Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Mihaela, tânăra voluntară care s-a întors în sat pentru a-i salva identitatea

Mihaela, tânăra voluntară care s-a întors în sat pentru a-i salva identitatea

Mihaela are un masterat în cercetarea, conservarea și valorificarea patrimoniului istoric. Este om al locului, s-a născut și a crescut în Șona, a plecat la studii, apoi s-a întors. A fost voluntar în Asociația sătească Șona Noastră încă de la început, din 2013, când încă era plecată la studii. La acea vreme nu putea participa la activități decât vara, la Zilele Șonei, de exemplu. Își amintește și acum de evenimentul „Loc. Școala de privit acasă”. Își amintește de primii ani ai asociației, de conferințe, întâlniri, ateliere pentru copii și de celebrul concurs de prăjituri. Acum este unul dintre principalii piloni ai asociației. Coordonează activități și lucrează la o arhivă digitală a satului. Spune că îi place să fie aici, că e bine când te întâlnești pe stradă cu oameni pe care îi cunoști, pe care îi știi de copii. Mai spune că decizia sa de a se implica în activitățile asociației a venit din spaima că foarte multe lucru se pierd, că se prăbușesc casele, că se deteriorează și se aruncă instrumentarul domestic, că dispar fotografii, costume, foarte multe mărturii ale istoriei locului. Și și-a dat seama că dacă nu acționează acum, când încă mai este ceva de salvat, nu se va mai putea face, în curând, nimic.

Viața la Șona e frumoasă, dar nu e ușoară, spune Mihaela. Nu e ușor nici să locuiești și nici să muncești aici. Nu există canalizare, apa e luată din fântânile proprii, iar atunci când în gospodărie există animale, lucrurile se complică și mai mult. Animalele te leagă întotdeauna de pământ, iar problemele pământului devin și problemele tale.

Cea mai mare bucurie a ei a fost să îi cunoască pe cei din Asociația Monumentum. Atunci a aflat că totul este în regulă cu ea, cu pasiunea ei pentru recuperarea trecutului, cu tipul ei de acțiune și de dedicare. A fost o întâlnire în care a aflat că nu e singură și un context în care și-a validat toate convingerile. (Carmen Corbu)

Fierăria lui Lazăr, ca proiect de regenerare rurală

O inițiativă a Asociației Sătești Șona Noastră

La Șona, cerul e albastru, casele sunt albastre și ochii bătrânilor sunt albaștri.

Asociația de aici s-a născut dintr-o nevoie organică atât a celor care au rămas, cât și a celor care au plecat și s-au reîntors, tineri și vârstnici deopotrivă, de a prezerva istoria locului. Simți energia latentă a satului doar călcând pe străzile pitorești ale satului, scăldate în liniște. O liniște de care mașinile au fugit și care răsună doar în răstimpuri, sub cadența loviturilor de ciocan ale lui Ovidiu Miclea, meșter titular în muzeul-atelier, Fierăria lui Lazăr.

Asociația Sătească Șona Noastră a adăugat cătunul pe harta punctelor turistice din România, iar activitatea acesteia este susținută de pictorul legat prin copilărie de loc, Ștefan Câlția.

Sătenii și turiștii participă la Zilele Șonei ca la o mare sărbătoare. Poveștile curg, curțile caselor se deschid și cele mai bune prăjituri după rețete locale secrete sunt degustate. Anual, la Șona au loc conferințe, ateliere pentru copii, expoziții și concerte.

