Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » O carte despre Alexandre Kojève, sfârșitul istoriei și filosofia europeană contemporană

O carte despre Alexandre Kojève, sfârșitul istoriei și filosofia europeană contemporană

Kojève este convins că epoca statelor naționale a trecut.

Cartea de față, apărută în urma unui simpozion organizat în anul 2020 la Colegiul Noua Europă din București, cu tema „Alexandre Kojève. De la filosofia istoriei la antropologia filosofică”, grupează mai multe studii legate de gândirea lui Kojève și a influenței acesteia asupra mediului filosofic și politic occidental. Este de notat calitatea de primă mână a contribuțiilor din volum, precum și faptul că autorii sunt toți tineri, cu vârste cuprinse, cu aproximație, între 30 și 40 de ani.

Alexandre Kojève, pe numele său adevărat Aleksandr Vladimirovici Kojevnikov, este un gânditor de origine rusă, emigrat în Occident după Revoluția Bolșevică. Mai întâi studiază filosofia în Germania, unde scrie o teză de doctorat despre gândirea religioasă a lui Soloviov, apoi va susține, în perioada interbelică, un curs despre Hegel, la École Pratique des Hautes Études, în Paris. Seminariile de la Paris îl vor face celebru ca interpret original al lui Hegel și unul din oamenii care a reușit să relanseze hegelianismul în gândirea europeană. După al Doilea Război Mondial va lucra ca înalt funcționar al Ministerului Economiei și Finanțelor din Franța, încercând să impregneze documentele oficiale la care lucrează cu gândirea sa despre sfârșitul istoriei.

Studiile din carte pot fi grupate, în linii mari, în 3 categorii: 1) despre concepția filosofică a lui Kojève și felul în care îl citește pe Hegel prin prisma fenomenologiei heideggeriene (Ovidiu Stanciu, Silvia Munte, Ștefan Iordănescu); 2) despre gândirea politică a lui Kojève, interacțiunea sa cu alți gânditori politici și felul în care se raportează la evoluția lumii occidentale post-belice (Adrian Grama, Alexandru Racu); și 3) concepția sa despre istorie și raportarea acestei concepții la alți autori (Diana Bulzan, Andrei Chițu, Alex Cistelecan, Andrei State).

Interpretarea lui Kojève la Hegel este una, nu numai originală, ci chiar radicală. Căci Kojève decide să renunțe la substanța metafizică și teistă a gândirii lui Hegel și să interpreteze, în principal Fenomenologia spiritului, ca pe o antropologie. După propriile lui spuse, a citit Fenomenologia lui Hegel de 3 ori „fără a înțelege nimic” (p. 19). Cheia înțelegerii i-a fost oferită de participarea la cursurile lui Alexandre Koyré și de lectura cărții Ființă și Timp a lui Heidegger. Kojève ia decizia radicală de a-l citi pe Hegel prin prisma lui Heidegger și de-al considera, totodată, un precursor al acestuia din urmă. El consideră că Heidegger nu aduce nimic nou din punct de vedere filosofic față de Fenomenologia lui Hegel, însă este indispensabil pentru a înțelege această mare carte. Interpretarea lui Kojève, prin care se îndepărtează de litera lui Hegel, susținând că în felul acesta se apropie de spiritul lui, ridică o serie probleme legate de critica pe care comentatorul o face monismului ontologic hegelian. Kojève îi reproșează lui Hegel „eroarea monistă” (p. 64), susținând că acesta se înșală atunci când afirmă că atât Natura, cât și Istoria se dezvoltă conform logicii dialectice. Pentru Kojève regimul ontologic al Naturii este unul al identității, în timp ce Istoria evoluează dialectic, tocmai prin negarea de către Om a Naturii, care se face prin luptă și muncă. Iar aici se deschid o serie de dezbateri legate de tipul de ontologie pe care o adoptă Kojève, dacă este una dualistă, așa cum el însuși afirmă, una monistă (prin integrarea dualismului său explicit într-un dualism „temporal”) sau o ontologie triadică, inspirată de istoria creștină a mântuirii, pe filiera gândirii lui Soloviov.

