Interviu cu Aurelia Pasăre – Președinte Asociația Four Change
Asociația Four Change este un ONG românesc înființat în 2012, cu o prezență activă în aria socială, dedicată îmbunătățirii condițiilor de viață ale persoanelor vulnerabile și dezvoltării resurselor umane în comunități unde accesul la servicii este limitat. Până în prezent, organizația a derulat peste 35 de proiecte în șapte județe ale țării și a lucrat cu peste 12.860 de beneficiari direcți, acoperind o varietate de nevoi sociale, educaționale și de incluziune comunitară.
Din 2012 și până în 2024, Four Change a derulat peste 10 proiecte dedicate accesului la servicii sociale și medicale pentru vârstnici, inclusiv activități de formare continuă, activități recreative, culturale, digitale și financiare. Din 2013 Four Change este membru fondator al Rețelei SenioriNet – Rețeaua Furnizorilor de Servicii de Îngrijire la Domiciliu din România.
Asociația Four Change desfășoară în paralel o serie de activități și proiecte dedicate sprijinirii copiilor, în special celor din medii vulnerabile sau aflați în situații dificile, fie că este vorba de dificultăți educaționale, sociale sau familiale. Activitățile sunt orientate spre dezvoltare, incluziune, acces la educație și sprijin psihosocial. Asociația oferă consiliere adaptată copiilor și familiilor aflate în situații vulnerabile, inclusiv celor cu dizabilități, pentru prevenirea separării copilului de familie și pentru consolidarea relațiilor familiale.
Ca urmare a conflictului din Ucraina, Four Change a derulat în Centrul de Tranzit al Universității Tehnice de Construcții din București proiecte de sprijin pentru refugiați ucraineni. Astfel, 300 de refugiați ucraineni au avut acces la servicii sociale, cursuri de limba română, ore remediale pentru discipline precum limba și istoria ucraineană și matematică, dar și activități nonformale de teatru și muzică. Asociația a facilitat accesul refugiaților pe piața muncii, oferindu-le, în același timp, sprijin financiar.
Care sunt principalele grupuri vulnerabile din România în momentul actual?
România are în momentul de față câteva grupuri extrem de vulnerabile, cu risc crezut de marginalizare. Printre ele aș enumera copiii – acest grup care continuă să fie foarte vulnerabil, mai ales în mediul rural, în ciuda tuturor investițiilor și programelor care i-au fost dedicate, persoanele cu dizabilități – care au acces limitat la resurse și servicii, femeile – mai ales din cauza discriminării de gen, violenței domestice și cazurilor extreme de femicid care au marcat România în 2025. Dar, nu în ultimul rând, poate cel mai vulnerabil grup este cel al vârstnicilor singuri, cu venituri limitate, cu boli metabolice, care îi împiedică să își desfășoare activitățile zilnice.
De multe ori, această categorie a vârstnicilor apare în discursul public ca fiind o greutate pentru populația activă. Ce din mentalitatea și comportamentul nostru față de această categorie ar trebui să se schimbe?
Din păcate, bunicii României sunt de multe ori masă de manevră electorală sau țap ispășitor pentru a justifica bugete cheltuite iresponsabil. Uităm că acești bunici au crescut copii, au mângâiat nepoți, au plătit taxe și au dreptul să își trăiască ultimii ani ai vieții în demnitate. Ori, tocmai acești vârstnici sunt acum cea mai vulnerabilă categorie socială a României, care suferă de neajunsuri materiale, de acces dificil la servicii medicale și de sănătate, dar mai ales suferă de singurătate.
Dacă ne gândim la schimbare, ar trebui să facem o proiecție în viitor, peste 20 sau 30 de ani, când și noi vom ajunge la vârsta senioratului. Iar în al doilea rând, ar trebui să ne gândim cum ne-ar plăcea nouă să trăim atunci și de ce servicii să beneficiem.
Vocile vârstnicilor există, doar că noi nu mai avem timp să le mai auzim, pentru că se pierd în tot iureșul acesta de informații cu care suntem copleșiți zilnic. Mulți dintre vârstnici își croiesc drum în realitatea aceasta, merg la diverse activități, la cluburi ale vârstnicilor.
