| Un material de Corina Taraș-Lungu |
| Foto realizate de Vlad Cioplea |
Aflat la cea de-a 12-a ediție, Summer Well a adunat peste 90.000 participanți între 9 și 11 august. Și chiar e, așa cum se prezintă, un festival ca o vacanță. Deși durează doar trei zile, micul univers pe care reușește să îl creeze este contagios.
Labirinticul Domeniu Știrbey, cu cele 24 hectare ale lui, aproape că a avut o viață proprie, distinctă de orice miză culturală. Lacul a compensat priveliștea ierbii arse de soare, neîngrijită în tot restul anului. M-am putut pierde cu ușurință în luminișuri, pe potecile curbate circular, ca într-o spirală, pe care comercianții au speculat-o în multiple strategii de marketing. Ca într-o competiție, la fiecare pas vedeai din partea unor brand-uri cunoscute invitații la joacă, realitate augmentată, tatuaje temporare, aparatură felurită care așteaptă să fie pusă în mișcare. O explozie de tentații pe care nu reușești în trei zile de festival să îți odihnești ochii. Au predominat shooting-urile preluate apoi în social media și concursurile la finalul cărora toți participanții au ieșit câștigători.
A fost cald și totuși respirabil la Summer Well. Nu și în parcări, unde șoferii și-au pierdut cumpătul și au desenat amiabile. Totul a fost dat uitării, însă, odată cu intrarea pe sub arcade. Deși descris de multe ori ca un festival al tinerilor, Summer Well este mai degrabă un festival al tinereții. Evenimentul s-a remarcat printr-un echilibru stilistic bizar: combinațiile cromatice țipătoare, până la excentrice, ale adolescenților care vor să șocheze au fost temperate de alegerile sport, monocrome, ale părinților care își cară copiii în brațe. Moda de toate felurile și opțiunile vestimentare opuse au conviețuit în spațiul generos din Buftea.
S-a mănâncat mult, iar în mijlocul food court-ului a fost amplasată o scenă unde s-a gătit live. Deși nu le-a fost dedicat acest festival, copiii au avut și ei distracții rezervate: colțuri de joacă, face painting, fotografii amuzante. Natura a compensat restul, iar atracția principală a celor mici a rămas fuga extatică pe podul recondiționat care taie lacul. Cinefilii au putut urmări lungmetraje în aer liber, iar iubitorii bunurilor de lux au admirat mașini, corturi, articole sport, ochelari, au probat smartphone-uri.
Deși organizatorii au depus eforturi pentru a îndemna publicul la reciclare printr-o serie de concursuri, recipiente goale și alte resturi au fost aruncate peste tot pe jos. M-am simțit ca într-un sat de vacanță, unde vizitatorii nu sunt responsabili.
Cinci scene au găzduit concertele susținute de peste 30 artiști naționali și internaționali. Yungblud, Röyksopp, Tom Grennan, SG Lewis, 070 Shake, Saint Levant și mulți alții au antrenat publicul avid de distracție.
Momentul cel mai așteptat al festivalului a fost, în mod detașat, prestația trupei Florence and the Machine. Solista Florence Welch și-a cartografiat cu precizie apariția pe scena de la Buftea, cu coordonatele care o descriu cel mai bine din punct de vedere artistic: Under Heaven, Over Hell. Publicul a fost hipnotizat de prezența ei, astfel încât, în momentul în care a coborât printre spectatori și și-a îmbrățișat fanii, nimeni nu a pus mâna pe ea, toate palmele stăteau suspendate în aer în așteptarea unei mângâieri. Așadar, nu ca preoții, ci ca sfinții a trecut Florence prin mulțime, oferind îmbrățisări, zâmbete, săruturi și frânturi de filosofie. Simbolurile hristice care fac parte din identitatea ei artistică au fost recunoscute și aclamate de fani. Din această perspectivă, experiența a căpătat în unele momente note transcedentale.
