Fragmente din romanul „a.normal” de Andrei Velea
Momentul divorțului
„Încerc să n-o privesc direct, să par indiferent. Îi iese și ei, privește concentrată ecranul din mână. Poate-și scrie cu vreun iubit nou, cine știe. Sau poate că muncește. De azi e femeie liberă. Fostă soție. Să rețin nuanța asta: fostă. Repet, să se întipărească: fostă soție. La întrebarea ce nume să poarte după divorț, zice că al meu. Ei, asta-i bună! Că cică așa o știe lumea la muncă, că așa semnează prin acte la firmă, că așa o cunosc clienții, site-urile profesionale și altele la fel… Ce să mai comentez? E doar un nume… Nu mă costă nimic în plus. Oricum eu achit cheltuielile notariale. Na, sunt bărbat… Dar tot nu înțeleg infidelitatea înnăscută a femeilor față de numele de domnișoară. Zen. Astăzi sunt generos, sunt un adevărat domn. Nu mă opresc eu într-un nume.”
Relația în declin
„Dormeam separat de ceva vreme, nu ne mai suportam reciproc. Ea considera că mă foiesc excesiv, pe mine mă irita la culme programul strict, parcă impus cu forța, de somn. Aveam obiceiul de-a răsfoi până târziu telefonul. Eram desincronizați și cu programul de muncă, ea se culca mai devreme și se trezea prima. Așa că am început să dormim în camere separate. Lucru care nu îmi dădea pace, desigur, citind în asta iremediabilul început al sfârșitului.
Îmi amintesc o noapte când ne-am întâlnit pe la trei dimineața în hol. Am aprins lumina neștiind că era și ea acolo. M-am speriat de prezența ei de parcă dădusem de o fantomă. Eram după una dintre escapadele virtuale care-mi populau viața erotică. Nu știu ce căuta ea acolo. Avea ochii goi, ficși, cu cearcăne mari, lunatici. Am privit în oglinda din hol. Acolo am putut vedea ambele imagini preț de câteva secunde. Arătam buhăit și vinovat, lipsit complet de vitalitate. Împreună eram imaginea unui cuplu în destrămare. Cadrul mi-a rămas pe retină. Nu mai aveam nicio noimă împreună. Eram doi oameni care nu fac altceva decât să se sape reciproc și care împart, nevoiți, un acoperiș împreună.”
Lumea de afară
„Refăcute după pandemia de coronavirus și după războiul din Ucraina, economiile dezvoltate au pompat sume fantastice de bani în inteligența artificială, noul El Dorado al tehnologiei. Acest domeniu a confirmat, iar rezultatele au început să curgă. Mai întâi telefoanele personale, care oricum dominau piața cu tot soiul de algoritmi inteligenți înăuntru, apoi dispozitivele casnice, de la ochelari, la aspiratoare sau la frigidere care comandă singure mâncare. Acum trei ani au apărut primele mașini complet autonome pe străzile orașului și sunt din ce în ce mai ieftine și mai populare. Firme puternice s-au unit în proiecte scumpe de cercetare pentru a ajunge la taxiurile fără șofer.
Orașul de la Dunăre a fost primul din România care a investit în autobuze autonome, asta datorită deschiderii primarului către tehnologie, un proiect pilot care s-a dovedit un succes și a fost urmat de celelalte orașe mari din țară.
Universitatea a început să țină mai aproape de mediul privat, secțiile de informatică s-au înmulțit ca ciupercile, iar firme celebre, precum Intel, Samsung sau Tesla și-au deschis puncte de lucru pe malul Dunării. Un aflux de tineri IT-iști din state precum Moldova, Ucraina sau India a oferit suficientă forță de muncă și a revigorat economia locală. În doar zece ani, pornind de la ideea aeroportului, orașul și-a schimbat complet fața.”
Din prefața scrisă de Laurențiu-Ciprian Tudor pentru „a.normal”:
<În aceste condiții, în care „feminitatea își flutură sensibilitatea între floare și haos”, a încerca să repari „cuplul desincronizat și îngropat în certuri inutile” pare o misiune imposibilă. Nu reușește terapia individuală, consilierea de cuplu și totul se deteriorerează până la pierderea simțului realității, până la limita nebuniei. Toate ingredientele (auto)distrucției și a decristalizării cuplului sunt aici: alcool (și nopți pierdute în baruri), îndoiala de sine și sentimentul pierderii minții, contraziceri, agresivitate pasivă (tăceri cu ură) și activă (violența fizică), nevoia de control, competiția dintre parteneri, dispariția relațiilor sexuale și mutarea sexualității în virtual (asta va fi, de altfel, una dintre problemele de mâine), pornografie, înșelatul ca răzbunare, dar și deviații sexuale și pansexualism ș.a.m.d.. Remarc foarte buna, sincera și îndrăzneața descriere a acestei etape de uzură și dispariție a sentimentelor (foarte bine cunoscută de specialiști) agravată, în cazul celor doi, și de criza de mijloc traversată de soți.”>
Toate subtitlurile aparțin cititorului și nu se regăsesc în carte. Ele reprezintă o încercare de mapare a lecturii.
Romanul „a.normal” este în curs de apariție la Editura Litera, Biblioteca de proză contemporană.
Andrei Velea este specializat în informatică economică. Scrie poezie, proză și teatru. Este autorul, printre altele, al volumelor „Lumea e o pisică jigărită” , „Plaja de la Vadu”, „Benzinăria whiskey” , „Omul vag”, „Imn tandru pentru dragoste, libertate și distrugere” .