Din 2014, de când a fost înființată, Asociația se ocupă activ cu recuperarea istoriei orale și arhivelor satului, a poveștilor gospodărești, cu protejarea ariilor ecologice și a patrimoniului construit, își dedică timp promovării tradițiilor satului și valorizării sale în rândul localnicilor, dar și în rândul vizitatorilor. Cu toate că este un sat privat de unele facilități și, deci, afectat continuu de migrație, Șona rămâne un „acasă” atrăgător pentru o minoritate a tinerilor care decid să vină în acest acest loc și să îi anime viața culturală. (Corina Taraș-Lungu)

Casele tradiționale mor frumos, se întorc încet în pământ și nu lasă în urma lor nimic urât

Mihaela Frățilă: „Asociația Sătească Șona Noastră are deja zece ani de activitate în spate. A fost, la început, o inițiativă timidă a câtorva localnici, alături de pictorul Ștefan Câlția.

Suntem, acum, în Șona, în jur de 300-350 de locuitori. Foarte mulți dintre tineri au și locuințe în Făgăraș, pentru că trebuie să își ducă la școală copiii, iar aici în sat nu mai avem școală și grădiniță.

Șona este satul din care, cu mulți ani în urmă, majoritatea locuitorilor făceau naveta la combinatul din Făgăraș. Vară sau iarnă, pe bicicletă, oamenii mergeau aproximativ 10 kilometri. Și nu le-a fost ușor. Știu de la bunicii mei. Ei sunt oameni care au muncit din greu și și-au întreținut gospodăriile și au ținut acest sat în picioare. Acum, cred că e păcat să lăsăm totul să se dărâme. Așa a început asociația. Cu discuții pe această temă, cu încercarea de a găsi o soluție pentru ca satul să nu dispară. Am organizat conferințe și am avut invitați care ne-au vorbit despre gospodăria eco, apoi am mers cu sătenii să vedem ce soluții au găsit alte sate, să găsim informații și surse de inspirație, să știm ce am putea face mai bine.

O principală preocupare a noastră este unitatea. Ca să poți face lucruri, e nevoie de această unitate. Putem să ne iubim sau putem să nu ne iubim, important este să luptăm împreună pentru comunitate, important este să putem transforma un interes personal într-un interes comunitar. Noi asta încercăm să facem cu spațiile pe care le avem în grijă, cu fierăria și cu vechea școală. Apoi vine din spate și Fundația Ștefan Câlția, care organizează rezidențe de creație la casa albastră, unde vin artiști care duc mai departe, în lume, ceva despre comunitatea noastră, despre acest sat, despre oamenii și tradițiile și meșteșugurile locului. Pentru că este foarte importantă această legătură între artă și meșteșug. Mai ales în contextul în care meșteșugurile dispar încet-încet și din ce în ce mai puțini meșteri care să le cunoască mai sunt printre noi. Acum, noi, la Asociația Sătească, lucrăm la reconstituirea unei liste de meșteri locali, la un inventar al meseriilor tradiționale aflate pe cale de dispariție: frânghierii, dulgherii, zidarii, fierarii.

O altă preocupare este dăm viață și să dăm o funcționalitate unor spații reprezentative pentru cultura locului: biserica monument, vechea primărie, școala, căminul. Asta încercăm – să revitalizăm acest loc. Lucrăm cu Asociația Monumentum de aproximativ cinci ani și avem o înțelegere cu ei ca, în fiecare an, să avem un șantier-școală de restaurare la noi, în Șona. În primii doi ani, am restaurat trei fațade ale unor case vechi, care respectă arhitectura vernaculară. Am reușit atunci să strângem 6.000 de lei, pentru materialele necesare șantierului de restaurare, vânzând 100 de pin-uri din ceramică realizate de Livia Coloji. În al treilea an, ne-am concentrat asupra bisericii, la care trebuia refăcut acoperișul – un acoperiș realizat nu cu multă vreme în urmă cu țigle noi, industriale, care n-au ținut – și trebuia restaurată întreaga șarpantă. Am pus țiglă manuală și, în sfârșit, am reușit să facem și un studiu istorico-arhitectural, o documentație absolut necesară pentru un o clădire-monument.

