Într-un gest fără precedent, Remus Pricopie, rectorul SNSPA și-a depus candidatura la funcția de președinte al României pentru a demonstra inconsistențele legii electorale și necesitatea schimbării acesteia. Dosarul depus la Biroul Electoral Central nu era însoțit de numărul de semnături de susținere necesare în mod legal – nu mai puțin de 200 de mii. Candidatura a fost respinsă, dar îi oferă rectorului SNSPA posibilitatea de a contesta legal constituționalitatea și chiar oportunitatea unora dintre prevederile legii electorale.
Explicația demersului
În interviul pe care l-a acordat pentru Newsweek, Remus Pricopie subliniază că, deși unele aspecte pot să pară amănunte tehnice, lipsite de relevanță pentru publicul larg, legea electorală creează ea însăși disfuncții care, dacă nu ar fi existat, puteau preîntâmpina deturnarea alegerilor prezidențiale din 2024 sau derapaje și mai grave ale procesului electoral.
Primul dintre aspectele sesizate de Remus Pricopie este numărul extrem de mare de semnături de susținere necesare depunerii unei candidaturi. Cele 200 de mii de semnături creează un standard de susținere incomparabil mai mare decât în cazul altor state europene și ar implica resurse semnificative pentru oricare dintre candidați.
Cu toate acestea, mecanismul de verificare a acestor semnături este precar, în dispozitivul prevăzut de legea electorală. Biroul electoral are la dispoziție doar 48 de ore pentru a valida sau invalida o candidatură. Timpul este total insuficient pentru a verifica cele minim 200 de mii de semnături pentru fiecare candidat, dar și restul dosarului de candidatură. În practică, există indicii serioase că mulți dintre candidați prezintă liste cu semnături false, mizând pe incapacitatea logistică a BEC de a verifica aceste liste.
Candidatura mea este un manifest pentru corectitudine și echitate în procesul democratic. Regulile electorale actuale nu sunt doar restrictive, ci și neclare, descurajând participarea și slăbind încrederea în democrație.
Am ales un traseu atipic, dar care are ancore ferme în spiritul Constituției României. Am certitudinea că abordarea aleasă de mine va declanșa o dezbatere onestă privind rigurozitatea normelor noastre electorale. Poate că unii le vor considera detalii sau chestiuni pur tehnice. Opinia mea, însă, este aceea că tocmai neglijarea acestor tehnicalități – ca, de exemplu:
(i) soliditatea constituțională a normei legale privind exigența numărului minim de 200.000 de semnături ale susținătorilor unei candidaturi;
(ii) problema finanțării pre-electorale și electorale;
(iii) accesul la resurse media / de comunicare socială;
(iv) (in)existența și aplicarea fermă a normelor de corecție, atunci când regulile sunt încălcate –
a permis alterarea procesului electoral din octombrie-decembrie 2024.
Paravanul imunității
În cazul mai multor candidați, Biroul Electoral Central a sesizat organele de anchetă pentru fals în declarații. Totuși, candidatura lor a fost acceptată, în lipsa unei hotărâri judecătorești care să constate și să sancționeze infracțiunea. Există așadar riscul, conform lui Remus Pricopie, să fie ales președinte un candidat care a depus un dosar de candidatură ce conține falsuri (întrucât cercetarea penală a falsului, chiar și în cazurile constatate de BEC, durează mult mai mult decât procesul electoral în sine). În plus, în cazul alegerilor prezidențiale, pentru că președintele beneficiază de imunitate, ancheta împotriva sa nu poate fi întreprinsă decât după încheierea mandatului. Sunt îndeplinite astfel condițiile pentru ca un candidat să poată ajunge președinte și să poată exercita funcția chiar dacă, pentru a fi ales, a utilizat în mod evident mijloace ilegale.
Care sunt efectele negative ale unui prag de susținere atât de ridicat? În mare, sunt două.
Primul vizează instaurarea unui anume tip de monopol al partidelor sau persoanelor cu resurse în ceea ce privește înscrierea în competiția electorală. Dacă ai capacitatea să pui în funcțiune un mecanism atât de complicat, pentru a strânge 200.000 de semnături, atunci intri în cursă. Dacă nu ai, nu intri.
Al doilea efect este legat de incapacitatea Statului Român de a verifica milioane de semnături, la nivelul Biroului Electoral Central (BEC), pentru a identifica eventualele încercări de fraudă, dar și lipsa instrumentelor legale eficiente pentru a bloca o candidatură, în situația în care au fost sesizate fraude. La alegerile din acest an, avem doi candidați cu plângeri penale, din partea BEC, pentru fals în înscrisuri, dar care se vor afla pe buletinele de vot. Absurd, dar adevărat!
Soluția susținută de Remus Pricopie este adoptarea unei noi legi electorale, elaborată de specialiștii în științe politice. Această nouă lege ar trebui în mod necesar să corecteze și termenele prevăzute în procesul electoral. Candidații ar trebui să își anunțe cu mult timp înainte candidatura, să își susțină programele politice și să declare transparent stadiul îndeplinirii cerințelor legale, precum și gestiunea financiară a campaniei (fondurile atrase, cheltuielile efectuate și contribuțiile nefinanciare).
Riscurile actualului sistem electoral
Nu doar cerințele prevăzute de legea electorală sunt pasibile de a fi încălcate de către un candidat. Dat fiind că, pe actuala procedură electorală, o candidatură poate fi anunțată cu doar 50 de zile înaintea alegerilor, candidații pot încălca orice alte prevederi legale, inclusiv pe cele care condamnă constituirea de organizații cu caracter fascist, rasist sau xenofob, iar timpul scurt nu permite derularea completă a unei anchete penale și stabilirea unei hotărâri judecătorești definitive. Chiar dacă mandatul ar fi obținut prin încălcarea evidentă și flagrantă a legii, actualul sistem electoral creează premise de impunitate prin decalajul existent între termenele scurte din calendarul electoral și timpul lung al procedurilor judiciare.
În concluzie, simplificarea procesului electoral și transparentizarea sa sunt priorități pentru salubrizarea vieții politice, pentru consolidarea statului de drept și pentru un parcurs politic previzibil și stabil, oricare ar fi interesele fiecărui grup electoral și oricare ar fi opțiunile politice.