După un an de indezirabilă întrerupere, Gala de Blues-Jazz Kamo a fost reluată, cu ediția a XXX-a. O adevărată performanță organizatorică, ținând cont de epoca brutal anticulturală prin care trece omenirea. Surclasând impedimentele, infatigabilul muzician-director artistic Johnny Bota a reușit să onoreze spiritul acestei manifestări timișorene, inițiate de regretatul Bela Kamocsa. E vorba mai mult decât de două seri cu muzică bună. Spiritus loci înseamnă aci cultivare a tradiției, solidaritate întru frumos, perpetuare a bunelor cutume sociale, afabilitate, civilitate, urbanitate, bonomie… Într-o asemenea ambianță, cine altul ar fi fost mai adecvat posturii de comper decât eminentul jazzolog Florian Lungu? Competența și humorul său ne-au delectat, sfidând propria-i constatare că traversăm „o perioadă tristă și plină de restriști”. Aș menționa, de asemenea, frumoasa „punere în pagină” a afișului și fundalului scenic, datorate lui Mircea Bunea, el însuși component de bază al formației Bega Blues Band.

Recitalurile au debutat cu o agreabilă surpriză – trio-ul autohton Kitchen Metaphysics, ce atrage atenția printr-o echilibrată repartizare de sarcini: în centru, un ghitarist (aparent) cuminte și totodată imaginativ, pe nume Dan Mitrofan, flancat de contrabasul mânuit relaxat-elegant de Alex Man (pe care îl cunoscusem anterior doar în postura de doct ghitarist), precum și de seducătoarea ebulițiune ritmică a bateristului Octavian Scurtu. Programul consta din compoziții proprii, cu teme aerate, inducând senzația de plutire deasupra deșertăciunilor mundane. În momentele de bună conlucrare, cei trei mi-au reamintit evoluția de referință a grupului Eugen Gondi/baterie, Dan Ionescu/ghitară, Johnny Bota/bas, din anul 1985, pe scena Festivalului de la Sibiu (acolo asistase și Pawel Brodowski, redactorul-șef al revistei Jazz Forum, a cărui cronică ulterioară conținea elogii la adresa meritoriilor timișoreni). La fel cum se întâmpla în trupa lui Gondi, și trio-ul anului 2021 își trage seva din capacitatea bateristului – în speță, vivacele Tavi Scurtu – de a susține, în fapt, un permanent solo pe fundalul fiecărei piese, pe lângă „erupțiile” sale în prim-plan, ancorate pe succesiuni de acorduri aseptic-repetitive. Alte puncte de reper: seninătatea de tip zen a concepției ghitaristice probate de Mitrofan; inserțiile de acorduri bossa nova într-o Nostalgie estivală (titlul „oficial” fiind anglicizatul Summer Nostalgia); tema sprințară și variațiunile inopinate ale compoziției Ice DC; timbrul „lemnos” extras din contrabas de către Alex Man.