De exemplu, la Four Change, în cadrul serviciului de asistență comunitară pe care îl avem în Cosoba, județul Giurgiu, organizăm cursuri de digitalizare pentru vârstnicii din mediul rural și aceștia sunt foarte interesați să participe, au o dorința foarte mare de a învăța, vin cu interes. Vârstnicii vor să fie văzuți și auziți atât de autorități, cât și de familie, vecini, iar noi, la Four Change, le oferim exact acest spațiu de exprimare de care au atâta nevoie. 50 de bunici din Coșoba vin cu atât de multă bucurie la atelierele organizate lunar, fie că vorbim de cursuri de yoga, ateliere de împletit și croșetat, pictură și dans. Iar activitățile intergeneraționale sunt preferatele lor.
Astfel, fiecare dintre noi putem juca un rol pentru a îmbunătăți viața vârstnicilor.
Ați lucrat în cei 14 ani de existență cu mai multe categorii vulnerabile: copii dezavantajați, vârstnici, refugiați. Unde ați întâmpinat cele mai mari provocări și de ce?
Cele mai mari provocări le-am întâmpinat atunci când am lucrat cu refugiații. Declanșarea războiului din Ucraina în 2022 a fost o schimbare totală de paradigmă pentru Asociația Four Change. Dacă până atunci furnizasem servicii sociale și educaționale pentru copii și vârstnici vulnerabili, în 2022 a trebuit să ne adaptăm complet serviciile la nevoile persoanelor refugiate, care aveau cu totul alte nevoi, peste care se adăuga trauma războiului și diferența de limbă. Din fericire, la Four Change, avem o echipă experimentată de cinci asistenți sociali și am reușit rapid să punem pe picioare programe adaptate nevoilor refugiaților din Ucraina. Țin să precizez că în tot acest timp am continuat să furnizam servicii pentru beneficiarii noștri vârstnici și copii, iar programele noastre au mers mai departe, fără a fi afectate.
Care a fost situația refugiaților ucraineni anul trecut?
Situația refugiaților ucraineni s-a stabilizat anul trecut, în sensul ca mulți stau în chirie, au locuri de muncă, copiii merg la școală. Beneficiarii pe care noi i-am avut în programele pentru refugiați sunt acum integrați în comunitatea bucureșteană, mulți dintre ei locuiesc în aceleași apartamente pe care i-am ajutat să le închirieze în 2023 sau 2024, își construiesc o nouă viață aici, împreună cu familiile lor. Cu toate acestea, lucrul ăsta s-a întâmplat foarte greu, pentru că multe luni oamenii aceștia au trăit efectiv cu toată agoniseala în valize, cu speranța că din clipă în clipă războiul va înceta și se vor putea întoarce acasă. Le-a luat ceva timp până să înțeleagă că încă nu se pot întoarce și că nu mai pot trăi așteptând.
Dar a creat criza refugiaților precedente utile pentru asistența socială din România sau a generat doar soluții temporare?
Referitor la ajutorul de la statul român este important de menționat că nu doar statul român a oferit ajutor refugiaților. Au lucrat împreună cetățeni, ONG-uri românești, organizații internaționale, furnizori de servicii sociale, firme, deci un întreg ecosistem care a contribuit fiecare cu ce a putut, de la finanțări, expertiză, resurse materiale, timp, etc. Criza refugiaților a creat un precedent extraordinar, care a arătat cum se poate lucra împreună pe timp de criză, care a operaționalizat proceduri de lucru și canale de dialog între ONG-uri și autorități, cum ar fi DSU, Ministrul de Interne și altele. Iar în urma acestei crize multe ONG-uri, printre care și noi, Four Change, am rămas cu un know-how pe care altfel nu l-am fi dobândit în această parte a lumii, guvernată de pace de atât de multă vreme.
Cum a fost afectat domeniul social de măsurile guvernamentale din 2025?
Domeniul social a fost extrem de afectat, deoarece în 2025 trebuia să înceapă pilotarea noului program de finanțare inclus în Legea Asistenței Sociale, „Banul urmează beneficiarul”. Acesta este un program care ar îmbunătăți semnificativ sistemul asistenței sociale din România, pentru că atât furnizorii publici, cât și cei privați ar putea furniza servicii sociale către beneficiarii în nevoie, fără a mai depinde de lipsa banilor sau durata proiectelor. Serviciile sociale ar putea fi furnizate acolo unde este cea mai mare nevoie de ele, s-ar diversifica și beneficiarii și-ar putea alege furnizorii. Termenul acestei reforme a fost amânat până în 2027.
