Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » „Micronarratives and the City…” Povești despre plimbări prin București

„Micronarratives and the City…” Povești despre plimbări prin București

| Monica Tamaș |

Volumul „Micronarratives and the City. An Annotated Map of Bucharest”este rezultatul colaborării dintre Alina Cristea, Ileana Marin și Mira Sanders și a beneficiat de un design semnat de artista Fien Vaneenooghe. Publicat în 2023 la editura belgiană Grafische Cel, conține și două materiale multimedia ce pot fi vizionate pe internet prin accesarea codurilor QR incluse. Intenționat sau nu, spațiul dedicat acestei lansări a fost ca o introducere tematică în proiectul ce încearcă să reconstituie Bucureștiul ca un oraș al hărților suprapuse și să-l redea publicului larg, cunoscător al limbii engleze. În „Micronarratives and the City”, capitala se dezvăluie ca un oraș palimpsest ce aduce laolaltă discursuri ekphrastice din ficțiuni localizate aici, clădiri monumentale ce datează din secolul al nouăsprezecelea și blocuri socialiste construite în perioada comunistă. În centrul lor se ridică Palatul Parlamentului ca o umbră ce reține în ea rana nevindecată a regimului totalitar ce a „vegheat” în mod abuziv și a dirijat arbitrar destinele românilor. În mod similar, aripa nouă atașată Palatului Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” ne amintește de evoluția arhitecturii în capitală, în care stilul socialist modernist s-a infiltrat printre clădirile vechi, acaparându-le și înlocuindu-le treptat, până ce a devenit normă.

Eseul Ilenei Marin, „The Boulevards of Bucharest: Wandeering the City with Writers, Visual and Multimedia Artists”, oferă o prezentare diacronică a multiplelor perspective despre București, introducând astfel viziunea artistelor Alina Cristea și Mira Sanders asupra orașului din prezent. Ea urmărește mai întâi conturarea profilului urban al capitalei în literatură, observând că Bucureștiul a devenit un spațiu prietenos cu hoinarii urbani abia în anii 1830, în perioada administrației Kiseleff. Un deceniu care i-a schimbat înfățișarea, când străzile importante au fost pavate cu piatră, mlaștinile râului Dâmbovița au fost drenate și au fost amenajate primele două parcuri, Cișmigiu și Kiseleff. Arhetipul „flâneur”-ului, prezență emblematică pentru spațiul public modern al metropolei, a fost introdus în literatură de Baudelaire ca explorator al Parisului secolului al nouăsprezecelea și promovat în discursul academic de către Walter Benjamin. În cazul „micului Paris” a fost nevoie de un secol de familiarizare cu spațiul bucureștean, pentru a regăsi și în literatura română personaje ce investighează peisajele orașului ca veritabili detectivi ai modernității. În secolul ce a urmat primilor ani de modernizare, Bucureștiul începe să se cristalizeze și în mentalul colectiv ca un mediu urban ce evoluează într-un ritm alert, distanțându-se concomitent de mediul rural ce-l înconjoară.

Începând cu cele două romane importante publicate în 1929, „Craii de Curtea-Veche” (1929) de Mateiu Caragiale și „Calea Victoriei” de Cezar Petrescu, Bucureștiul se afirmă ca topos urban de referință în literatura română. Străzile care nu-i amintesc nimic lui Pavel Anicet din „Întoarcerea din rai” (1934) nu pot fi cum mult diferite de cele din nuvela pe care Eliade a finalizat-o trei decenii mai târziu, în exil, „Pe strada Mântuleasa” (1968). Perspectiva lui Eliade, însă, este complet schimbată. Bucureștiul îndepărtat devenise accesibil doar prin scris, iar străzile prin care Eliade încearcă să se întoarcă în capitală se deschid ca portaluri spre o realitate fantastică, extrasenzorială, ce reține trecutul personajelor acum absente, dezrădăcinate și ele. În romanul autobiografic „De două mii de ani”, Mihail Sebastian descrie un oraș dezolant, în care mesajele antisemite răstite pe bulevardul Elisabeta sunt ignorate de trecători. Ileana Marin continuă explorarea Bucureștiului trăit și povestit prin alte opere de referință, precum „Dimineața pierdută” a Gabrielei Adameșteanu, trilogia „Orbitor” a lui Mircea Cărtărescu, dar și trei romane ale Doinei Ruști: „Omulețul roșu”, „Mâța Vinerii” și „Paturi oculte”.