A doua surpriză a serii fu una de proporții. Bega Blues Band – formația de referință a jazzului bănățean – a evoluat într-un format de maximă concentrare valorică: Toni Kühn/ keyboard, Lucian Nagy/sax tenor și flaut, Feri Szekeres/baterie, plus creierul întregii acțiuni – Johnny Bota/de data asta, exclusiv la ghitară bas. Dintr-o limitare conjuncturală – absența vocalistei Maria Chioran și a ghitaristului Mircea Bunea – sus-numitul cvartet a derivat o performanță inedită: remodelarea din perspectivă pur instrumentală a propriului repertoriu, deja cunoscut publicului din concertele și albumele interpretate de BBB în componențe mai ample. Încă de la prima piesă – Mibu’s Stomp –, semnată de Bota, muzicienii se manifestă plenar, ca o trupă ajunsă la deplina maturitate (deși, repet, în această configurație nu-i mai văzusem cântând). Toni Kühn își exercită inventivitatea pe spațiul restrâns al claviaturii electronice, cu o intensitate autocontrolată evocând clasa unui Herbie Hancock. Complementar, intervențiile lui Lucian Nagy îmbină feeling-ul autentic jazzistic cu știința edificării solo-urilor, la fel cum va proceda de-a lungul întregului recital. Urmează o savuroasă Soup a la Blues, preparată de Lucian, căreia Toni îi adaugă condimentul timbral al orgii Hammond (obținut din aceeași claviatură de culoare roșie), iar Johnny Bota coagulează „fiertura” cu efervescente ornamentații basistice. O altă temă de solidă factură hard-bop i-a fost inspirată lui Bota de anii 1990 – haotica perioadă a embargoului de pe frontiera dunăreană, când compozitorul aflase că o familie din Moldova Nouă își botezase noul-născut cu oportunul nume Embargău. Un contrapunct liric l-a reprezentat emoționanta baladă Cântec pentru Sașa, unde delicatul solo de sax tenor al lui Lucian Nagy evidențiază din plin latențele sentimentale ale melodiei dedicate de Johnny Bota fiului său. Pe parcursul recitalului, inedita formulă de cvartet a BBB revelează și accentuează substanța jazzistică a celor trei inspirați compozitori: Lucian, cu al său State of Soul; Johnny, cu Tonic Blue – splendidă acoladă muzicală adresată lui Toni Kühn: o structură în care misterioase pauze se succed printre sinuozitățile flautistice ale lui Lucian, agrementate cu percuția sa onomatopeică de sorginte indiană (konnakol), iar Toni îi ripostează, îngemănând senzualitatea improvizației cu introspecția metafizică; flautul revine în piesa Coma lui Kamo, dedicată de Toni celui ce a fondat Gala în urmă cu trei decenii; în altă compoziție a lui Johnny Bota – Borangic de Mozambic – soloul lui Lucian Nagy excelează prin pasionalitate, dar și autocontrol, în timp ce Feri Szekernes confirmă din plin integrarea sa în BBB, unde l-a substituit pe regretatul Lică Dolga după decesul acestuia în 2019. Cred că dacă BBB ar edita un album cu muzica prezentată în această componență, puțini ar realiza că e vorba de o revizitare a propriului repertoriu, și nu de o creație quasi-inedită.

Grupul Perspectives este alcătuit din doi muzicieni din Ungaria – Zsolt Bende/ghitară și Geza Jonas/contrabas și unul din Slovacia – David Hodek/ baterie. Toți trei sunt rutinați instrumentiști, fascinați de repertoriul clasicizat al jazzului, constând în așa-numitele standards, reformulate cu sensibilitate, aplicațiune și autentică empatie. Pe scena sălii Capitol din Timișoara au interpretat piese ale celebrilor Dizzy Gillespie, Jimmy Van Heusen, Billy Strayhorn, Horace Silver, Clifford Brown, dar și una mai recentă a trompetistului Ambrose Akinmusire (pe acesta din urmă avui plăcerea să-l prezint într-o ediție a Festivalului Mozaic, organizat acum câțiva ani la Sibiu de către Silviu Scrob). Sunt de aceeași părere ca și Florian Lungu, care și-a manifestat satisfacția de a fi ascultat, după mult timp, o interpretare convingătoare a unui asemenea program, centrat exclusiv pe parafrazări ale temelor devenite „lingua franca” a jazzului mondial. Un lejer handicap l-a constituit însăși configurația instrumentală a trio-ului, identică celei a trupei din deschiderea Galei. Mă refer aci în special la preferința comună a ghitariștilor Mitrofan și Bende pentru intonația non vibrato și pentru frazarea „ascetică”, lipsită de retorism. Diferențele țineau mai mult de fundalul ritmic, unde contrabasistul Jonas emula velocitatea caracteristică faimosului său compatriot Aladar Pege, iar Hodek își croșeta solo-urile pe tobe la modul quasi-armonic.

Din punct de vedere conceptual, proximul recital din program s-a situat oarecum la antipod față de cel susținut de Perspectives. Nici urmă de preluare a unor song-uri demult știute, ci doar creații semnate de compozitorul/ghitaristul britanic James Kitchman. La Timișoara, el a concertat ca lider al unei formații numite First Day, inițiată împreună cu amicul său, emigrat din România în Anglia, Sasha Bota (cel evocat în balada interpretată de BBB). Acesta din urmă e un măiastru interpret la violă, cu mare apetență pentru polimorfismul muzicii actuale. Tandemul londonezo-timișorean și-a alăturat încă doi talentați muzicieni englezi – pianistul Bruno Heiden și bateristul Corrie Dick, precum și pe versatul contrabasist autohton Johnny Bota. Lucrările lui Kitchman reflectă opțiunile idiosincratice ale scenei muzicale britanice în era post-Brexit: sunt explorări ale spațiilor intestițiale dintre jazz, muzicile improvizatorice și reevaluarea rolului componisticii contemporane. În fapt, deschiderea spre varii orizonturi stilistice e o caracteristică majoră a evoluțiilor din jazzul britanic al ultimelor două-trei decenii. Ca exemplu în acest sens l-aș menționa pe pianistul/organistul/compozitorul Kit Downes, cu a cărui muzică făcusem cunoștință în 2019, la impresionantul Festival de Jazz organizat la Baku de saxofonistul Rain Sultanov (o ilustrare edificatoare poate fi vizionată pe YouTube, sub genericul Kit Downes Quintet – Outlawed. Herzog & Monsters). În ambele cazuri – atât la Downes, cât și la Kitchman – e recognoscibilă o atitudine de frondă față de clișeele jazzului standardizat, îndeosebi la nivel formal. Teme și variațiuni raportate la grooves (făgașe armonice prestabilite) sunt eludate, sau chiar substituite, prin tranziții imprevizibile de la melodii abstracte la armoniile muzicii camerale, sau de la solo-uri delicate la improvizații colective. Spectrul stilistic amplificat – dinspre „imobilismul” minimalist către un soi de neo-swing sofisticat – se desfășoară prin permanente învăluiri/eschive/aluzii, în care fiecare dintre interpreți își revelează plenar talentul, fără însă a-și eclipsa partenerii. Atât Bota Junior, cât și părintele său au făcut față con brio provocării lansate de colegii din Albion.

