| Un text de George Cristian Maior | „Întoarcerea zeilor puternici” e titlul uneia din multele cărţi (un eseu intelectual jurnalistic, conform autorului), apărute recent ce încearcă să explice ascensiunea de astăzi a naţionalismului si populismului, inclusiv în state şi societăţi cu tradiţie democratică îndelungată („Return of the Strong Gods:Continuă lectura

Încep cu lectura recentă a unui eseu ştiinţific cu titlul „Când creierul devine masculin”i, scris de un strălucit biolog de la Universitatea din Liège (Belgia), Jacques Balthazart, autoritate mondială în neuroendocrinologia comportamentului animal şi, pentru mine, un vechi prieten. Pe parcursul a 250 de pagini, acel eseu de difuzare aContinuă lectura

Filosoful și eseistul Andrei Gabriel Pleșu a ținut o conferință despre prostie, pe care o consider excepțională pentru umorul narativului ei. Eu voi aborda același subiect dintr-o perspectivă mai aridă, concluzia fiind însă asemănătoare. Dânsul consideră că toți rămânem proști, eu voi analiza raportul dintre ignoranță/ cunoaștere pentru a ajungeContinuă lectura

Există în obiceiul unor persoane publice, care vorbesc și scriu pe la televiziuni și pe la alte mijloace de difuzare în masă, tendința de a epata, de a folosi termeni prețioși, neologisme, hiperurbanisme sau, pur și simplu, cuvinte al căror sens nu îl înțeleg. Omul nu mai este copleșit deContinuă lectura

În octombrie 2019 s-a acordat Premiul Nobel pentru Economie lui Abhijit Banerjee, Esther Duflo și Michael Kremer, care au împărțit între ei 916 474 $ USD, pentru rezultatele cercetării lor. În ce constau aceste rezultate? Cercetătorii au răspuns la întrebarea: de ce unele state sunt sărace și altele sunt bogate?Continuă lectura

Versurile de început ale „Mioriței” – „Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai” – arată, între altele, că românii au asimilat pământul lor și țara (țările) lor cu un corp omenesc. Piciorul și gura sunt la îndemâna oricui, sunt concrete, tangibile. Numai că aceste două versuri sunt intraductibile, pentruContinuă lectura

Toboșarul Sergiu Malagamba e din nou cel care povestește, în primul sau al doilea an de după cel de-al doilea război. Bucureștiul se resimțea după foamete, restriște și bombardamente, dar legendele încă existau. Exista și renumele celor aflați în miezul lor, chiar dacă ziaristul George Em. Lahovari nu era atâtContinuă lectura

Citesc un articol al unui profesor român dintr-o universitate americană care demonstrează că manifestația planetară organizată în ultima perioadă de tineret pentru salvarea climaterică a planetei e, de fapt, un fâs. Și că tineretul se mobilizează dintr-o pură lacună de educație, specialistul dându-le sfatul demonstranților să-și vadă de școală, fiindcăContinuă lectura

30 de ani, la scara marii istorii, nu reprezintă o durată lungă (cum ar spune Braudel), ci un „blink of an eye” (un clipit din ochi), cum a afirmat, mai demult, filosoful politicii și relațiilor internaționale Kenneth Waltz. Totuși, efectele dezintegrării bruște a ordinii comuniste, în acel an 1989, potContinuă lectura

În unele texte de istorie, nu neapărat scrise de istorici, apar formulări greșite din punct de vedere lingvistic, formulări care impietează și asupra seriozității mesajului istoric. Astfel, cum istoria este indisolubil legată de spațiu și timp, se folosește uneori expresia „topografia locului” (pentru prezentarea amănunțită a unui spațiu). Mult maiContinuă lectura