Imaginile inserate între paginile ce conțin eseul Ilenei Marin nu vin în completarea acestuia, pentru că demersul este chiar invers. Eseul continuă cu o analiză a perspectivelor celor două artiste, Alina Cristea și Mira Sanders, în ale căror fotografii, texte, desene și materiale video descoperim un București al prezentului, suspendat într-un echilibru precar între trecut și viitor. Astfel, amintirea cartierului Uranus rămâne înscrisă pe hărțile găsite de Mira Sanders la Casa Memorială „Ion Mincu”, hărți peste care artista trasează siluetele clădirilor și elementele arhitecturale ce au impresionat-o în explorările sale în București. În mesajul audio ce însoțește ultima hartă—singura pe fundal negru—Sanders descrie întâlnirea cu arhitectura locală, explicând că anumite clădiri sunt atât de impresionante încât ființa umană este anihilată. În contrast cu blocurile lui Ceaușescu, vilele și palatele în stilurile brâncovenesc, neoclasic sau art nouveau din centru sau cele rătăcite în zonele adiacente fac notă discordantă. Dar clădirile la care Sanders se referă aici par a fi mai degrabă cele proiectate și construite în perioada comunismului în programul de urbanizare, precum Casa Presei Libere (cunoscută încă în mentalul colectiv cu numele de „Casa Scânteii”).

Senzația anihilării omului o avem și privind fotografiile Alinei Cristea din apropierea Palatului Parlamentului, unde trotuarele sunt circulate doar rar de localnici în drumul lor către altceva, iar pietonul blocat pe insula dintre cele două sensuri de circulație pe Bulevardul Libertății, a carei prezență ne este relatată în textul Ilenei Marin, se pierde, în mod ironic, între paginile cărții. Perspectiva Alinei Cristea se îndepărtează de centru și observă la periferie un oraș care încearcă încă să se rupă de un rural ce continuă să irumpă și în timpurile noastre sub forma unei căruțe rătăcite sau cea a unui vânzător de mături pe străzile cu case ascunse în spatele blocurilor. Plimbările unei românce emigrate prin „orașul martir” sunt semnul unei revendicări a dreptului de a hălădui oarecum fără țintă, căutând povești ale unor personaje ce rămân anonime, căci identitatea lor este ascunsă în fotografii. Dacă în trecut cuvintele nu puteau fi rătăcite de autorii lor și sensul lor putea avea consecințe grave, replicile pe care Alina Cristea le înregistrează sunt ale unor necunoscuți cărora artista dorește să le respecte dreptul la anonimat.

În timp ce pentru Ileana Marin și Alina Cristea proiectul urmărește o redescoperire și înțelegere aprofundată a Bucureștiului personal și al celorlalți români ce trăiesc sau au trăit aici, demersul Mirei Sanders este echivalentul unei tentative de a descifra textul urban al unei realități pe care bucureștenii sunt obligați să o accepte cu resemnare. Alternanța dintre edificiile valoroase, clădirile lăsate în paragină și construcțiile de o estetică îndoielnică arată eșecul legislației publice în domeniul dezvoltării urbane. Mira Sanders asimilează aceste discrepanțe unor cicatrici lăsate de comunism, dezastre naturale și corupție, dar refuză să le înregistreze în memoria aparatului. Pentru Alina Cristea, însă, șantierele abandonate sunt un peisaj banal, cum este și scheletul clădirii deasupra căreia așteaptă în nemișcare o macara. Dialogul dintre cele două jurnale de călătorie ale artistelor, completat de observațiile Ilenei Marin, redă, astfel, Bucureștiul actual, blocat între un trecut pe care nu a reușit încă să-l înțeleagă și un potențial viitor pe care pare incapabil să îl materializeze. Nu putem decât să sperăm că reziliența de care orașul și locuitorii săi au dat dovadă până acum va face posibilă o confruntare cu fantasmele și traumele trecutului, permițând o eliberare de sub vraja acestora și o renaștere spectaculoasă. Până atunci, volumul „Micronarratives and the City. An Annotated Map of Bucharest” ne invită către un gen de introspecție care ar putea reprezenta începutul dezvrăjirii noastre.

„Micronarratives and the City. An Annotated Map of Bucharest” este disponibil în librăriile Cărturești din București și pe http://carturesti.ro.   A fost lansat  în București, la finalul lunii aprilie aprilie, în cadrul unui eveniment organizat de Cărturești Modul, la parterul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.