Sari la conținut
Prima pagină » Articole recente » Portalul gotic din Moruț, lăsat la mila timpului

Portalul gotic din Moruț, lăsat la mila timpului

În satul Moruț, în Bistrița, între dealurile liniștite ale Transilvaniei, stau tăcute resturile unei vechi biserici evanghelice gotice, odinioară lăcaș de cult și loc de întâlnire al comunității, astăzi doar ruina unei glorii demult apuse. Construită între anii 1480-1500, biserica medievală a fost ridicată în două etape: inițial a apărut turnul-clopotniță pe latura de vest, cu trei niveluri, urmat de navă și ferestre în arc frânt, în a doua etapă. Întregul edificiu era înconjurat de un zid de piatră fortificat, semn al importanței sale în vremurile medievale.

Documentele mai vechi atestă existența unei biserici pe loc încă din anul 1332, iar satul Moruț este menționat în documente încă din 1278, sub numele de Mowruch. Viața lăcașului a continuat timp de secole, biserica fiind renovată în 1624, iar altarul, bogat decorat, a fost refăcut. În prima jumătate a secolului al XIX-lea s-au făcut reparații, dar nu suficiente pentru a-o menține activă: după anii 1830, biserica a încetat să mai fie folosită, slujbele mutându-se în anul 1886 într-o casă de rugăciune ridicată aproape de turn, cu sprijinul Asociației „Gustav Adolf”.

Astăzi, ce a mai rămas? Turnul-clopotniță stă în picioare, acoperit cu un coif octogonal de tablă. Se văd fragmente din peretele vestic, o frântură a zidului sudic, bucăți din portalul gotic târziu și elemente de boltă stelată la baza turnului. În loc de altar, în interior se află o remorcă, iar clădirea, abandonată, a devenit mai degrabă șopron decât monument istoric. Clopotele actuale datează din 1926 și 1929, ultimele probe ale unei comunități care la începutul secolului XX încă număra aproape 190 de evanghelici.

Biserica figurează pe lista monumentelor istorice ca mărturie a patrimoniului gotic din Transilvania, dar este invizibilă turistic și ignorată de autorități. Satul, mărginit de DJ172H, trăiește cu identitate religioasă aproape pierdută, cu puțini locuitori și fără voință locală pentru restaurare. Fără promovare, fără fonduri și cu memoria colectivă amenințată, acest monument riscă să fie distrus de uitare.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.