In straturi succesive de ulei olandez, artistul vizual Mihail Cosuletu, cu a sa personala „Portret de familie. Mad Pets & Englishmen“ deschisa la Atelier 030202 pâna pe 9 iunie 2010 (Sala Noua a Teatrului de Comedie de pe str. Sfânta Vineri nr. 11 din Bucuresti, un spatiu dedicat proiectelor tinerilor artisti si gestionat de Mihai Zgondoiu), a ascuns arheologii si biografii necenzurate lasând la suprafata pânzei mai multe povesti de intrupat sufletul!
Cheia de lectura propusa de noile lucrari ale lui Mihail Cosuletu este peregrinarea sufletului. Pe simeze, fata catre fata, chip catre chip, traiesc, intr-un plan central, personaje reale ori imaginare puse in relatie directa, intr-un plan secund, cu avatarul lor animal, „construit ca un alter-ego, proiectat dupa infatisarea si instinctele celor alesi“, cum a argumentat cu mult har in pliantul evenimentului curatorul expozitiei, Simona Vilau.
Personajele lui Mihail Cosuletu calatoresc in trecut si in viitor cu formele intrupate ale sufletului lor: fie ca acestea pot lua chip de canar, pasarica, arici, mangusta ori pinguin. E o formula inspirata si vizual, si narativ, pentru ca deSemnarea sufletului e un act profund de plonjare in cunoasterea intuitiva, dar si un act de a (re)interpreta figurativul. In acest al doilea act al (re)interpretarii figurativului, joc secund nu lipsit de accente polemice fata de „educatia“ plastica din facultatile de arta de la noi care cultiva viziuni manieriste si seriale de reprezentare geometrizata ori „metafizica“ a Personajului, sta miza teoretica si de ideologie artistica a lui Mihail Cosuletu. El „uita“ poncifurile educatiei sale, se elibereaza de ele chiar prin asumarea unor mijloace narative, ilustrative si de scenografie. O afirma transant chiar artistul: „Am renuntat la toate preocuparile tematice anterioare si la bine-cunoscutele etichete distribuite echitabil intregului mediu artistic românesc. Trebuia sa ramân doar cu ce aveam de spus. Rezultatul nu este neaparat placut, frumos sau satisfacator din punct de vedere intelectual pentru ca nu asta trebuie sa fie. Nu este ceva usor digerabil, pentru ca in spatele picturii se afla factori determinanti deloc placuti. Toata aceasta serie de picturi pleaca de la un sentiment pregnant de nemultumire“. Mihail Cosuletu se foloseste, astfel, de mijloacele narative punând in lucrare un adevar simplu: când nu stii sa deSemnezi cu precizie ceva, il reprezinti! Folosesti un simbol cât mai aproape de reprezentarea unei forme subtile si mereu dispusa la interpretari, cum e sufletul.
In „Colos“ (ulei pe pânza, 110×170 cm + 15×15 cm), de pilda, sufletul e, intr-o distingere sugestiva, o pasare mica si fragila care vine dinspre trecutul unor orase antice spre incertitudinea unui timp, al prezentului ori al viitorului, ce isi gaseste semnificatie intr-un sat cu cladiri mari. Contrariile care se atrag devin aici un spectacol organic al discursului estetic si vizual. Explicatiile din catalog date de artist si de curator intregesc miza discursului: „Orice oras antic imaginar care se respecta are la intrare in portul sau un Colos. Aici raportul se inverseaza: in locul unui oras avem un sat cu cladiri mult prea mari si cu un Colos disproportionat de mare. Acesta ar trebui sa ne clarifice parerea despre locuitorii satului si orgoliul lor. Marea se transforma in aer si aerul se transforma in mare, desi nu stiu exact cum. Colosul «pozeaza» pe un fundal de aero-mare“. Constructia Colosului este in armonie cu reprezentarea sufletului. E un Colos care nu exprima forta, ci fragilitate si efemeritate. Un Colos cu suflet de pasarica dezorientata!
Unul dintre citatele preferate ale lui Mihail Cosuletu este din pictorul si fotograful german Sigmar Polke si suna cam asa: „We cannot rely on it that good painting will be made one day. We have to take the matter in hand ourselves“ („Nu ne putem baza pe faptul ca pictura de calitate se va face intr-o zi. Trebuie sa ne ocupam de asta noi insine“). Citatul preferat al lui Mihai Cosuletu poate fi urmarit in felul in care isi stratifica si isi sedimenteaza mestesugul (cu zeci de straturi de ulei si cu pensulari ce ascund stari si efecte statice, haotice ori de miniaturist, in functie de formele si discursurile plastice!) si viziunea. Tusa are o stilistica stapâna pe mijloacele ei de exprimare si, mai ales, o tensiune data de cautari si reveniri pentru a (con)figura un model ideal de reprezentare.
E de remarcat in „Portret de familie“ capacitatea artistului de a crea si de a miza pe Personaj. Personajul-Supremul are morfologie biologica si simbolica. Chiar si atunci când nu este doar el cu sine, ci intr-o interactiune identitara cu familia sa si cu socialul, asa cum se intâmpla in „Marele neam, fratele si mangusta“ (ulei pe pânza, 200 x200 cm + 7x30x30 cm + 100×100 cm). „O prezentare, marturiseste artistul, patrata, proiectata, a mea, a logodnicei mele, a prietenului meu, a protectorului casei si a unor copii care ar putea fi ai nostri, toti proiectati intr-un viitor, nu se stie cât de exact, dar cu siguranta posibil“. Calatoria sufletului, chiar a sufletului unor Personaje ce vor fi fiind, declanseaza o cautare plina de pasiune intr-o concretete inefabila a imaginarului. Am putea crede, vazând aceste lucrari ca, negresit, si imaginarul nostru are suflet si chiar si Viitorul isi are sufletul sau. Un viitor spre care tânjesc, ca o optiune de a se (re)gasi ontologic, cele trei animalute („Pet“-uri) din „Muntele vrajit“ (ulei pe pânza, 200×200 cm + 3x30x30 cm). Sau cum ne spune artistul, „Muntele vrajit“ ajuta „niste cefe sa devina identitati. O lucrare despre completari imaginare. Intrebarea este daca ei se uita in zare sau noi ne uitam la ei? Si daca ne uitam la ei, putem considera ca ne uitam si noi la zarea lor?“.
Noua personala a lui Mihail Cosuletu, rezulatul a doi ani de cautari de sine si de mijloace de expresie care sa dea forta de actiune si de intrupare a Personajului, au conturat un son propriu de a plasmui si a comenta materia plastica. O materie ce are, oricât de cârcotasi am putea fi, Suflet!