Ca redactor la „Tribuna”, Augustin Buzura a jucat un interesant rol de placă turnantă în viața literară a Clujului, așa cum am perceput-o eu ca student în anii 1974-1978 și în anii următori. În deceniile opt și nouă, Clujul literar era împărțit destul de clar în trei grupuri distincte, în funcție de revistele care le susțineau: „Steaua”, „Tribuna” și „Echinox”-ul, ultimul apărut în peisajul cultural în toamna lui 1968 ca revistă studențească. Din motive obscure (rivalități complicate, greu de explicat), cea mai mare adversitate era între „Tribuna” și „Echinox”. Augustin Buzura era singurul care ieșea din această ecuație, înțelegând potențialul creator echinoxist, creditat și păstorit de Ion Pop, Marian Papahagi și Ion Vartic.
Autor: Ion SimuțApărut în nr. 587