După al Doilea Război Mondial Kojève va abandona învățământul și se va angaja ca funcționar în cadrul Ministerului francez al Economiei și Finanțelor. În această calitate va încerca să înțeleagă felul în care ar putea arăta concret „sfârșitul istoriei” și să se implice, din calitatea pe care o deține, pentru luarea unor decizii în acest sens. Astfel, Kojève este convins că epoca statelor naționale a trecut și că Weltgeist-ul hegelian va lua forma intermediară a unor imperii, până se va întrupa într-un stat cu adevărat universal. Europa trebuie să se organizeze acum sub forma unui „imperiu latin” (p. 115), denumirea dată de Kojève realității care va deveni Uniunea Europeană. Tot mai mult politica este transformată în administrație, iar apariția instituțiilor internaționale după război este văzută ca un instrument care să contribuie la crearea unei piețe globale, în cadrul căreia bogăția să fie redistribuită ulterior și către statele din zonele mai sărace.

Pasionantă este și disputa lui Kojève cu un alt filosof politic important al secolului XX, Leo Strauss. Disputa dintre ei se referă în primul rând la condiția filosofiei în epoca contemporană, și de aici, pe cale de consecință, la condiția politicului. Leo Strauss este un clasic, care consideră că, la fel ca în antichitate, filosoful trebuie să se plaseze în afara cetății și să fie capabil să ofere un reper de înțelepciune pentru cetate. Din punctul de vedere al lui Kojève, Înțelepciunea nu mai e transcendentă, ci ea a fost realizată în filosofia lui Hegel, motiv pentru care aceasta reprezintă și sfârșitul filosofiei. Și tocmai aici intervine critica lui Strauss, care este totodată și o critică a modernității. Căci, față de gândirea antică, gândirea modernă suferă o răsturnare, introdusă în primul rând de Machiavelli. Filosoful italian caută să înlocuiască viața contemplativă a anticilor cu viața activă a modernilor și să introducă filosofia ca mijloc de educare a poporului și de combatere a teologiei creștine. Astfel, filosofia devine tot mai mult un instrument de edificare a societății moderne și se transformă uneori în ideologie. Prin împlinirea cu Hegel a proiectului modern, Înțelepciunea devine imanentă, iar filosofia se transformă în filosofia istoriei sau istoricism. Însă cu timpul, istoricismul se transformă într-o dogmă, potrivit căreia nu există nici un adevăr, ci doar opinii sau perspective istorice și culturale. Astfel, istoricismul poate căpăta, la limită, două fețe: este fie dogmatic, fie nihilist. De aceea Strauss crede că statul universal și omogen despre care vorbește Kojève nu este în fond decât o dictatură a opiniei, în care orice gândire autentic filosofică va fi imposibilă, ducând în cele din urmă la dezumanizare.

Studiile despre concepția istoriei la Kojève și despre sfârșitul istoriei încearcă să lămurească felul în care se raporta filosoful la această realitate. Există un studiu al concepției asupra istoriei la Kojève prin comparației cu cea a lui Walter Benjamin, și unul despre felul în care Francis Fukuyama a conceput sfârșitul istoriei, pornind de la interpretarea lui Kojève. În ce privește considerațiile lui Kojève însuși cu privire la sfârșitul istoriei, acestea sunt destul de vagi, și nu neapărat convingătoare. Dacă în statul universal și omogen de la sfârșitul istoriei, toată lumea are parte de recunoaștere, atunci care sunt formele concrete sub care se regăsește acest „stat”? Dacă încă există un „stat” și nu o societate, înseamnă că există o structură ierarhică, în care cei de sus nu îi recunosc neapărat pe ceilalți cetățeni. Dacă, în ziua de azi, discrepanțele sociale din lume au crescut, în loc să se atenueze, putem vorbi atunci despre o realitate socială „omogenă”? Conceptul de „sfârșit al istoriei” propus de Kojève nu este deloc unul clar, dar poate că tocmai de aceea se poate dovedi fertil, conducând spre mai multe feluri de interpretare.

În urma celor câteva scurte considerații prezentate mai sus, putem conchide că volumul de față este o excelentă introducere pentru toți cei interesați de gândirea lui Kojève, de filosofia hegeliană, de filosofia istoriei sau, mai pe larg, de problemele dezbătute în filosofia europeană contemporană. Iar lectura sa un real câștig.

Ovidiu Stanciu & Andrei State (coordonatori),
Puterea Conceptului. Proiectul filosofic al lui Alexandre Kojève,
Editura Tact, Cluj-Napoca, 2021

Etichete:

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.