Un tată judecător, un fiu avocat, un oraş natal ocolit mulţi ani, o crimă pusă de dovezi pe seama unui om care şi-a petrecut întreaga viaţă în slujba legii şi nu are amintiri în legătură cu acea crimă, o familie reunită de un nefericit eveniment şi un proces ce tinde să iasă din tipare. Rezultatul? The Judge (Judecătorul).
The Judge (2014) este o dramă regizată de David Dobkin, avându-i în rolurile principale pe Robert Downey Jr. şi pe Robert Duvall, doi actori care se bucură de faimă la nivel internaţional şi ale căror performanţe actoriceşti au fost răsplătite cu diverse premii şi nominalizări. Printre alte nume ale actorilor care stau sub umbrela acestei producţii cinematografice se găsesc: Billy Bob Thornton, Vera Farmiga, Vincent D’Onofrio, Jeremy Strong, Dax Shepard, Leighton Meester, Sarah Lancaster, Ken Howard etc.
Titlul peliculei ne poate induce în eroare, căci filmul nu se axează doar pe înfăţişarea vieţii din interiorul unei curţi judecătoreşti, populată de judecători, avocaţi, procurori, mărturii, dovezi, cazuri mai mult sau mai puţin uluitoare, ci exploatează şi relaţiile familiale şubrede care, chiar cu trecerea timpului, au rămas neschimbate.
Hank Palmer (Robert Downey Jr.) este un avocat de succes, cu un mariaj nereuşit ce se îndreaptă cu paşi repezi şi siguri spre divorţ. Vestea morţii mamei lui îl găseşte în sala de judecată, în timpul unui proces. Nefericitul eveniment îl aduce în micul oraş natal, Carlinville, din Indiana, după mai mulţi ani în care s-a ţinut departe de familia rămasă aici. Întâlnirea cu tatăl lui, judecătorul Joseph Palmer (Robert Duvall), este una rece, cei doi comportându-se ca doi străini. Explicaţia relaţiei defectuoase dintre tată şi fiu se conturează treptat, pe măsură ce intriga avansează. Oricum, vom afla că nu lipsa sentimentelor paternale, respectiv filiale, a cauzat distanţa dintre ei ce pare acum imposibil de înlăturat.
În Carlinville, Hank îşi revede fraţii, pe Glen Palmer (Vincent D’Onofrio) şi pe Dale Palmer (Jeremy Strong), un bărbat cu deficienţă mintală, pasionat de realizarea înregistrărilor video. Carlinville îl pune pe Hank faţă în faţă cu trecutul şi cu oamenii lăsaţi în urmă, printre care şi Samantha Powell (Vera Farmiga), iubita lui din adolescenţă, acum mama unei tinere, Carla Powell (Leighton Meester), care i-ar putea fi fiică. Plecarea lui Hank din micul oraş natal este amânată de o altă întâmplate dezastruoasă: punerea judecătorului Palmer sub acuzare pentru omor. Toate dovezile semnalează vinovăţia lui Joseph Palmer, care nu îşi aminteşte dacă a săvârşit sau nu fapta de care este inculpat. Mai târziu, Hank va descoperi realitatea tristă ascunsã în spatele acestor pierderi ale memoriei.
De-a lungul procesului menit să stabilească vinovăţia sau nevinovăţia judecătorului, Joseph Palmer îşi pregăteşte apărarea împreună cu Hank şi cu un alt avocat, C.P. Kennedy (Dax Shepard) care, însă, nu are experienţa necesară câştigării unui astfel de caz. Între tată şi fiu au loc discuţii agresive în jurul înstrăinării lui Hank de familia sa şi a motivelor care l-au determinat să facă acest lucru. Odată declanşate, certurile nu fac decât să cicatrizeze rănile interioare pe care cândva şi le-au provocat unul altuia, iar publicul este martor la reconcilierea celor doi. Dacă la începutul filmului Hank i se adresa tatălui său cu apelativul „Judge”, spre sfârşit îi va spune din nou „tată”.
Filmul este interesant nu numai prin evoluţia procesului împotriva judecătorului Joseph Palmer, ci şi a relaţiei dintre tată şi fiu. Drumul sinuos străbătut de Hank şi Joseph până la punctul în care ajung să acccepte şi să ierte greşelile din trecut are suişuri şi coborâşuri. În final, izbutesc să restabilească raporturile de înţelegere existente cândva între ei, după cum demonstrează filmuleţele care întrerup uneori firul evenimentelor din prezent, pentru a arăta armonia şi fericirea familiei Palmer în vremea copilăriei lui Hank.
Producţia ni-l arată pe Hank în mai multe ipostaze. Primele secvenţe ale peliculei conturează imaginea unui avocat arogant, dar cu un talent înnăscut pentru profesia aleasă. Deşi dă greş ca soţ, rolul de tată şi-l îndeplineşte mult mai bine. În ceea ce priveşte celelalte roluri ale sale, cel de fiu şi cel de frate, lucrurile sunt ceva mai complicate, dar notabilă va fi transformarea favorabilă a lui Hank în raport cu fraţii lui, dar mai ales cu tatăl. Aproape de Glen şi de Dale în momentele dificile care zguduie liniştea fragilă a familiei, nu îşi va părăsi tatăl bolnav, acuzat de crimă. The Judge spune povestea a două procese principale, cel concret, al lui Joseph Palmer, şi cel desfăşurat în interiorul lui Hank.
Joseph Palmer este un alt personaj complex: un soţ îndurerat de moartea soţiei, un judecător respectabil şi un tată a cărui severitate poate fi uşor explicată prin prisma dragostei faţă de Hank. A procedat aşa cum a crezut de cuviinţă pentru a-şi aduce fiul pe calea cea dreaptă, chiar dacă metodele folosite au fost uneori unele extreme. „Slujba” de tată a lui Joseph împletindu-se uneori cu aceea de judecător, el nu se poate detaşa cu desăvărşire de una pentru a i se dedica în întregime celeilalte. Astfel, judecătorul nu şi-a permis să fie obiectiv în procesul lui Mark Blackwell, acela pe care cu ani în urmă îl condamnase pentru doar câteva zile. Odată eliberat, acesta ucide o fată de şaisprezece ani. Cum acuzatul îi amintea de fiul lui, Hank, Joseph Palmer mărturiseşte în sala de judecată că nu putuse fi obiectiv în respectivul caz. În ciuda conflictelor dintre ei, judecătorul se va dovedi mândru de fiul lui căruia îi spune, cu puţin timp înainte să moară, că este cel mai bun avocat pe care îl ştie. Din respect pentru dreptate şi pentru legea în slujba căreia s-a aflat întreaga viaţă, deşi nu îşi poate aminti că a comis crima, Joseph Palmer recunoaşte că este posibil să fie vinovat şi îşi cere astfel pedeapsa. Primeşte patru ani de închisoare, dar după şapte luni este eliberat din cauza stării de sănătate precare. Rolul lui Joseph Palmer i-a adus lui Robert Duvall nominalizãri la Oscar şi la Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar.
The Judge este unul dintre filmele care rămân undeva, cuibărite în memorie, eventual ca o lecţie de viaţă ce ar putea să difere de la un spectator la altul, în funcţie de modul în care fiecare interpretează evenimentele vizionate.
