Evolutia le-a oferit oamenilor un avantaj imens, fata de cele mai multe specii de animale: vârsta mijlocie, scrie David Bainbridge, lector la Universitatea Cambridge, în „The Washington Post“. Desi suntem obisnuiti sa privim cea de-a cincea si a sasea decada de viata ca pe un capitol negativ, cercetarile stiintifice recente arata cât de importanta este vârsta mijlocie pentru fiecare dintre noi, si ce rol crucial a jucat aceasta în evolutia speciei.
„Vârsta mijlocie nu se rezuma la riduri si la griji, arata Bainbridge. Nu înseamna ca îmbatrânirea e inevitabila. Ea reprezinta un episod stravechi si central al vietii omenesti, programat în noi de selectia naturala, o caracteristica exceptionala a unei specii exceptionale.“ În comparatie cu alte animale, oamenii urmeaza un model foarte neobisnuit al vietii. Avem nevoie de foarte mult timp sa crestem, traim mult, si cei mai multi dintre noi îsi înceteaza activitatea reproductiva la mijlocul vietii. Oamenii sunt singura specie care si-a deformat cursul vietii într-o maniera asa dramatica. Cea mai mare parte a acestei deformari e determinata de evolutia vârstei mijlocii, care adauga doua decenii la care cele mai multe specii de animale nici nu viseaza.
„Un indiciu important al faptului ca vârsta mijlocie nu e, pur si simplu, începutul unei spirale care duce doar în jos e faptul ca ea nu poarta marcile declinului generalizat“, scrie David Bainbridge. Cele mai multe sisteme ale organismului se deterioreaza foarte putin în timpul acestei etape a vietii. Cele care se deterioreaza o fac în modalitati foarte specifice, nemaiîntâlnite la alte specii de animale. De exemplu, capacitatea noastra de a ne concentra vederea asupra obiectelor apropiate slabeste într-un mod extrem de predictibil: prezbitismul e rar la 35 de ani, dar e generalizat la 50. Elasticitatea pielii scade si ea fara exceptie si, deseori, surprinzator de brusc la începutul vârstei mijlocii. Modurile în care depunem grasimile se modifica dupa tipare stereotipice. Dar alte sisteme, si mai ales cele cognitive, nu se degradeaza aproape deloc.
Aceste schimbari se pot explica în termeni evolutivi. Pe masura ce oamenii îmbatrânesc, ei nu mai au nevoie de o vedere foarte buna sau de o piele imaculata, atragatoare pentru sexul opus. Însa au nevoie sa-si foloseasca mintea, si acesta e motivul pentru care organismul nostru continua sa investeasca masiv pentru a o mentine în forma, în timpul vârstei mijlocii. Cât despre grasime – acea provizie de energie minunat de eficienta care a salvat vietile multora dintre stramosii nostri, la vremuri de restriste – rolul ei se modifica atunci când nu ne mai straduim sa dam nastere copiilor, în special în cazul femeilor. Pe masura ce trec anii, tot mai putina grasime e stocata în depozite care au menirea sa ne faca mai atragatori, în jocul reproducerii – pe sâni, solduri si coapse – sau sub piele, unde ajuta la crearea unui aspect neted si tineresc. Atunci când perioada fertilitatii ia sfârsit, grasimea se acumuleaza în cantitati mai mari si, de asemenea, e depozitata mai central, unde e mai usor de transportat. În felul acesta, daca vremurile devin vitrege, o folosim pentru a supravietui, eliberând, astfel, resurse de hrana pentru rudele noastre mai tinere.