Discursul urii are un trend ascendent în țara noastră. Recurent, apar în discursul public asistații social, deși, dintre statele UE, România cheltuiește cel mai puțin pentru asistență socială. Crezi că România este un stat asistențial?
Nici pe departe, pentru că ajutoarele sociale se ridică la câteva sute de lei pe lună pentru o persoană, o sumă insuficiență pentru un trai decent. Cred, mai degrabă, că este extrem de ușor de urcat pe spirala sărăciei în România, iar pentru persoanele în sărăcie extremă este aproape imposibil să își depășească condiția. Cred că avem nevoie de investiții serioase în programe de asistență socială și programe educaționale dedicate celor mai vulnerabili, dacă ne dorim cu adevărat să combatem sărăcia în România Cred că a venit momentul să lăsăm deoparte sloganele populiste și să ne uităm cu atenție la nevoile cetățenilor acestei țări până nu va fi prea târziu.
Asociația 4 Change lucrează în colaborare cu alte ONG-uri, cu entități private, dar și cu DGASPC-uri. Care sunt avantajele parteneriatului public-privat pentru beneficiarii vulnerabili? Poate el să înlocuiască serviciile sociale ale statului?
Categoric, mai ales dacă ne uităm și către exemplele altor țări europene. În realitate, serviciile sociale furnizate de stat sunt mai scumpe decât cele furnizate de către ONG-uri, pentru că noi avem o capacitate de a ne adapta mult mai mare, gândim mai aplicat. Din păcate, criza finanțărilor ne-a făcut să ne mulțumim cu puțin în servicii sociale și să găsim soluții inovatoare. Viitorul este al parteneriatului public-privat, unde publicul furnizează acele servicii foarte specifice, cum ar fi servicii pentru copiii din sistem sau centre pentru violență domestică, iar furnizorii privați asigură servicii în comunități, în proximitatea beneficiarilor, pentru a preveni instituționalizarea. Și mă refer aici la orice tip de serviciu în comunitate, pentru a preveni instituționalizarea oricărui beneficiar, fie că vorbim de persoane cu dizabilități, copii sau vârstnici.
Lucrați cu fonduri europene și aveți parteneriate internaționale. Din experiența voastră, care sunt acele bune practici europene pe care le-ați observat și care pot fi aplicate în România?
Unul dintre cele mai bune exemple de bună practică în serviciile sociale este personalizarea serviciilor la nevoile reale ale beneficiarilor și consultarea beneficiarilor în tot ceea ce îi privește. Asta poate însemna adaptarea programului de activități sau a meniului celor care locuiesc în centre rezidențiale la preferințele lor culinare. Practic, beneficiarul este pus în centrul sistemului de asistența socială.
Un alt exemplu, pe care și noi îl preluăm în serviciile noastre, este cel de profesionalizare si perfecționare a personalului, fie că vorbim de cursuri la care participă personalul din serviciile noastre sociale, fie de schimburi de bune practici, ateliere.
Doar ce s-a încheiat un 2025 greu și imprevizibil. Pentru tine, care au fost cele mai mari lecții pe care le-ai învățat ca profesionist în sistemul social anul trecut?
De câțiva ani încoace, în serviciile sociale învățăm lecția rezilienței și cea a lui „împreună”. În ultimii 5 ani ne-am confruntat cu pandemie și flux masiv de refugiați la graniță, două fenomene extreme care au pus la grea încercare sistemul de asistență socială din România. Asta fără a menționa inundațiile și alunecările de teren din ultimii ani. Dar furnizorii de servicii sociale s-au mobilizat exemplar și au făcut față cu brio tuturor provocărilor.
Mi-ar plăcea să urmeze ani mai blânzi, în care să ne așezăm, să lucrăm la dezvoltarea și diversificarea serviciilor noastre, la construirea de echipe și la a aduce serviciile noastre mai aproape de beneficiarii care au atâta nevoie de ele.
- „Vârstnicii sunt acum cea mai vulnerabilă categorie socială a României” - 12 februarie 2026
- Ce fel de teatru va fi Grivița 53: interviu cu Chris Simion-Mercurian - 8 februarie 2026
- Interviu cu Sarra Tsorakidis, regizoarea „Ink Wash” - 18 decembrie 2025