5 (sub)genuri pe care nu le veţi găsi în istoriile literare româneşti

5. New Weird
Conceptul a fost introdus în România prin antologia editată de Ann VanderMeer şi Jeff VanderMeer, New Weird, publicată de Millennium Books în 2008. Printre reprezentanţi, alături de Jeff VanderMeer însuşi (a cărui capodoperă Veniss Underground e de asemenea disponibilă în română – Editura Tritonic,  2006), se mai numără Thomas Ligotti, China Miéville, M. John Harrison, Neil Gaiman ş.a. (Sub)genul este influenţat masiv de H.P. Lovecraft – Ligotti, de pildă, pare pe ample porţiuni un simplu pastişor –, mixând fantasticul, fantasy-ul şi horror-ul într-un cocteil neliniştitor. În antologia amintită intră şi câţiva români – Michael Haulică, Dănuţ Ivănescu şi Ana-Maria Negrilă.
4. Cell phone novel/ SMS poetry
Tehnologia introdusă de telefoanele mobile nu a aşteptat telefoanele inteligente pentru a produce literatură. Operaţia banală numită „a trimite un SMS“ a început să fie folosită şi în poezie (evident), dar şi pentru a scrie romane (mai puţin evident). Romanele prin SMS (romane a căror unitate discursivă este compusă din 140 de caractere – câte conţinea un SMS clasic) au apărut iniţial în Japonia, după care au devenit globale. Evident, nu sunt ceva ce ar fi scris Balzac sau chiar Jonathan Franzen – ultimul, care îşi scrie cărţile pe un laptop cu portul de internet blocat, pentru a evita orice diversiune, s-a pronunţat de nenumărate ori asupra efectului catastrofal produs de reţelele de socializare, cu gândirea pe spaţii mici şi deficitul de atenţie pe care le determină, asupra literaturii în particular şi conştiinţei în genere.
În ce priveşte literatura prin SMS, avem în literatura română un pionier prin Mugur Grosu, cu volumul intitulat surprinzător SMS (2006).
3. Spoetry
Poezie făcută din gunoi digital, adică din spamuri – fie prin colarea creativă a unor spamuri autentice, fie prin improvizaţia în genul lor. Un titlu de referinţă este Spam (Email Inspired Poems) de Ben Myers (2008).
2. Microblogging novel
Romane compuse din postări de blog, de Facebook sau de Twitter. În literatura română s-au strâns deja câteva titluri: Dragoş Bucurenci cu romanul RealK (2004), Suge-o, Ramona! de Andrei Ciobanu (2014) ş.a.
1. Ergodic literature
Conceptul presupune un tip de literatură a cărei citire nu este lineară („nontrivială“, spunea Espen J. Aarseth, cel căruia îi datorăm conceptul). Aici ar intra şi Cartea schimbărilor chinezească, şi caligramele lui Apollinaire, dar şi ciber- şi hipertextele.
Capodopera contemporană a genului este House of Leaves de Mark Z. Danielewski (2000), o carte horror pe care trebuie să o ţineţi în mână pentru a înţelege despre ce este vorba.