Realitatea-realitate și realitatea literaturii – puse în dezbatere în Balcani de premiul acordat lui Peter Handke
Așteptate, ca în fiecare an, cu o doză foarte mare de interes, Premiile Nobel pentru literatură și-au aflat, în acest început de toamnă târzie, destinatarii. Ei se numesc Peter Handke și Olga Tokarzuk, ambii raportându-se, mai mult ori mai puțin discret, la tensiunile prezente ori trecute din Balcani. Și dacă, prin însăși existența lor, Premiile se definesc cazual politic, cu atât mai ciudate apar acuzele de xenofobie și rasism de care au fost acuzați cei doi.
Astfel, scriind despre „musulmani bine înarmați”, precum și despre „fapte mincinoase” sau „minciunile presei”, Handke este acuzat că ar fi polarizat publicul din Balcani în timpul conflictelor post-iugoslave. Și ce ar ilustra mai bine acest fapt decât momentul în care o femeie din Balcani și o femeie care locuiește în Germania și-ar întinde mâinile peste acești munți aducători, în istorie, de mari necazuri! În timp ce Olga Tokarczuk este sărbătorită în mass-media germană pentru atitudinea politică critică față de naționalismul polonez, Peter Handke scrie că politica nu este esențială pentru acordarea atât de râvnitelor premii.
Deși scriitorul și-a presărat opiniile politice în propria literatură, el își asumă doar tezele exprimate în interviuri și contestă orice alt punct de vedere, avertizându-i pe critici să fie atenți la o asemenea distincție cu argumentul că „În caz contrar, nu au înțeles esența literaturii!”
Distincțiile și avertizările pe care le face acum Handke sunt irelevante pentru scriitorii din Bosnia și alte țări foste iugoslave, care nu pot trece peste modul în care, pe timpul conflictului, autorul austriac a fost un susținător al lui Milosevic, cu atât mai mult cu cât susținerea de atunci nu este acum urmată de vreo formă de penitență. Mai mult, autorul bosniac Dževad Karahasan remarcă faptul că și în prezent Handke își păstrează modul său de a vorbi despre „sârbi”, „germani” și „evrei,” ca subiecte colective, chiar dacă nu îi mai numește explicit pe croați ca fiind sârbi ustașiști și nu se mai întreabă dacă „sârbii musulmani” (adică bosniacii) merită să fie considerați un popor. Impactul afirmațiilor scriitorului franco-austriac este cu atât mai mare cu cât el se prezintă drept un expert în problemele Balcanilor, iar presa occidentală îl tratează adesea ca atare. Poziția sa de premiant Nobel pentru literatură va spori și mai mult greutatea afirmațiilor sale și revolta pe care o provoacă în țările ex-iugoslave, cu excepția Serbiei.
În acest an au fost decernate două premii Nobel pentru literatură – pentru 2019 și pentru 2018, după ce anul trecut premiul nu a fost acordat din motive organizatorice.