia mai exact începuturile literare ale autorului Orei 25 şi-au asumat-o ulterior mai mulţi tineri, care au optat, în tezele lor de doctorat, pentru studiul monografic consacrat scriitorului respectiv, tineri între care se numără, pentru a nu cita decât două exemple, Mirela Drăgoi şi Maria Ramona Blăjan (Rusu). Din păcate, dacă fiecare aduce o contribuţie reală pe anumite segmente, îndeosebi pe acela al activităţii reportericeşti, totuşi suntem încă departe de a avea o imagine generală satisfăcătoare. Cu atât mai mult cu cât unele informaţii au fost preluate fără verificare prealabilă. O astfel de informaţie, în speţă, cea privitoare la debutul în 1932, a preluat-o şi dl Nicolae Scurtu, în articolul Însemnări despre tânărul Constantin Virgil Gheorghiu, publicat în România literară (nr. 4/1911). În schimb, domnia sa, adnotând două scrisori trimise, în mai-iunie 1934, de viitorul romancier lui I. Valerian, aduce precizări cu privire la colaborarea expeditorului la revistele Crai nou, Flamuri şi Luminătorul. Astfel, celei dintâi i-ar fi dat „cincisprezece poezii şi douăzeci şi şapte note”, iar secundei, „două poezii şi cincizeci şi trei de însemnări, recenzii, microeseuri, note şi necroloage”. În Luminătorul, elevul chişinăuan ar fi semnat patru poezii, din care sunt citate două – Rugăciunea mea. La patronul Liceului Militar (nr 4/aprilie 1934) şi Psalm (nr. 5/mai 1934). În treacăt, oarecum, e consemnată republicarea în Viaţa literară a unei poezii, apărute iniţial în Crai nou, Scrisoare tatei (nr. 159/10-25 iunie 1934).
Departe, aşadar, de a fi satisfăcătoare, cunoaşterea „începuturilor literare” ale lui Const. Virgil Gheorghiu necesită încă laborioase cercetări, pe care incompletitudinea colecţiilor de periodice ale vremii în marile biblioteci le fac mai mult decât anevoioase. În consecinţă, cele ce urmează trebuie considerate o primă tentativă, ce nu rezolvă toate problemele, totuşi, suficientă – sper – pentru a constitui un fundament solid.
Aşa cum am afirmat mai sus, unele informaţii puse în circulaţie nu sunt exacte. Aşa este cea privitoare la debutul lui Const. Virgil Gheorghiu, în 1932. Poezia menţionată, Nu se opreşte seva, inserată într-un grupaj intitulat Poemele „Vieţii literare”, ce mai cuprinde texte semnate de G. Bacovia, Mircea Pavelescu, Ion Focşăneanu, Eugen Constant, Grig. Malciu, Sabina Paulian, şi Tya şErastiaţ Peretz, nu îi aparţine elevului chişinăuan, ci mai vârstnicului său tiz, ce debutase editorial în 1925 cu volumul Cântările Răsăritului. Ce-i drept, ea nu a fost inclusă nici în Febre (1932), nici în Marea vânătoare (1935), însă limbajul, imaginile din ea se circumscriu perfect celor din plachetele respective. Pe de altă parte, scrisorile scoase la lumină de Nicolae Scurtu, din mai-iunie 1934, vorbesc de relaţia cu totul recentă între elevul liceului militar din capitala Basarabiei şi ofiţerul I. Valerian, redactor al Vieţii literare, precum şi de viitorul „debut adevărat” al celui dintâi.
