Oxigen în ghilimele, își spune, încercând să înțeleagă ce înseamnă, de fapt, oxigenul din ghilimele.
Fragment din proza scurtă „Înainte să te retragi în lumea ta”
De când s-a îmbolnăvit, nu a mai ieșit din casă și i se pare că vacanța nu va mai veni cu adevărat niciodată. Doctorii i-au spus că a făcut o formă mai complicată a bolii și că cititul acasă în liniște, cu temeinicie și interes, îl va ajuta. Cel puțin până vor descoperi un vaccin sau un tratament care să înlăture efectele dezastruoase ale virusului. Așa că acum se uită la bibliotecă și o vede ca pe un pat de spital, ba nu, ca pe un imens tub de oxigen făcut din lemn la care a stat cuplat în ultimele optsprezece luni. I se părea ironic cum copacii, după ce au fost tăiași și transformați în hârtie, continuă să producă oxigen pentru oameni, din rafturile bibliotecilor. Oxigen în ghilimele, își spune, încercând să înțeleagă ce înseamnă, de fapt, oxigenul din ghilimele. Toți bolnavii trăiesc citind, respiră citind. În lipsa lecturii sau în cazul unei pauze de citit prea lungi, pacienții încep să se sufoce și în câteva zile mor. Sunt mulți care cad din senin pe stradă, în timp ce merg prin parcuri sau așteaptă la stop. Unii intră în colaps în timp ce conduc autovehicule. Au fost raportate cazuri de piloți de avion care au murit în timpul zborului și aeronavele s-au prăbușit. Dezastre după dezastre. E o boală despre care se știu încă prea puține lucruri. Dar din cei internați în spitale, doctorii au observat că pacienții care aveau cu ei o carte și citeau trăiau mai mult.
Andreea Apostu, în prefața „Fantasticul românesc…”:
<<Amintind pe alocuri de Jose Saramago, specialist al deviației colective (…), „Înainte să te retragi în lumea ta” folosește discursul deja foarte bine cunoscut al pandemiei de covid-19 pentru a relata, sub aparența obiectivității și a sterilității științifice, etapele unei epidemii care cedează la diferite tipuri de lectură, religioasă și literară.>>
„Înainte să te retragi în lumea ta” face parte din volumul colectiv „Treisprezece” apărut în colecția Biblioteca de Proză Contemporană a Editurii Litera (2021)
Pingback: Bogdan Răileanu: „Țara în care nu se va mai citi nicio carte” - Revista Cultura