O recenzie la Fiona Hill, There Is Nothing For You Here. Finding Opportunity In The 21st Century (Mariner Books: 2021, New York)

„Nu e nimic pentru tine aici” – cuvintele îi aparțin tatălui Fionei Hill și au marcat parcursul vieții acesteia din Bishop Auckland, un orășel în declin din Nord Estul Angliei, către inima capitalei lumii, Washington DC; literalmente, și nu doar metaforic, de la „casa de cărbuni” la „Casa Albă.” Această aparent dură, dar puternică, perspectivă asupra realității a stabilit linia de demarcație între ceea ce era predictibil și ce a devenit posibil în călătoria „improbabilei” Fiona Hill. Dar aceste cuvinte pot la fel de bine să aparțină oricărui părinte care și-a văzut copiii plecând de acasă în căutarea unei vieți mai bune și a unor oportunități altfel indisponibile.

„Oportunitate” sau, mai bine zis, „infrastructura de oportunitate” este, în fapt, conceptul central al cărții, iar tripla experiență a autoarei – în Marea Britanie, Rusia și Statele Unite – îi permite o radiografie revelatoare asupra oportunității – sau lipsei acesteia – și consecințele de rigoare. Chiar în cuvintele sale, „declinul industriei, criza oportunității și ascensiunea politicii populiste de-a lungul decadelor ” (p.10) au acompaniat experiența de viață și cariera profesională a Fionei Hill.

Publicul românesc o cunoaște probabil pe Fiona Hill în calitatea sa de Senior Director pentru Afaceri Europene și Rusia în cadrul Consiliului de Securitate Națională al SUA, în portofoliul său aflându-se și unde România între 2017 și 2019. Publicul american și-o amintește poate pe Fiona Hill din primul proces de impeachment împotriva fostului președinte al SUA, Donald Trump, când prezența sa de impact și mărturia în fața Congresului au fost o demonstrație extraordinară de profesionalism și integritate în serviciul public la cel mai înalt nivel.

Cititorii vor descoperi episoade captivante – dar care, totuși, sunt și un semnal de alarmă – din experiența autoarei la Casa Albă, în timpul administrației Trump, și amintiri ale întâlnirilor Fionei Hill cu Donald Trump sau Vladimir Putin. Cu toate acestea, cartea nu este o autobiografie tipică de Washington sau o simplă privire în interiorul ungherelor instituțiilor politice. Ea combină, mai degrabă, într-o manieră unică și rafinată, povestea și confesiunile personale cu reflecții asupra celor mai relevante provocări politice, economice și sociale de azi și de-a lungul decadelor, relatări istorice cu propuneri de politici și perspective de insider asupra funcționării instituțiilor democratice. Autoarea nu se ferește să abordeze probleme precum discriminarea și rasismul, amenințarea populismului și regresul democratic, precum și să atragă atenția asupra caracterului nefuncțional al unei „politici externe paralele” sau „privatizării securității naționale” în Statele Unite sub Donald Trump. (p 253)

Cartea Fionei Hill dezvăluie multe povești și lecții de viață, legate la un loc într-una singură, centrată pe descoperirea modului în care funcționează infrastructura de oportunitate, unde aceasta lipsește și ce este necesar pentru a o consolida. Este povestea imigranților care se luptă să iasă din sărăcie prin educație și muncă asiduă; este povestea femeilor care se confruntă permanent cu bariere bazate pe gen, dar care găsesc determinarea de a sparge asemenea bariere. Este povestea profesioniștilor care încă se întâlnesc cu nenumărate tipuri de discriminare intrinsecă, explicite sau ascunse, în ciuda meritelor proprii. Fiona Hill își amintește episoade de batjocură și greșeli de identitate de-a lungul întregii sale cariere, din cauza apartenenței sale sociale la o familie din clasa muncitoare, a accentului din Nord-Estul Angliei sau genului. Episoadele în care a fost luată drept secretară, note-taker, persoană care servește ceaiul sau chiar „figurantă de decor”, în ciuda calificărilor, expertizei și chiar a funcțiilor oficiale, toate acestea descriu o experiență, din nefericire, familiară pentru multe femei.

