Om frumos, om urât
Vara în locuri frumoase
se duc oameni frumoși
oameni cu corpuri perfecte
cu bronz perfect
și zâmbete de sub care sclipesc
dinți albi
perfect aliniați
de carnasiere cumințite.
Oamenii frumoși
își aduc cu ei vacanțele perfecte
în locurile de vacanță minunate
le scot din trolere
și le etalează pe falezele mărginite de palmieri
și apusuri
apoi fac cu rândul la poze
acum eu ție
acum tu mie
acum eu poză la vacanța ta
acum tu la a mea,
stai puțin, așa, încă o dată
că vacanța mea a clipit.
Oare cât de urâte sunt locurile
unde își fac vacanțele oamenii urâți
cum ajung ei
în locuri urâte, oribile, infecte,
unde zâmbesc cu guri știrbe
cu limbi mușcate
și resturi de mâncare în colțurile gurii.
Oamenii urâți
își aduc cu ei în trolere
vacanțele oribile, obositoare,
cu camere igrasioase și gândaci cât palmierii
le deschid și le etalează pe marginea trotuarului
pe pungi de rafie
vacanțele lor bălesc puțin
se uită spre cer
acolo văd zburând alături
un avion, o dronă și o pasăre
și dintre ele
numai pasărea pare că știe exact ce face.
Text din volumul „Sunt liniștită, mi-e frică”, Editura Paralela 45