Ne concentrăm și pe realizarea unei arhive a satului. Am început cu o primă parte, sub denumirea «Memoria unui loc», dedicată obiceiurilor, tradițiilor, costumului popular și tot ce înseamnă specificul locului, apoi am continuat cu o cercetare asupra arhitecturii vernaculare a satului, iar acum lucrăm la o documentare privind subiectul plecării șonenilor în America, în marea migrație din perioada 1880-1910.

Noi aveam foarte multe idei aici, doar că e nevoie de o capacitate organizațională mai mare pentru a pune lucrurile în mișcare. Suntem 15 persoane în această asociație și majoritatea sunt oameni mai în vârstă. Mai sunt doi tineri, care nu locuiesc aici, vin doar din când în când, unul de la Arad, celălalt de la București. Noi asta vrem să facem, să încurajăm oamenii să se întoarcă, să privească în jur, la toată frumusețea care este aici și să rămână. Sunt multe case părăsite care urmează să se dărâme. Ele, până la urmă, se dărâmă frumos, se topesc încet-încet și se întorc în pământ, nu lasă în urmă nimic urât, nimic care poluează. Dar noi vrem să lăsăm generațiilor următoare tot ceea ce putem să recuperăm. Toate generațiile au nevoie să își cunoască identitatea, trecutul, lumea și spiritualitatea din care vin.”

Păstrarea identității unei comunități

„Regenerare rurală la Șona – atelier de fierărie tradițională” este un proiect desfășurat de Fundația Culturală Negru Vodă din Făgăraș în colaborare cu Asociația Sătească Șona Noastră, Galeria Posibilă și Primăria Mândra. Proiectul și-a propus amenajarea unui spațiu cu funcțiunea de fierărie tradițională, care, în paralel, să găzduiască și diverse activități culturale sau comunitare.

Recuperarea unui meșteșug tradițional, fierăritul, a fost văzut de inițiatori ca o modalitate de păstrare a identității comunității, chiar și în condițiile în care rezultatele concrete ale practicării acestuia nu mai sunt reclamate de viața comunitară și domestică actuală. Gândită să funcționeze ca atelier o zi pe săptămână și să producă mici obiecte gospodărești sau de decor, Fierăria lui Lazăr a fost proiectată și pentru destinația de spațiu muzeal, care să găzduiască și să expună obiecte și unelte de fierărit obținute ca donație din partea comunității.

Teatru-grădină

Un proiect în derulare

Spațiul destinat fierăriei este amplasat în centrul satului și a fost supus unui proces de revitalizare care, în sine, a reprezentat un workshop pentru cei interesați de astfel de lucrări. Elementele obținute la demolarea clădirii inițiale au fost evaluate și cele care se aflau în stare bună au fost refolosite. Au fost astfel recuperate elemente ceramice de învelitoare, elemente din lemn ale șarpantei. De asemenea, zidăria din cărămidă a fost păstrată în mare parte, operându-se doar o rețesere acolo unde a fost necesar.

Coinițiatoare a unei marți părți din activitățile Asociației Sătești, Fundația Ștefan Câlția organizează la Șona propriile acțiuni. Printre acestea, una dintre cele mai cunoscute este Șona AIR (Artists in Residence), program de rezidență care își propune să găzduiască, în Casa Albastră, restaurată în 2012, artiști și creativi, cărora le oferă spațiu, timp și resurse financiare pentru finalizarea proiectelor lor artistice. Rezidențele Șona AIR sunt programate să se desfășoare bianual, în primăvară și toamnă, și au ca obiectiv, printre altele, și schimbul interdisciplinar și interacțiunea cu resursele locale, ca mod de a căuta modele sustenabile – atât pentru programul de rezidență, cât și pentru contextul rural –, și de a crea valoare culturală și socială, deopotrivă, pentru artiști și pentru comunitatea gazdă.

De altfel, artistul Ștefan Câlția pledează constant la Șona pentru ocrotirea patrimoniului material și imaterial și pentru legătura strânsă dintre artă, tradiție și mod de viață.

Fotografii de Cristian Șuțu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.