Aceste schimbari, arata David Bainbridge, sunt o dovada clara a faptului ca vârsta mijlocie reprezinta un proces controlat si programat, si ca acest proces nu marcheaza un moment de declin, ci de dezvoltare a individului. Desi speranta medie de viata a fost, uneori, foarte scazuta, în istoria omenirii, acest lucru nu înseamna ca putini oameni reuseau sa treaca de vârsta de 40 de ani, în ultimii 100 000 de ani. Speranta medie de viata la nastere e o masura înselatoare: când mortalitatea infantila e foarte ridicata, aceasta cifra scade dramatic, chiar daca acei oameni care ajung la vârsta adulta au sanse mari de a trai o viata lunga si sanatoasa. Judecând dupa scheletele preistorice descoperite în toata lumea, stramosii nostri ajungeau, deseori, la vârsta mijlocie, si chiar o depaseau. Multi vânatori-culegatori moderni reuseau, cu siguranta, sa depaseasca vârsta de 40 de ani. Iar acest fapt ne arata ca selectia naturala a avut la dispozitie un material bogat pe care sa lucreze. Vârsta mijlocie este, asadar, rezultatul a milioane de ani de selectie naturala.
În preistorie, la fel ca în ziua de azi, supravietuirea oamenilor depindea, în întregime, de abilitatea de a aduna resurse rare si pretioase. Oamenii coopereaza, îsi fac planuri si inoveaza astfel încât sa poata sa adune ceea ce le trebuie din mediul înconjurator – fie ca e vorba de radacini comestibile, de blanuri de animale pentru a-si face haine sau de metale rare, pentru a fabrica ecrane tactile de smartphone-uri. Traim o viata foarte energica, bazata pe comunicare, si ne miscam într-un mediu informational foarte bogat – iar evolutia vârstei mijlocii e cea care a facut posibile toate aceste lucruri.
Spre exemplu, societatile de vânatori-culegatori foloseau, deseori, tehnici complexe si dificile de a gasi si prelucra hrana, care necesita un timp îndelungat pentru a fi învatate. Exista dovezi ca multi vânatori-culegatori aveau nevoie de decenii întregi pentru a-si însusii mestesugul si ca abilitatile lor de a aduna resurse atingeau punctul culminant abia dupa 40 de ani. Aceste abilitati sunt esentiale pentru supravietuirea comunitatilor omenesti, mai ales ca cei mai tineri membri ai acestora au nevoie de multi ani pentru a creste. Un copil are nevoie, conform unor cercetari recente, de resurse care sa fie furnizate de mai mult de un adult – si chiar de mai mult de doi adulti tineri. Un studiu realizat pe doua grupuri de vânatori-culegatori din America de Sud arata ca fiecare pereche de tineri parinti are nevoie de ajutorul a – în medie – 1,3 adulti trecuti de vârsta reproducerii pentru a asigura hrana necesara copiilor.
Oamenii de vârsta mijlocie sunt, astfel, „o inovatie umana esentiala, o casta de elita de super-furnizori foarte priceputi si experimentati, de care noi, ceilalti, depindem“. Ei mai îndeplinesc, în plus, o alta functie vitala: propagarea informatiei. Când ne nastem, nu stim nimic si nu suntem în stare sa facem aproape nimic. Fiecare dintre noi depinde de o infuzie continua de abilitati, cunostinte si obiceiuri, înglobate sub eticheta globala a „culturii“. Iar calea principala prin care cultura se transmite e reprezentata de oamenii de vârsta mijlocie, care le arata copiilor, si tinerilor adulti alaturi de care muncesc, ce trebuie sa faca.
Cele doua roluri ale oamenilor de vârsta mijlocie – de super-furnizori si de maestri ai propagarii culturii – se perpetueaza si în ziua de azi. „În birouri, pe santiere si pe terenurile de sport din jurul globului, vedem cum oamenii de vârsta mijlocie îi sfatuiesc si îi îndruma pe tinerii adulti, fiind uneori sefii acestora. Oamenii de vârsta mijlocie pot face mai multe, câstiga mai mult si, pe scurt, conduc lumea.“ Si, în ceea ce priveste femeile, exact ca prezbitismul si pierderea elasticitatii pielii, menopauza pare, în aceasta lumina, sa fie un proces coordonat si planificat. Elibereaza femeile si partenerii lor de viata de sub presiunea neîntrerupta a nasterii copiilor si le ofera timp pentru a se ocupa de acele lucruri pe care oamenii de vârsta mijlocie stiu cel mai bine sa le faca: sa traiasca o viata îndelungata si sa se rasfete.
Un articol de
CATALIN STURZA