Însă nici ceea ce susţinuse Tudor Opriş, anume că debutul acestuia s-a produs la Crai nou, nu este exact. Înainte de apariţia revistei în cauză, mai precis la 9 aprilie 1933, ziarul chişinăuan Basarabia (iniţial Basarabia noastră, director N. Rotaru) dădea ospitalitate poeziei După secol de robie, iscălită „Gheorghiu Virgil, elev cl. şaţ Vş-aţ, Liceul Militar”. Numărul cu pricina (72) era dedicat sărbătoririi a cincisprezece ani de la unirea teritoriului dintre Prut şi Nistru cu patria mamă. În acelaşi ziar, în numerele 75 şi 86, erau inserate două poezii semnate Romulus D’Allarei şi C.M. Allarei, sub care, foarte probabil, se ascunde un alt elev al Liceului Militar, Laurenţiu D.L.R. Ionescu (Delerei), viitorul romancier Laurenţiu Fulga.
Câteva luni mai târziu, în ianuarie 1934, cei doi scoteau, împreună cu alţi camarazi, revista Crai nou. (De notat este că, în unele biografii ale scriitorului, se spune că acesta ar fi colaborat, în afară de Crai nou, şi la revista Luna nouă ş?ţ. De fapt, La Nouvelle Lune, prezentă în versiunea originală a Memoriilor lui Virgil Gheorghiu, nu e decât corespondentul francez al lui crai nou !) În cele şase numere ale revistei, elevul Virgil Gheorghiu, redactor responsabil de partea literară (el, şi nu Laurenţiu Ionescu-Delerei, cum afirma Tudor Opriş), dă la iveală următoarele poezii: Scrisoare lui Laurenţiu (nr. 1/ianuarie 1934), Refren târziu (nr. 2/februarie 1934), Chemarea Basarabiei (nr. 3/martie 1934), Ex libris şi Poezia (nr. 4/aprilie 1934), Scrisoare tatei (nr. 5/mai 1934), Scrisoare lui Ion a lui Nenea Petrache şi Cantilenă (nr. 6/iunie 1934). În afară de acestea, el mai semnează note, scurte recenzii şi însemnări asupra unor cărţi foarte variate. Lista lor este revelatoare pentru întinderea lecturilor, în ea figurând, între altele: Golia (Ionel Teodoreanu), O iubeşti? (Mihail Sorbul) Bulgări şi stele (N. Crevedia), Cu undiţa (I.Al. Brătescu-Voineşti), Cântec din mare (N.T. Cristescu), Ţara de Cuty (T. Arghezi), Fântâna cu chipuri (N. Davidescu), Aurul negru (Cezar Petrescu), Nu (Eugen Ionescu), Mamina (Al. Lascarov-Moldovanu), Poezii (Vladimir Cavarnali), Memnon (Horia Stamatu), Focul negru (Iuliu Streajă), Cîntece din umbră (I. Georgescu), Arsenic (Sergiu Dan) Transsiberiana (Ioan Timuş) etc.
Odată cu nr. 5, Crai nou devine „revistă literară a liceelor militare”. La fel se întâmplase, mai înainte, cu revista Şoimii a Liceului Militar din Târgu Mureş. Acum, însă, după vacanţa de vară, noua revistă a liceelor militare se reorganizează şi ia alt titlu – Flamuri. Conform unei înţelegeri, urma să fie redactată câte doi ani de fiecare dintre liceele militare din ţară. A început, firesc, Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chişinău, după doi ani ştafeta preluând-o Liceul Militar din Craiova, care însă n-a predat-o mai departe, dat fiind că în cursul „mandatului” său a izbucnit războiul. Primul număr al Flamurilor, dublu (nr. 1-2), apare la 20 decembrie 1934, Virgil Gheorghiu, „elev în cl. şaţ VII-a”, semnând aici, ca şi în următorul (tot dublu, 3-4, din 20 februarie) doar „carnetul literar şi artistic” (recenzii, însemnări, note etc.). Abia numărul triplu 5-6-7, din 20 martie 1935, cuprinde o poezie a sa – Moş Crăciun pe câmpul de bătaie. I-au urmat Baladă şi Crochiu. Ticuţei, în numărul 8-9-10, din 20 iunie 1935.
