Teatrul Grivița 53 marchează o premieră pentru scena culturală bucureșteană: este primul teatru independent construit din inițiativă privată în Capitală, după mai multe decenii. Povestea sa începe în 2016, odată cu achiziționarea unei case vechi de pe Calea Griviței 53, un spațiu cu un potențial simbolic și urban considerabil, aflat într-un cartier în plină transformare. De aici se conturează ideea ambițioasă a unui teatru construit de la zero, gândit pentru publicul contemporan.
Un an mai târziu, în aprilie 2017, proiectul capătă o dimensiune colectivă prin lansarea campaniei de fundraising „Primul teatru construit împreună”. Derulată de Asociația Culturală Grivița 53, inițiativa propune un model participativ de susținere, bazat pe donații simbolice – de la „cumpărarea” de cărămizi și scaune, până la ferestre sau servicii – și mobilizează mii de susținători.
Un moment decisiv survine în 2021, când Grivița 53 obține un grant în valoare de 1.903.989 de euro prin Granturile SEE 2014–2021, în cadrul Programului RO-CULTURA. Această finanțare face posibilă trecerea de la faza de campanie la cea de construcție propriu-zisă, demarată în 2023, pe terenul achiziționat cu șapte ani înainte.
După aproape nouă ani de la lansarea ideii, Teatrul Grivița 53 își deschide oficial porțile în 2025. Inaugurată pe 18 septembrie, clădirea devine un simbol al inițiativei culturale independente. Realizarea unui proiect de o asemenea anvergură exclusiv din fonduri private – donații individuale, sponsorizări, granturi și mii de contribuții adunate, la propriu, cărămidă cu cărămidă – dă o nouă scară capacității micilor organizații de a pune în mișcare proiecte majore.
Cu o investiție totală de aproximativ 4,5 milioane de euro, noul teatru intră în circuitul cultural al orașului ca un proiect considerat de mulți un miracol urban. Clădirea, structurată pe patru niveluri, include două săli de spectacole și spații dedicate evenimentelor culturale, fiind concepută ca un hub cultural contemporan în inima Bucureștiului.
Interviu Chris Simion-Mercurian
Ați construit primul teatru din surse private din ultimele decenii. Ce vreți să comunice Grivița 53 ca inițiativă culturală? Dar ca spațiu?
Ca demers cultural, teatrul Grivița 53 își propune să își construiască identitatea prin spectacole create pe baza dramatizărilor unor texte relevante din literatura românească, din literatura universală sau pe baza unor piese scrise special pentru acest teatru. Totodată, încurajăm spectacolele de teatru fizic, teatru-dans, teatru experimental, performance-uri, evenimentele conexe, care pot susține o stagiune inovatoare, având ca punct de plecare expoziții de fotografie, de artă plastică, concerte, spectacole-lectură, instalații, ateliere, workshop-uri. Ca spațiu, ne propunem să fie un spațiu de creație nou, viu, care să-i scoată din confort pe artiști, să aducă performanță, și care să asigure unicitatea.
Care este direcția artistică a teatrului pe termen lung și cine o va curatoria?
Teatrul Grivița 53 are un director artistic în persoana mea, îmi asum curatoriatul, respectiv demersul artistic pe care îl construim. Dar nu singură. Există un board artistic implicat, pentru că este important ca deciziile să nu fie luate dintr-o singură perspectivă, ci să existe mai multe puncte de vedere, ale mai multor oameni, care să își asume o traiectorie artistică. Există invitații pe care le-am făcut pentru a crea acest board artistic, avem răspunsuri pozitive și, în curând, îl vom anunța public.
Ce fel de comunitate vă doriți să creșteți în jurul teatrului Grivița 53?
Comunitatea Grivița 53 va fi o comunitate de spectatori vii, activi. În spațiul Grivița 53 ne dorim spectacole care să lucreze, care să nu se termine în sala de teatru, ci să continue însoțirea spectatorului și după ce acesta a ieșit din teatru. Vrem ca spectacolele să îi provoace pe oameni, să îi determine să își dea răspunsuri, să își pună întrebări. Ne dorim ca experiențele pe care le propunem spectatorilor să nu rămână în zona de divertisment, ci să aibă un conținut care să depășească acest nivel. Sunt destule locuri unde pot consuma cultura ușoară. Noi ne propunem un meniu mai sofisticat. Nici total elitist, doar pentru cunoscători, dar spectacole care să rămână în tine. Pe cât de greu a fost să construim acest teatru timp de 9 ani, pe atât de important ne va fi să îl definim cultural.
Considerați că e important ca un teatru să își formeze un public fidel prin comunicarea unei strategii artistice cât mai clare?
Ideal este sa aibă un public fidel activ, spectatori care să vorbească despre, să-și asume rolul de ambasadori, de ctitori. Pentru că așa se crește comunitatea firesc, organic. Revii într-un loc dacă îți este necesar, daca îți place, daca ai fost și te regăsești în el.
Vă referiți de multe ori la Grivița 53 ca la un „acasă” al artei, dar nu în mod specific al artei teatrale. Care este rolul experimentului și intersecționalității în acest spațiu?
