Duminica, 6 decembrie, de ziua Sfântului Nicolae, la 22.30, rezultatele exit-pollurilor ne arata ceva ce nu puteam evita, in oricare dintre variantele câstigatoare, anume ca peste România rânjeste triumfator fata de cur a comunismului.
M-am saturat sa-mi tot spuna elita intelectuala a tarii ca trebuie sa votez cu „raul cel mai mic“. Pe mine, ca om care a mai citit câte ceva, si chiar a scris, si chiar gândeste, nu ma afecteaza discursurile diversioniste ale politicienilor. Insa, ma loveste in plin siguranta patologica afisata de intelectuali (fie ei ai lui Basescu sau ai lui Geoana), când pe tonuri agresiv pamfletare, când pe lubrificitati eseistice, cu pretentii de inalta est-etica. Est-etica de dupa comunism… Si teama intelectualilor ca vor ramâne neguvernati, fara tatuc, ca n-ar mai avea de la cine sa-si revendice puterea (simbolica si materiala). Nu, nu oamenii simpli au nevoie de acest tatuc, e o diversiune, nu ei, „majoritatea“, ne conduc prin reprezentare, ci acesti „minoritari“ care n-au avut taria sa-si asume responsabilitatea pe care intelectualii trebuie sa o aiba fata de ceilalti.
In ce ma priveste, am avut, macar teoretic, pe cine sa votez in primul tur. Dar orice fata frumoasa poate „imbatrâni“ subit, dintr-un soc, dintr-un aranjament sau dintr-o sforarie ori secu-rarie. Pe de alta parte, inteleg situatia in care s-a aflat Antonescu intre cei doi, stiind ca va trebui sa reactioneze ca un politician, sa aleaga, pentru a ramâne in cursa. In aceeasi galeata m-am trezit eu dupa anuntarea rezultatelor primului tur. Stiam ca Antonescu nu are sanse sa câstige (cu toti banii lui Patriciu!!!), dar am avut cu cine sa votez, cu toate rezervele pe care le am fata de prestatia si persoana lui. Am putut salva un principiu. Basescu si Geoana nu ma reprezinta deloc, ei sunt doua masti ale aceluiasi personaj.
Eu nu sunt Crin Antonescu, de aceea, nu am votat azi. De aceea el e om politic, iar eu o pseudo-anonima, de aceea intelectualii si toata fauna din jurul presedintilor au afaceri si bani, si ne freaca menta democratiei pe sume consistente, prin media…
Tocmai de aceea, domnilor intelectuali, de 20 de ani, românii (foarte, foarte multi, românii majoritari) voteaza doar tehnic, punând stampila, fara sa aleaga cu adevarat. De aceea, domnilor intelectuali-consilieri de presedinti, de 20 de ani problemele României sunt aceleasi, desi mascate de poleiala capitalismului. Degeaba scrieti pamflet pe seama baronilor si mogulilor. Va hraniti din aceeasi mizerie morala, pe care, de altfel, le-o reprosati. Jucati de 20 de ani cartea libertatii, dar nu ati facut mai nimic pentru a-i ajuta pe românii simpli si majoritari sa inteleaga ce este libertatea. Ati luptat, dimpotriva, prevalându-va de drepturile pe care nu Domniile Voastre le-ati câstigat, pentru a obtura vocile cu adevarat libere. Ati facut totul pentru a va asigura propria stralucire.
N-o sa scrie niciodata in cartile de istorie ca X, Y, Z au fost consilierii lui Escu, dar o sa scrie, cu siguranta, ca au fost si oameni care au avut curaj intr-o vreme in care curajul era o piatra rara. Slaba consolare istoria…
Românii cu adevarat curajosi si cu spinarea dreapta in timpul regimului comunist sunt modesti si isi duc zilele la limita supravieturii. Ei inca au curajul de a refuza invitatii, medalii, favoruri, de a nu-si vinde constiinta si murdari cauza in care au crezut si pentru care au murit putin câte putin când erau tineri. Au avut de unde muri, acum nu mai au de unde sa traiasca.
Asa ca, azi, de ziua Sfântului Nicolae, chiar daca nu ma credeti (pentru ca ati primit dulciuri si jucarele), românii au fost iara pedepsiti. Si ei par ca nu stiu, dar cineva stie. Si acel cineva este balaurul cu sapte capete, care-si tot transfera puterea la fiecare 4-5 ani dintr-o capatâna in alta, un cap multiplu ce functioneaza dupa principiul vaselor comunicante.
Nu vreau o „alternativa realista“, cum spunea adineauri un politician de margareta & trandafiri, trecut prin diverse ciururi politicianiste, vreau o alternativa reala.
Ma crispeaza intelectualii care absenteaza din cetate tot timpul anului, dar se trezesc verticali, lideri de opinie si experti in socoteli politice, taman in campaniile electorale, disperati sa faca parte din establishment.
Si ma desparte din ce in ce mai mult de cunoscutii si prietenii mei insistenta cu care vor sa ma convinga ca Basescu e raul cel mic, atunci când le spun ca Basescu si Geoana sunt la fel.
Pâna la urma, cred ca m-am despartit de ei cu multa vreme in urma, atunci când au incercat sa ma convinga ca Iliescu este raul cel mic…
Insusi Raul isi râde-n barba… si, da, ne arata fata-i hidoasa ca un cur, rânjind balos peste România.
Ceasul arata 23.44, cifrele sondajelor se tot misca. Acu e Geoana presedinte, acu e Basescu… Si diferenta care-i? Ca se aranjeaza mai bine afacerile taberei Geoana, ca vor ramâne la fel de infloritoare afacerile taberei Basescu? Ce se va schimba in bine pentru noi, restul… cei ce-au votat, si aceia care n-am votat? Nu ma intereseaza ce vor spune numaratorile paralele peste câteva ore…
Ma doare ca noi nu mai avem pentru ce muri, ca tineretea ne-au furat-o aceia spre care priveam acum 20 de ani cu incredere.
P.S. Sa ma scuze ochii pudici si timpanele nevricoase pentru cuvântul absolut uzual „cur“, pe care toti il folosim. Este mult mai urât sa scriem „fund“ si sa gândim cur… Pe de alta parte, in momentele astea, am nevoie sa sugerez exact imaginea Raului ca un cur hidos, grotesc revarsat peste România. Pentru ca fata nu poate avea… fata e ceva la vedere, si ar fi nevoit sa ne priveasca in ochi.
(6 decembrie 2008)