Sari la conținut

La finalul Festivalului Enescu 2025

Când muzica devine principalul fenomen cultural

După aproape o lună de concerte memorabile, Festivalul Internațional George Enescu și-a tras cortina pentru încă o dată, lăsând în urmă ecouri ale unor momente artistice de excepție. Ediția din 2025 nu a fost doar încă un festival de muzică clasică – a fost o adevărată celebrare a puterii muzicii de a uni generații, culturi și inimi.

O ediție sub semnul aniversărilor

Sub bagheta artistică a maestrului Cristian Măcelaru, cea de-a 27-a ediție a Festivalului Enescu s-a desfășurat între 24 august și 21 septembrie, marcând 70 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor român. Tema „Aniversări / Celebrations” a devenit mai mult decât un concept curatorial – s-a transformat într-o filosofie care a inspirat fiecare moment al acestor 29 de zile de efervescență artistică.

Cristian Măcelaru în Concertul de deschidere. Foto: Andrada Pavel

„În a 27a ediție a Festivalului Internațional George Enescu ne-am dorit să atragem un public larg, divers și deosebit”, mărturisește Cristian Măcelaru, directorul artistic al festivalului. Misiunea pare să fi fost îndeplinită cu succes, dacă ne gândim că jurnaliștii străini au fost intrigați de tinerețea publicului bucureștean.

Cifre care vorbesc despre un fenomen

Numerele sunt impresionante: peste 4.000 de artiști din 28 de țări, mai mult de 100 de concerte în București și aproape la fel de multe în țară, zeci de mii de spectatori fizic prezenți și milioane de urmăritori online. Dar dincolo de statistici se ascunde ceva mult mai profund – energia incredibilă a întâlnirilor dintre mari orchestre ale lumii, soliști legendari și un public însetat de frumos și emoție autentică.

Revenirea operelor și baletului

Una dintre noutățile cu adevărat speciale ale acestei ediții a fost reîntoarcerea spectacolelor de operă și balet în programul festivalului. Producții precum „Oedipe” de George Enescu, cu o distribuție care a adus la Opera Națională București mari voci românești celebre pe scenele internaționale, sau „L’Heure espagnole” de Maurice Ravel într-o coproducție inedită, au demonstrat că opera și baletul rămân parte integrantă a ADN-ului festivalului.

TNB – „The Seasons”, foto: Petrică Tănase

De la „The Seasons” prezentat de Malandain Ballet Biarritz pe muzica lui Vivaldi, până la „Lady Macbeth din Mțensk” de Șostakovici sau „Salome” de Richard Strauss, fiecare producție a fost o mică revelație artistică.

Inovația întâlnește tradiția

Ediția 2025 a marcat și un pas curajos spre viitor prin „Enescu – JTI Immersive Experience”, prima serie de spectacole imersive din istoria festivalului. Găzduită la MINA – Muzeul Artei Noi Imersive, această inițiativă a atras un public divers, dornic să experimenteze muzica într-o formă multisenzorială, în care sunetul s-a întâlnit cu tehnologia digitală.

În același spirit inovator, noua serie „Enescu în Control”, susținută de BRD Groupe Société Générale, a adus festivalul într-un spațiu alternativ, adresându-se unor noi categorii de public într-un sincretism artistic fără precedent.

Concert Imersiv la MINA – Ultima Piesă, foto: Ștefania Burcea

Constelația de stele pe scenele bucureștene

Pe scenele principale ale festivalului au urcat unele dintre cele mai importante orchestre ale lumii: Royal Concertgebouw, Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, Die Deutsche Kammerphilharmonie Bremen, Orchestra Academiei Naționale Santa Cecilia sau Orchestra Națională a Franței. Alături de ei, dirijori emblematici precum Paavo Järvi, Klaus Mäkelä, Daniele Gatti sau Ivan Fisher au creat momente de magie pură.

Lista soliștilor citește ca un Who’s Who al muzicii clasice contemporane: Martha Argerich, Anne-Sophie Mutter, Alisa Weilerstein, Sol Gabetta, Nemanja Radulović, Bruce Liu, Jean-Yves Thibaudet, Seong-Jin Cho și mulți alții au confirmat încă o dată că Festivalul Enescu este un magnet pentru excelența artistică internațională.

Premii și recunoașteri

Pentru prima dată în istoria festivalului a fost acordat Premiul de Excelență – un trofeu creat de artistul Mihai Băncilă, înmânat violonistei Anne-Sophie Mutter cu prilejul aniversării a 50 de ani de strălucită carieră muzicală. De asemenea, organizația International Classical Music Awards a recunoscut excelența prin premiul pentru muzică simfonică acordat dirijorului Cristian Măcelaru și Orchestrei Naționale a Franței pentru discul „George Enescu” înregistrat la Deutsche Grammophon.

Orchestra Națională a Franței, foto: Petrică Tănase

Mai mult decât muzică

Festivalul a continuat să își respecte misiunea de a aduce în prim-plan muzica contemporană și creațiile noi, cu numeroase lucrări interpretate în premieră mondială sau națională. Concertele educative și proiectele dedicate copiilor și familiilor, inițiate în 2023, au continuat cu mare succes, contribuind la formarea unei noi generații de melomani.

Puterea de a uni

„Încheiem această ediție a Festivalului Internațional George Enescu cu recunoștință pentru artiștii extraordinari, pentru publicul entuziast și pentru toți cei care au făcut posibil acest dialog al muzicii cu lumea”, declară Cristina Uruc, manager interimar ARTEXIM și director executiv al Festivalului Enescu.

Într-o lume în care diviziunile par să se adâncească, Festivalul Enescu 2025 a demonstrat încă o dată puterea muzicii de a uni prin emoție și frumos oameni din culturi și medii diferite. În sălile de concert au dispărut barierele lingvistice, sociale sau geografice, iar publicul a trăit, împreună cu artiștii, momente de intensitate rară și bucurie pură.

Spre 2027

Ediția 2025 s-a încheiat cu minute în șir de aplauze furtunoase, dar pregătirile pentru ediția din 2027 au început deja. Succesul actual confirmă poziția festivalului ca reper cultural mondial și deschide un nou capitol, în care tradiția și inovația, rafinamentul și curajul se întâlnesc sub semnul excelenței la cel mai înalt nivel.

Festivalul Internațional George Enescu rămâne nu doar un eveniment artistic de anvergură, ci un adevărat brand de țară, un proiect de diplomație culturală care consolidează imaginea României în lume și demonstrează că muzica clasică nu doar că este vie, ci prosperă într-un dialog permanent între generații.