Cu personajul la psiholog, un dialog propus de Teatrul Nottara

Rapiditatea cu care se schimbă condițiile de viață, accesul la resurse, dezvoltarea tehnologiei, schimbarea valorilor, credințelor și principiilor de viață, generează context favorabil apariției simptomelor specifice anxietății sau depresiei. Capacitatea de adaptare este depășită de viteza cu care se produc transformările și acestea susțin starea de stres. (Iulia Buzan, psiholog)

 

Luna mai a fost declarată, la nivel global, Luna de Conștientizare a Sănătății Mintale. În acest context,  Teatrul Nottara și psihologul Iulia Buzan au lansat programul „Cu personajul la psiholog”. Inițiativa și-a propus să contribuie la combaterea stigmatului asociat cu bolile mintale și la promovarea unui dialog deschis și educativ pe această temă.

Folosind situații și personaje fictive, din spectacole care se joacă la Teatrul Nottara, proiectul îndeamnă la o înțelegere mai aprofundată a unor probleme și tulburări cât se poate de reale care țin de sănătatea mintală, cu care mulți dintre noi se confruntă, sub o formă sau alta. Cele patru episode de podcast, în care au fost abordate criza vârstei mijlocii, tulburarea de personalitate histrionică, tulburarea de personalitate antisocială și sindromul cuibului gol, pot fi urmărite pa pagina web a teatrului, la adresa https://www.nottara.ro/stiri/teatrul-nottara-lanseaza-proiectul-cu-personajul-la-psiholog/

Iulia Buzan, psiholog:

„Propunerea a venit din partea Paulei Varga, ea fiind și inițiatoarea acestui proiect. Am îmbrățișat din prima această idee, amintindu-mi că fiecare personaj dintr-o piesă de teatru, film sau carte reprezintă un caracter și implicit un tip de personalitate sau tipologie. Dintotdeauna oamenii au proiectat imaginea personajelor asupra propriei persoane – căutând în felul acesta o identificare sau în situația caracterelor/ personalităților negative, au proiectat asupra celorlalți cu scopul de a găsi explicații ale diverselor comportamente. Pornind de la această idee, m-am gândit că ar fi o ocazie excepțională de a arăta oamenilor perspectiva psihologică a acelor trăsături, încadrând astfel într-un sens corect imaginea simptomatică a personajului.”

 

„Cele patru tipologii au fost selectate pornind de la spectacolele care se joacă în această perioadă pe scena Teatrului Nottara. Temele nu au fost selectate în baza incidenței acestora, însă dacă ar fi să ne raportăm la cele patru tipologii prezentate în proiect: criza vârstei mijlocii, sindromul cuibului gol, tulburarea de personalitate histrionică și tulburarea de personalitate antisocială, am putea afirma că primele două tipologii se regăsesc destul de frecvent în viața persoanelor de vârstă mijlocie, consecință a modelului cultural al persoanelor care provin din fostele țări comuniste, unde orientarea spre binele familiei/ comunității era foarte des întâlnită, lăsând astfel în urmă interesele personale de evoluție ale individului. Nu susțin alienarea comunitară sau familială, însă orice exces va genera o lipsă și orice lipsă va genera un exces. Cu alte cuvinte, individul uman, pentru a putea evolua spre succes, are nevoie să țină cont și în mod responsabil să creeze context favorabil pentru satisfacerea tuturor nevoilor de dezvoltare.

Atunci când apare o problemă/ suferință în viața individului, neadmisă la nivel conștient,  în mod automat subconștientul nostru va căuta soluții pentru diminuarea suferinței. Soluțiile furnizate la nivel subconștient au rolul de a ne asigura supraviețuirea și din acest motiv acestea de multe ori nu reprezintă varianta potrivită. Aceste soluții ne țin în viață, dar nu ne vor ajuta să evoluăm.

Soluțiile identificate și puse în practică în mod conștient ne vor susține evoluția. Aici adaug un mic amendament care va face trimitere și spre celelalte două tipologii regăsite in proiect (tulburarea de personalitate histrionică și tulburarea de personalitate antisocială) și anume că doar o conștiință bazată în mod obiectiv pe realitatea trăită va direcționa spre soluții favorabile. Conflictele psihologice fundamentate pe traumă vor deforma capacitatea de raportare obiectivă la viață. În aceste situații, trauma devine un filtru și toată viziunea asupra vieții este deformată de acest filtru. Îndepărtarea filtrului, respectiv a traumei reprezintă conștientizarea traumei și subconștientul pentru a ne ține în viață, alege să normalizeze filtrul, adică trauma. Aceste două tipologii se regăsesc mai rar, raportat la incidența primelor două tipologii prezentate, respectiv criza vârstei mijlocii, sindromul cuibului gol.  În  plan intervențional avem pronostic de transformare/ vindecare mai bun în cazul crizei vârstei mijlocii și a sindromului cuibului gol, tocmai pentru că se menține obiectivitatea conștiinței.

Am recomandat vizionarea acestor ședințe înregistrate cursanților care se află în formare pentru a deveni psihoterapeuți. Și pentru ei este o ocazie unică, deoarece nu pot avea acces la astfel de ședințe cu scopul de a se forma – ședințele de psihoterapie având pe deplin un context de confidențialitate. Și din acest motiv le sunt profund recunoscătoare actrițelor care au acceptat să participe la acest proiect.”