Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Mălina Lazăr despre „Antologia dispariției”

Mălina Lazăr despre „Antologia dispariției”

„Mi-am dorit cu tărie să mă apropii cât mai mult de adevăr. De adevărul panicii de a face unele lucruri să dispară atunci când situația o cere, de adevărul iubirii pure față de o păpușă, de adevărul vinovăției care poate schimba fundamental un suflet.” (Mălina Lazăr)

On topic cu Mălina Lazăr

 „Este un spectacol care abundă de viață. Un spectacol despre noi, prinși în vâltoarea disparițiilor care ne macină, ale celor care uneori ne obsedează, alteori stârnesc amuzamentul. Mă bucură nespus faptul că proza feminină contemporană pe baza căreia este clădit spectacolul aduce cu sine partituri puternice, dificile, care nu se feresc de adevărul crud al vieții. Prețuiesc mult personajele care s-au născut din aceste cuvinte. Odată cu ele am redescoperit inocența și bucuria copilului căruia i se înfățișează lumea din jur, dar și pașii precauți pe care trebuie să îi facă pe un pământ bătătorit de cei trecuți prin viață. Trebuie să mărturisesc, privind în urmă, că am simțit această precauție inclusiv în raportul actor-personaj. Mi-am dorit cu tărie să mă apropii cât mai mult de adevăr. De adevărul panicii de a face unele lucruri să dispară atunci când situația o cere, de adevărul iubirii pure față de o păpușă, de adevărul vinovăției care poate schimba fundamental un suflet. Mai mult decât atât, în timpul procesului de lucru am descoperit, căutând în adâncurile personajelor, complexitatea interiorității unui copil. Scriitura dramatică a adus în lumină personaje de vârste fragede bântuite de gânduri mature. Am preluat aceste gânduri și le-am ,,topit” în neliniști. Am urmărit dublarea inocenței și a bucuriei printr-un filon tragic, întrucât pierderile și suferințele acestor tinere personaje lasă urme adânci în devenirea lor.

Fără îndoială, lumea creată de Radu Afrim împreună cu noi, actorii și întreaga echipă de lucru aduce cu sine o invitație către introspecție. Cine suntem și ce devenim în raport cu o dispariție? Unde dispar gândurile, oamenii, relațiile, sentimentele? Sunt aceste dispariții definitive sau reprezintă doar o transformare în altceva? Poate ne vom mai întâlni cândva, undeva, cu cei și cele ce au dispărut…

Există o satisfacție aparte a actorului care joacă într-un spectacol cu plăcere. Poate mai mult, cu bucurie autentică și entuziasm. Pentru mine, întâlnirea cu acest spectacol reprezintă un tur de forță în plan actoricesc și sufletesc din care savurez (aproape copilărește uneori) fiecare clipă. Situațiile dramatice atât de bine închegate și relațiile meticulos construite mă poartă către o zonă de siguranță în raport cu personajele, care îmi permite o libertate de joc și de joacă pe care o caut aproape mereu în spectacole. Nu aș putea omite faptul că unicitatea încărcăturii afective și a emoției pure care domină spectacolul se naște prin talentul și efervescența actorilor Pușa Darie, Ionuț Cornilă, Livia Iorga, Daniel Busuioc, Horia Veriveș, Cosmin Maxim, Georgeta Burdujan, Diana Roman, Dumitru Năstrușnicu, Răzvan Conțu, Ada Lupu, Andrei Sava, Ioana Aciobăniței, Diana Vieru, Luca Gumeni, Marian Stavarachi, Andreea Stratulă, Anamaria Rusu, Octavian Păun. Prin ei și alături de ei, disparițiile vorbesc despre relații familiale șubrede, despre contexte sociale care provoacă soluții disperate, despre singurătate și trecerea timpului, despre fragilitate, moarte, iubire, inocență și regret. M-am regăsit (poate mai mult decât aș vrea să recunosc) în multe dintre secvențele care vorbesc despre aceste teme. Și cred că oricine se poate regăsi măcar în câteva dintre cuvinte, zâmbete, tăceri sau lacrimi.

Radu Afrim a lansat către mine o provocare actoricească și mă bucur că a făcut-o. Mi-a reamintit că teatrul înseamnă adevăr, că orice poveste contează atunci când este redată sincer și cu credință în vorbe. Mi-a arătat că universul lui devine universul nostru și astfel ajungem să vorbim lumii împreună despre ce ne macină, ce ne amuză și ce ne doare. Și îi mulțumesc.”

Antologia dispariției
Regia: Radu Afrim
Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Iaşi

2 comentarii la „Mălina Lazăr despre „Antologia dispariției””

  1. Pingback: „Antologia dispariției”. Tendințe în arta și gândirea românească. Best-off 2023 - Revista Cultura

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.