În atentia domnului Augustin Buzura, Redactor-sef
Stimate Domnule Redactor-sef,
Articolul „Înca un umilit de lux“, aparut pe 19 aprilie 2012, sub semnatura domnului Ionut Vulpescu, în revista pe care o conduceti cuprinde o serie de informatii eronate si afirmatii tendentioase de natura sa afecteze imaginea Institutului Cultural Român. În virtutea dreptului la replica si pentru o informare corecta a cititorilor revistei dumneavoastra, va rugam sa publicati urmatoarele precizari.
(1) Domnul Ionut Vulpescu afirma, referindu-se la bugetul Institutului Cultural Român, ca acesta este alocat de „personajul detestat“ Traian Basescu. Afirmatia este o dovada a necunoasterii felului în care sunt atribuite în România bugetele institutiilor publice. Spre informarea d-lui Vulpescu si a cititorilor revistei dumneavoastra, mentionam ca bugetul Institutului Cultural Român este negociat conform procedurilor legale cu Ministerul Finantelor Publice si votat de Parlamentul României, ca un capitol separat în cadrul Legii Bugetului de Stat.
(2) Cu o vadita rea-credinta, domnul Ionut Vulpescu scrie ca „nici marea presa, nici intelectualii reprezentativi ai Occidentului nu au auzit de cultura româna, în ciuda programelor, proiectelor si rezidentelor platite de ICR cu sume care depasesc cu mult bugetele altor institutii similare din alte tari“.
„The New York Times“, „The New Yorker“, „Chicago Tribune“, „La Stampa“, „Ha’aretz“, „Figaro Littéraire“, „Le Monde“, „L’Express“, „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, „The Guardian“, „The Times“, „El País“, „Público“, „Der Standard“ sunt doar câteva dintre publicatiile de larga circulatie în care au aparut în mod constant articole despre artisti români implicati în proiectele institutelor culturale românesti din strainatate sau despre autori români tradusi cu sprijinul ICR prin programele de profil lansate începând din 2005. Pe piete cu o oferta culturala diversa si abundenta precum cele occidentale, a beneficia de comentariul jurnalistilor straini si de spatiu în publicatii de talia celor enumerate este o performanta remarcabila, rezultat al competentei si dedicatiei echipelor ICR din strainatate (cu efective reduse numeric si cu bugete nicidecum privilegiate). Printre personalitatile prestigioase care s-au referit elogios la activitatea institutelor culturale românesti din tarile lor se numara romancierul american Philip Roth, scriitoarea portugheza Lidia Jorge, scriitorul si publicistul spaniol Ignacio Vidal Folch.
Presedintele Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici, a condus, în intervalul iunie 2010–iunie 2011, Reteaua Institutelor Nationale de Cultura din Uniunea Europeana – EUNIC, ulterior alegerii sale, în 2009, în functia de vicepresedinte al organizatiei. EUNIC, retea fondata în 2006, reuneste în prezent 29 de membri din 25 de state ale Uniunii Europene. Printre organizatii se numara institutii de traditie precum British Council, Goethe-Institut, Instituto Camões, Institutul Francez. Afirmarea României în cadrul EUNIC are un impact important si durabil.
Bilantul programelor de finantare a traducerii si publicarii culturii române scrise în strainatate, derulate de ICR începând din 2006, este, si el, elocvent: 319 aparitii, în 28 de limbi si 29 de tari, în sase ani de functionare (ceea ce înseamna mai mult de un volum pe saptamâna, constant, timp de sase ani – performanta unica în cultura româna). Lista celor 125 de autori români tradusi cu sprijinul ICR include nume canonice – Mihai Eminescu, Mateiu Caragiale, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Max Blecher, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, contemporani consacrati – precum Gabriela Adamesteanu, Ana Blandiana, Mircea Cartarescu, Ioan Es. Pop, Stelian Tanase, dar si scriitori afirmati recent – Dan Lungu, Filip Florian, Vasile Ernu s.a.