În anii de când particip consecvent la Galele Kamo, cam de un deceniu încoace, nu-mi amintesc să fi întâlnit muzicieni invitați din „patria jazzului” (recte, USA). Asta poate și din cauza inerentelor limitări bugetare ale festivalului, ce-și asumă în primul rând condiția de reprezentare a unei zone transfrontaliere central-europene. Cu atât mai binevenită mi s-a părut includerea în program a unui grup românesc, ce poate face față oricând exigențelor scenei americane. Pianistul Sorin Zlat (născut în 1985 la Bacău, absolvent de clarinet la Conservatorul din Iași) are deja un palmares invidiabil, incluzând marile premii ale faimoaselor Competiții de Jazz de la Montreux și, respectiv, Jacksonville-Florida, ambele din anul 2015. Dincolo de tehnica sa imbatabilă – în tradiția consacrată de Oscar Peterson – el demonstrează vaste capacități combinatorii în plan stilistic, componistic, al stimulării interacțiunii cu partenerii de scenă. Claritatea ideilor sale muzicale se materializează prin compoziții proprii riguros structurate, „rampe de lansare” pentru epatante decolaje improvizatorice. Toate acestea sunt puse în scenă cu o sensibilitate aparte, ce ține de inefabilul simț artistic moldav (nu întâmplător, tânărului artist i-a fost conferit titlul de Cetățean de onoare al urbei lui Bacovia…). În plus, Zlat și-a demonstrat încă o dată abilitatea în selectarea unor parteneri pe măsura sa, deși fac parte din cea mai jună generație a jazzului român: promițătorul contrabasist Mike Alex (n. 1998) și briantisimul baterist Iulian Nicolau (n. 1996). Referitor la acesta, avusesem dintru început impresia că se manifesta, încă din adolescență, ca un jazzman încrezător în definirea unui profil personal. Animat de tenacitate și consecvență, acestă proces de autoedificare dă rezultate tot mai substanțiale. Senzaționalul solo în registru understated, realizat de Nicolau în piesa Bye Bye Sparrow, confirmă apariția unui jazzman autentic pe scena română.

Ediția aniversară XXX a Galei Kamo s-a încheiat cu un recital dedicat exclusiv blues-ului, în interpretarea grupului (autohton, dar purtând denumirea americanizată) Leslie Wolf and the Groovemakers. Alcătuirea vocal-instrumentală reia modelul Cream, și nu e de mirare că pentru final fu aleasă piesa Politician, semnată de doi componenți ai acelei arhetipale formații britanice – Eric Clapton și Jack Bruce. Trupa timișoreană e constituită din trei tineri interpreți – Laci Farkas/voce, ghitară solo, Horațiu Silași/ghitară bas, Gabriel Bot/baterie. E meritorie dedicațiunea și fidelitatea lor față de un gen la care se raportează întreaga istorie a jazzului și multe alte dezvoltări muzicale, din secolul XX până în prezent.

Nu pot încheia, înainte de a adresa felicitări instituțiilor ce au susținut acest reconfortant eveniment cultural – Filarmonica Banatul din Timișoara, Fundația Alternativa, Consiliul Județean Timiș, Primăria Timișoara –, precum și personajelor-cheie: Johnny Bota/director artistic, Florian Lungu/maestru de ceremonii, Călin Bociat/sunetist.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.