„Pot în schimb să-mi ridic încă o dată degetul, să arăt spre minunata societate modernă, spre adevărații monștri făuriți de ea…”
Fragment din proza scurtă „Întunericul cobora încet și sinistru” de Mihail Victus:
Strălucind în lumina candelei, lacrimile i se preling în prosopul îndesat în gură și strâns împrejurul capului. Degeaba m-aș strădui să-l fac să priceapă (cu ce sens?) că în Egipt, de exemplu, copiii născuți cu anomalii nu-s priviți neapărat ca un semn rău, că în India semnificația cuvântului „monstru” n-are nimic de-a face cu oribilul și dezgustul, denumiri devenite familiare mie înainte de-a reuși să înlătur de pe priviri ceața din primele săptămâni de viață și să deslușesc mutrele curioase înghesuite deasupră-mi. Nu acuz doar această epavă umană de chinurile existenței mele. Degetul mi-e îndreptat în direcția tuturor bărbaților, femeilor și copiilor născuți sau nenăscuți, fabricații ale unei societăți unde neobișnuitul înseamnă excludere și damnare. Omenirea s-a confruntat dintotdeauna cu monști. Aceștia au fost prilej de batjocură și umilințe, exponate ale necuratului, dovezi ale nelegiuirii și păcatului. Orice nefericit care-a avut ghinionul să se nască diform, dintr-o eroare genetică, a experimentat cele mai groaznice suferințe, din cauza unor false percepții. Mesele pentru autopsii le-au fost așternut, cuștile casă, iar circurile familie. (…)
Nu sunt în măsură să vorbesc despre frații ăștia ai mei, pot în schimb să-mi ridic încă o dată degetul, să arăt spre minunata societate modernă, spre adevărații monștri făuriți de ea, criminali în serie și toți ceilalți, atât de mulți încât nu mi-ar ajunge o noapte întreagă pentru a-i enumera.”
Andreea Apostu, în prefața „Fantasticul românesc…”:
<<Atmosfera sumbră și coșmarească, de crimă pe cale să se înfăptuiască, plasează textul și în zona thriller, creând suspans și înfiorând cititorul prin cruzimea întâmplărilor relatate>>
„Întunericul cobora încet și sinistru” face parte din volumul colectiv „Treisprezece” apărut în colecția Biblioteca de Proză Contemporană a Editurii Litera (2021)
Pingback: Mihail Victus: „Este foarte important să găsesc cea mai bună voce prin care pot spune o poveste” - Revista Cultura