(3) În ceea ce priveste „sumele care depasesc cu mult bugetele altor institutii similare din alte tari“, îl informam pe domnul Ionut Vulpescu ca bugetul ICR pentru anul în curs este de 44.000.000 lei, reprezentând 0,0072% din produsul intern brut prognozat. Din aceasta suma (egala cu cea alocata pentru 2011), 81,5% constituie fonduri alocate proiectelor si programelor culturale. Salariile personalului ICR la nivel central reprezinta 13%, iar cheltuielile de capital, întretinere, deplasari pentru angajati si pentru artistii implicati în programele institutului 5,5%. Acest raport marcheaza un progres incontestabil fata de situatia din momentul în care actuala conducere a ICR si-a început mandatul.
(4) Dl Vulpescu face înca o afirmatie calomnioasa atunci când, pe un ton derogator, trimite o sageata în directia presedintelui ICR : – „tot mai bine în functie (si cu calatorii la business class) decât fara“. Îl informam pe aceasta cale ca nici dl Horia-Roman Patapievici, nici ceilalti membri ai conducerii, nici angajatii ICR nu au beneficiat si nu beneficiaza de bilete de avion la business class. Ne referim, desigur, la perioada de dupa 2005. E posibil ca dl Vulpescu sa se refere la situatii de dinainte de aceasta data, si atunci nu avem motive sa îl contrazicem. Îl mai informam pe dl Vulpescu ca dl Patapievici are la dispozitie aceeasi masina pe care o avea pe vremuri la dispozitie si dl Buzura, când conducea ICR, dl Patapievici interzicând cheltuielile somptuare.
(5) Afirmatia potrivit careia cultura româna ar fi „cvasiabsenta în Cehia de azi“ este la fel de lipsita de temei. Enumeram doar câteva programe de mare amploare derulate de ICR Praga în Cehia: „Cultura româna în regiunile Cehiei Moravia si Silezia“ (2011), „Luna 9 a Bucurestiului în Praga“ (2009), „Târg de arta mestesugareasca“ (2009-2011) – sau în Slovacia: „Vara târzie la Bratislava“ (2010). ICR Praga a fost, de asemenea, initiator si coordonator al proiectului pan-european „Generation 89“ (2009-2010), coordonator al Festivalului international de film „New Waves, New Ways“ (2009, 2010), co-organizator al expozitiilor de patrimoniu „O jumatate de mileniu de carte tiparita pe teritoriul României“ (2008) si „Culorile Avangardei. Arta în România 1910-1950“ (2009). În perioada 2006–2011 au fost traduse din literatura româna în ceha 25 de titluri, traducerea volumului „Simion liftnicul“ de Petru Cimpoesu fiind distinsa cu Premiul Magnesia Litera 2007 (acordat traducatorului Jirí Našinec). România este, în acest an, tara invitata la Târgul International de Carte „Lumea Cartii“ de la Praga. Din 2006 pâna acum, opt piese românesti au fost puse în scena de regizori cehi, în interpretare ceha, si cinci filme românesti au fost distribuite în cinematografele din Cehia.
(6) Pentru a-si atinge intentiile denigratoare, dl Ionut Vulpescu mistifica în mod socant realitatea: „Am dat exemplul Cehiei ca sa nu dau exemplul Olandei si Finlandei. (…) În special situatia din Olanda este îngrijoratoare, pentru ca aici ICR are o filiala destul de numeroasa si cu un buget care ar putea asigura niste rezultate mai de Doamne-ajuta“.
Institutul Cultural Român nu are filiale nici în Finlanda, nici în Olanda. Aceasta afirmatie confirma ca si celelalte erori – voluntare sau nu – din articol sunt efectul unui deficit de documentare (grav din punct de vedere deontologic), dar si o dovada patenta de rea-credinta. În concluzie, articolul domnului Ionut Vulpescu este, de la un capat la altul, o mostra de falsificare grosolana a unei situatii lesne verificabile, prin care se urmareste ponegrirea uneia dintre institutiile din România care au reusit sa se modernizeze în chip spectaculos.