Unul dintre cele mai de amploare proiecte cinematografice din ultimii ani, Aferim!, regizat de Radu Jude, film istoric, a fost singura producţie românească selectată la Berlinală alături de pelicule precum Queen of Desert, regia Werner Herzog, Taxi, regia Jafar Panahi, Knight of Cups, regia Terrence Malick sau Eisenstein in Guanajuato, regia Peter Greenaway.
Filmul este conceput ca o poveste spusă din plăcerea jocului, şi nu ca unul menit să facă succes de public. Radu Jude, alături de Florin Lăzărescu, co-scenarist, fac un exerciţiu de imaginaţie, reconstituind o întâmplare din societatea românească de la mijloclul secolului al XIX-lea. Pelicula nu se doreşte o monografie sau un documentar, ci, aşa cum spune însuşi autorul, a pornit din dorinţa de a medita asupra lui „atunci“ şi „acum“ din punct de vedere uman. Documente, relatări şi opere literare au fost materia primă pentru o întâmplare care pentru spectator devine pretext de reflecţie interioară. „Filmul pe care l-am făcut este despre mentalităţi şi despre felul în care mentalităţile trec de la o persoană la alta – aşa, ca o ciumă, ca o molimă“, a explicat regizorul Radu Jude. „Pe lângă asta, filmul atinge o serie de alte subiecte, precum sclavia romilor, condiţia femeii, relaţia dintre părinţi şi copii, educaţia, antisemitismul şi, pe lângă toate acestea, e legat şi de ceea ce numim convenţional reprezentarea istoriei prin imagine, şi anume limitele pe care, de fapt, le are o reprezentare de tipul acesta“, a adăugat el.
Pelicula îl prezintă pe zapciul Constandin, care călătoreşte în Ţara Românească însoţit de fiul său Ioniţă, spre a-l pe găsi robul ţigan, Carfin. Pentru că acesta este acuzat de furt şi trădare, trebuie adus înapoi boierului păgubit pentru a-şi primi pedeapsa. După ce îl descoperă pe fugar, Constandin află că, de fapt, vina robului era idila încurcată cu doamna casei care, prin firea „nestatornică“ şi legătura ei ruşinoasă, a umilit autoritatea şi virilitatea boierului. Acţiunea se desfăşoară cu puţine răsturnări de situaţie. Spectatorul este păcălit de momentele bine gândite, dialogul animat, citatele culturale (din cimatografie şi literatură) înlăţuite cu atenţie de-a lungul întregului film şi umorul, de cele mai multe ori ironic. Publicul resimte latent tensiunea aşteptării deznodământului care, aparent, depinde de hotărârea zapciului: îl va scăpa sau nu pe Carfin de pedeapsă?
Momentele de dramatism sunt rare, pentru că miza filmului nu este atât să emoţioneze privitorul, cât să-i stârnească contemplarea sau chiar comentariul asupra firii umane, a înclinaţiei noastre comune de a înţelege lumea prin prejudecăţi şi tipare. Presărat cu glume din popor şi expresii arhaice, schimbul de replici cuprinde extrasele unei gândiri vechi şi, paradoxal, pline de viaţă datorită asemănării sale, în anumite privinţe, cu cea contemporană. Finalul este însă tulburător, având în vedere începutul paşnic al filmului. Neaşteptat, atât prin agresivitatea din gestul boierului (deşi e mereu anunţată de Carfin în timpul călătoriei), cât şi prin resemnarea aproape ancestrală a lui Constandin.
Aferim! nu e conceput nici ca un film moralizator, personajele nu evoluează din punct de vedere spiritual (cu excepţia lui Ioniţă, care este martorul timid al faptelor). În esenţă, nimeni nu se schimbă cu adevărat, iar relaţiile sociale îşi păstrează legile aparent imuabile. Boierul îşi urmează felul răzbunător iar slugile ascultă cu capul plecat la pilda îngrozitoare dată de acesta. Personajele sunt bine ancorate în viaţă, dar sunt interpretate cu distanţare de către actori, fiecare purtându-şi dilema social-morală învăluită într-o aură de ridicol.
Cea mai recentă prezenţă a unui film românesc în competiţia oficială a festivalului de la Berlin a fost înregistrată acum doi ani, când Poziţia copilului, produs de Ada Solom şi regizat de Călin Peter Netzer, a câştigat trofeul Ursul de Aur. Despre faptul că anul acesta trofeul Ursul de Aur pentru regie a fost câştigat de filmul regizat de el, Radu Jude spunea glumind în discursul de acceptare a premiului: „Dacă aş fi ştiut că voi câştiga un premiu atât de important, aş fi fost mai serios atunci când am făcut filmul“. Totodată, el a menţionat că premiul aparţine în egală măsură echipei care a făcut filmul şi a transmis un mesaj decidenţilor din România. „Sper că acest premiu le arată că vor trebui să aloce mai multe resurse cinematografiei“.
Aferim! este filmul românesc cu cel mai mare succes la premieră din ultimii treisprezece ani, surclasând producţii ca De ce eu?, filmul lui Tudor Giurgiu (19.924 de spectatori în primul weekend), Poziţia Copilului, în regia lui Călin Peter Netzer (19.729 de spectatori) şi Selfie de Cristina Iacob (12.648 de spectatori).
