Anamorfoze în alcov

Absolventa a Universitatii de Arte „Nicolae Grigorescu“ din Bucuresti, în 2001 (la clasa profesorului Marin Gherasim) si membru U.A.P din 2004, Irina Tanase întruchipeaza cu brio portretul artistului (vizual) la tinerete. Disponibilitatea pentru experiment, apetenta pentru tehnici diverse, miscarea ca la ea acasa atât în spatii de expunere conventionale, cât si în cele ce nu ocolesc o anume, cu staif, mondenitate, în underground dar si în galerii cu circuit închis, trecerea din poignier de la pictura la desen, fotografie, obiect si de la instalatie la bijuterii sunt atuurile unui creator cu atelier deschis pentru arta vie. Participarea la 44 de expozitii de grup si iesirea în lume cu 5 expozitii personale fac dovada unui proiect cultural ambitios si pe termen lung, pe care Irina Tanase se ambitioneaza sa-l desavârseasca luându-si parteneri si galeriile selectate cu grija, si publicul interesat de noutatea actului artistic, în intimitatea caruia e primit fara ostentatie si fara ifose.
Iat-o acum pe Irina Tanase la a sasea personala, gazduita de Atelier 030202 (Sala Noua a Teatrului de Comedie, Strada Sfânta Vineri nr. 11, Bucuresti). O expozitie gândita special pentru acest spatiu generos ca dimensiuni, auster, în care orice element lasat la voia întâmplarii se întoarce înzecit împotriva celui ce improvizeaza.
Artista a transformat Atelierul 030202 într-o Camera Alba – White Room. Sanctuar si alcov deopotriva, înglobând opt lucrari de mari dimensiuni (acril pe pânza) si o instalatie în mijlocul galeriei. Simbiotice, punându-se în evidenta reciproc, potentându-si dus-întors valentele de construct vizual, de întreg închegat, dar si rafinamentul surprinzator al detaliilor.
Spatiul de expunere a devenit o încapere decupata din realitatea imediata, smulsa efemerului si tabieturilor de serie ale cotidianului. Un sanctuar, cum spuneam, supus tripletei eros-hypnos-thanatos. Cuplul oarecare, mai ascuns, mai dezvaluit între cearceafuri albe, devine Cuplul pe care iubirea îl seduce, somnul îl mântuie si caruia moartea îi confirma eternitate. O rafinata tehnica a învaluirii, a ambiguitatii, a iesirii din timp si spatiu da senzatia ca lucrarile de pe simeze sunt, de fapt, fragmente de fresca dintr-o cladire afectata de nu se stie ce fel de cataclism, pe care arheologii abia au dezgropat-o, oferind-o privirilor unei altfel de sensibilitati. Si altor asteptari ale tensiunii estetice. Un dormitor pentru oameni care se cred o clipa zei, de la Pompei cetire (îti vine sa spui), în patul caruia s-a contopit si a ramas, în moarte, pentru totdeauna, Cuplul cu chipuri neindividualizate. Cu fete sterse de brun-galbuiul unor stranii intemperii care le-a ascuns identitatea si le-a daruit o intimitate fara de sfârsit.
Proteica, înselator aseptica, White Room, Camera Alba a Irinei Tanase este însa si alcovul în care Cuplul (cuplurile?) intra în mecanica (repetitiva) a actului amoros. Daca fetele ramân nedezvaluite, artista pune la bataie întregul arsenal al unei tehnici de invidiat în ceea ce priveste forta desenului care scoate membrele din amortire. Împletiri, contorsionari, abandonuri molatece, îngemanari neasteptate contrazic apasat atlasul de anatomie, însa ar putea ilustra fara retineri studiul cu pricina al lui Baltrusaitis. Anamorfozele de alcov ale Irinei Tanase ritmeaza insolite imagerii ale amorului, e adevarat, coborât de pe piedestalul din sanctuar, dar nici o clipa cedat trivialului ori închipuirii grosiere suprasaturate de performante… sportive. Amorul care se face în alcovul din Camera Alba are (si) frisonul inocentei ce abia se lasa convertita (ei da!) din poemele anacreontice.
În fine, sanctuarul-alcov are în mijloc un spatiu predilect al visarii, instalatia cu baldachin ca o spuma alb-albastruie si 60 de perne asijderea, brodate chiar de artista si oferite în dar prietenilor. O secventa de basm, un numar de magie al purtatorului de bagheta hypnos care-i îndeamna pe privitori sa experimenteze pe cont propriu visarea în White Room. Care poate fi senina, promitatoare de delicii, dar si de cosmar, deopotriva.
Camera Alba, noua personala a Irinei Tanase, este (si) un traseu initiatic. Soft, fara sa se cramponeze de nu stiu ce subtilitati savante. Socului brutal, filozofelii gregare, artista le prefera lectia reflexivitatii. A re-vederii cu ochii minti, dupa ce ai iesit din galerie, a cautarii sensurilor si dupa ce preumblarea prin expozitie s-a încheiat. Lucrarile ei sunt bune conducatoare de energie catre privitor, fapt atestat si de prezenta lor în colectii particulare din U.S.A, Italia, Peru, Canada, Spania, Olanda, Germania, Belgia si, fireste, România.
Fie ca expune în ultraselectiva Galerie Mora, la Hotel Hilton, într-un spatiu underground, în sediul unei banci sau la Castelul Corvinestilor, Irina Tanase stie sa fie de-acolo, si acolo fiind, sa-si faca arta de neconfundat. White Room, Camera ei Alba se afla, cu siguranta, în topul evenimentelor expozitionale de la Atelier 030202, galerie care, dupa un an si patru luni de la deschidere, s-a impus spectaculos între preferatele artistilor (nu numai cei tineri), criticilor si publicului pasionat de artele vizuale.