În primul rând este teatru. Apoi un spațiu unde putem crea alt tip de experiență artistică care are legătură cu teatrul și care poate deschide comunitatea. O expoziție sau un concert trebuie să nu fie doar găzduite, ci să fie justificate la nivel de concept și demers în spațiul nostru. Altfel, o expoziție se poate face într-un muzeu, un concert se poate ține la Ateneu sau în alt spațiu specific.
Deja ați lansat și provocări pentru tineri, pentru spectacolul creat de Andrea Gavriliu și Mokaya Edwin, de exemplu, unde studenții au realizat un afiș. Intenționați să colaborați pe termen lung cu segmentul tinerilor artiști – studenți, artiști emergenți etc.?
Ne dorim să colaborăm cu cât mai mulți artiști tineri din toate domeniile artistice. Vom face call-uri în acest sens și vom încerca să fim o platformă de promovare pentru ei. Atât timp cât au talent și har, cât au chef de muncă și conștientizează valoarea și importanța demersului nostru, suntem deschiși la această colaborare.
Ce vom putea vedea la Grivița 53 în 2026?
Prima producție, „5+3=9”, creată de Ștefan Lupu împreună cu o echipă mega-talentată, despre povestea nespusă a Teatrului Grivița 53, despre tot ce a fost vulnerabil și nemărturisit. Aplauzele sunt cu ovații și acesta e un feedback care ne validează efortul.
Spectacolul „Fade to grey”, cu care inaugurăm Sala Mică în februarie, creat și jucat de Andrea Gavriliu și Edwin Mokaya. Un spectacol despre diferențele și întâlnirile culturale. Andrea a creat și muzica acestui spectacol, iar Edwin, de origine africană, este în premieră în România.
Între 7-22 martie, va fi un mare eveniment, o microstagiune Eugenio Barba și Odin Teatret, cu care deschidem programul internațional: trei săptămâni de spectacole, ateliere, workshopuri pentru adulți și copii. Și un performance, „Fiesta”, creat special pentru noi. Prezența lui Eugenio Barba în Teatrul Grivița 53 este o validare care ne pune pe harta mondială a teatrelor. Întâlnirea cu creatorul teatrului antropologic este de neratat. Este genul acela de moment pe care ți-l amintești toată viața. Biletele la toate evenimentele noastre sunt pe bilet.ro, iar detalii pe www.grivita53.ro
De obicei, asociem teatrul cu o experiență care impune o distanță convențională între artiști și public, unii având un rol activ, iar ceilalți un rol pasiv. Grivița 53 pare că a dizolvat aceste marcaje, oferind punți de transfer și șanse de implicare de ambele părți, nu doar în construirea teatrului, ci și prin experiențele culturale care deja se întâmplă acolo. Care poate fi puterea unei comunități și ce oportunități poate naște ea în jurul artei și culturii din România, subclasate astăzi ca sector?
Puterea unei comunități este dată de valori comune care creează poduri, de promisiuni respectate, de onestitate și profesionalism. Atât timp cât nu-i păcălești pe oameni că le dai ceva și primesc altceva, creezi și menții o comunitate. Pentru noi este esențial să avem o comunitate vie, să construim cultural împreună, spectatorii să fie ambasadorii acestui spațiu, să conștientizeze această responsabilitate și, totodată, privilegiu.
Cum ar trebui să arate un leadership cultural în domeniul teatral de astăzi?
Să nu ne mai vedem propriul interes, să fim obiectivi, să avem curaj în a ne asuma valoarea autentică, mai presus de beneficiile personale. Să acționăm înainte de a ne lamenta, să avem capacitate de sacrificiu, dăruire necondiționată, prezență.
Cât de în interiorul sau cât de în afara sistemului teatral se poziționează Grivița 53?
Nu este despre a fi în afară sau în interior. Este despre a fi și, apoi, despre a face.
Ce vis ați dori să se împlinească în următorii ani la Grivița 53?
Să avem un program cultural sănătos, cu impact, cu spectatori emoționați, care să simtă că au trăit o experiență culturală unică, cu oameni care își doresc să revină și să-și aducă și prietenii, pentru că simt apartenență la povestea noastră. Să avem parteneri și sponsori care să ne susțină pe mai departe și cu care să scriem povestea noastră artistică. Vrem parteneriate cu oameni care se pot asocia cu noi în această etapă a demersului nostru, chiar dacă nu au crezut în acest vis de la început sau poate nici nu au știut de el până acum. Un vis ar fi și o schimbare legislativă pentru domeniul cultural, în care un teatru precum Teatrul Grivița 53 să poată să fie sprijinit financiar din bugetul public precum un teatru de stat. În final, fără să am prea mari așteptări, visez să se trezească mai mulți care să realizeze că tot ceea ce dăruiești rămâne, iar tot ceea ce păstrezi doar pentru tine se pierde.
- „Vârstnicii sunt acum cea mai vulnerabilă categorie socială a României” - 12 februarie 2026
- Ce fel de teatru va fi Grivița 53: interviu cu Chris Simion-Mercurian - 8 februarie 2026
- Interviu cu Sarra Tsorakidis, regizoarea „Ink Wash” - 18 decembrie 2025