Mutat în vara respectivă la Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Cernăuţi, din motive nedestăinuite şi imposibil de ghicit (distanţa faţă de casă fiind cam aceeaşi), Virgil C. Gheorghiu îşi continuă colaborarea la Flamuri: el dă Stih dur şi proza Examen (în nr. 1-2-3, din 20 decembrie 1935), Scrisoare (în nr. 2 şsicţ, din 20 martie 1936), Scrisoare Ticuţei, Tristeţi!, Grigore, Scrisoare Tudoriţei şi Mărturisire (în nr. 3, din 20 iunie 1936). În acelaşi timp, „carnetele literare şi artistice” ţin la curent cititorii cu alte manifestări publicistice ale fostului coleg. De reţinut este mai cu seamă o însemnare neiscălită, din nr. 2, 20 martie 1936 (p. 81), care, după ce îi consemnează izbânzile, face cunoscută intenţia lui de-a scoate la Cernăuţi o revistă, Veacul, pentru care cere ajutor bănesc de la chişinăueni. Notabile, de asemenea, sunt în nr. 3, din iunie 1936, articolele După trei ani de activitate, al lui Laurenţiu D.L.R. Ionescu, şi Câteva talente remarcabile printre elevii liceelor militare, semnat de Traian Georgescu. În cel dintâi, viitorul autor al Morţii lui Orfeu rememorează momentul întemeierii revistei Crai nou, precizând că titlul le fusese impus elevilor, precum şi că la alegerea comitetului redacţional fuseseră privilegiaţi cei din clasa terminală. „Era o nedreptate – afirma Laurenţiu Ionescu – mai ales care se făcea celui mai bine informat şi celui mai talentat dintre toţi în privinţa literaturii”. Lupta împotriva ei s-a sfârşit cu o victorie parţială: celui în cauză i s-a încredinţat până la urmă dirijarea „părţii literare”. şi cel de-al doilea articol aduce laude fostului coleg, plasat în fruntea „talentelor remarcabile din liceele militare”. Demnă de atenţie este, în acelaşi număr, informaţia după care, „prin ordin de zi” (al directorului-comandant al liceului), „s-au distribuit premii” celor mai harnici redactori-colaboratori. Astfel, câte 1000 de lei au primit, în ordine, Virgil Gheorghiu, Haralambie Ţugui, Laurenţiu Ionescu şi Traian Georgescu. (Interesant e că, peste aproape cinci decenii, „martorul «Orei 25»” nu şi-a mai reamintit exact titlul noii reviste, Flamuri : el vorbeşte de „Aigles”, gândindu-se, probabil, la „Şoimii” de la Târgu Mureş!)
Bunele aprecieri formulate de redactorii Flamurilor nu erau neîntemeiate. Colegul lor, aşa cum a remarcat dl N. Scurtu, semna două poezii în gazeta Luminătorul, din mai şi iunie 1934. La acestea se adăugau altele două, în ianuarie 1935 (La Altar) şi în octombrie 1936 (Scrisoarea adolescentului). În mai 1934, de asemenea, se întâlnea cu I. Valerian „la Timpul”. (Un ziar cu acest titlu apărea atunci doar la Cernăuţi. Cert este că, în numărul din aprilie al revistei Crai nou, Virgil Gheorghiu insera o prezentare a revistei bucureştene, precum şi un interviu cu profesorul şi poetul bucovinean George Voevidca, colaborator al Timpului, luat cu prilejul manifestărilor Tinerimii române. Viaţa literară i-a inserat în numărul din iunie 1934, cum s-a văzut, Scrisoare tatei (apărută anterior în Crai nou). Au urmat altele: Reconstituire (nr. 164/1-15 decembrie 1934), Omul care vindea icoane (nr. 7/mai 1936), Cântec de leagăn sărac (nr. 8/15-30 octombrie 1936), În alte toamne (nr. ş9ţ/15-30 decembrie 1936). (continuare în numărul următor)