Dar, dincolo de toate acestea, la un nivel mai profund, cartea este despre democrație. Începe cu un semnal de alarmă dur cu privire la regresul democratic și se încheie cu antidotul. „Exemplul Rusiei moderne oferă o poveste-avertisment pentru Statele Unite… Rusia este Fantoma Crăciunurilor Viitoare pentru America, o prevestire a ceea ce va urma dacă nu ne putem ajusta cursul și vindeca polarizarea politică”. (p. 10) Aceasta este mai degrabă o atenționare decât o predicție și nici nu provine din, nici nu este produsul unei abordări politice partizane. Fiona Hill vorbește cu vocea profesionistului foarte respectat căruia, atât experiența în Marea Britanie și SUA, cât și expertiza cu privire la Rusia i-au permis să descopere tipare periculoase de similitudini între cele trei țări și să explice tentația populismului pentru oamenii și locurile „uitate”, în absența oportunității.

„În Statele Unite, Marea Britanie, Rusia și orice altă țară, obstacolele la adresa oportunității – în accesul la educație, în a găsi unui loc de muncă, în a câștiga suficienți bani pentru a prospera, nu doar a supraviețui – indiferent de forma în care vin, contribuie la dificultățile economice.” (p.136) Și tocmai această încrengătură de circumstanțe a oferit teren fertil populismului.

Paralela dintre Marea Britanie, SUA și Rusia reprezintă o caracteristică originală a cărții, mai ales că narațiunea revine la ea în mod constant de-a lungul paginilor. O asemenea paralelă începe încă de la dificultățile economice ale erei post-industriale și continuă până la evenimentele care au condus la atacul din 6 ianuarie 2021 asupra Capitoliului la Washington DC. „Urmărind cum s-a desfășurat pe parcursul lui 2020 tentativa lui Donald Trump de lovitură de stat, dezorganizată, dar cât se poate de serioasă, cele mai clare și inconfundabile paralele erau cu Rusia.” (p 277)

Pe acest fond, abordarea amenințărilor la adresa democrației începe cu infrastructura de oportunitate. Ea cuprinde toate „ingredientele” care ar permite cuiva să depășească dezavantajele moștenite, condițiile de la naștere, proveniența socială, limitările impuse de venituri, rasă, gen, inclusiv educația, accesul la locuință și resurse, construcția de rețele sociale. Toate acestea nu oferă doar o modalitate de ieșire din sărăcie și perspectiva unui nou viitor în care se pot valorifica și crea oportunități, ci mai ales „un antidot la populism”.

În acest sens, educația este elementul cheie, așa cum argumentează fără echivoc Fiona Hill: „Concentrarea acțiunii colective pe educație este un aspect important în contracararea crizei de securitate națională reprezentantă de polarizare și fragmentare. Lipsa educației – în sensul dobândirii de abilități de gândire critică… – naște suspiciune față de guvern, scepticism față de știință și cunoaștere de specialitate și rezistență la însăși ideea că există lucruri precum fapte elementare și informații obiective.” (p. 310)

În măsura în care semnalele de alarmă împotriva autoritarismului și argumentele cu privire la infrastructura de oportunitate ca antidot la populism sunt general valabile, aceasta ar putea fi la fel de bine o „poveste-avertisment” pentru România. Liderii politici din România, decidenții în materie de politici, specialiștii – și nu numai ei – ar putea modela asemenea concluzii în raport cu provocările actuale ale României. Pentru a stopa, sau cel puțin a limita, „exodul de creiere”, România ar trebui să construiască o infrastructură de oportunitate pe termen lung. Pentru a combate dezinformarea și răspândirea de teorii ale conspirației, România are nevoie de o altă abordare în materie de educație și nu poate subestima pericolul populismului sau lua democrația ca de la sine înțeleasă. Amenințările din ziua de azi la adresa democrației își au sursa mai degrabă în cuvinte decât în arme, sunt mai greu de identificat și provin din interior la fel de mult ca din exterior.

Dincolo de unghiurile multiple acoperite în carte și de complexitatea ei, „Nu e nimic pentru tine aici” se adresează tuturor. Cartea Fionei Hill se încheie cu un set de acțiuni practice pe care oricine le poate accesa pentru a crea oportunități astăzi, pe lângă ceea ce guvernele, instituțiile și marile organizații pot întreprinde.

Drd. Iulia Huiu
Școala Națională de Studii Politice și Administrative

Fiona Hill. Foto: Brookings Institution, CC2-0.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.