Mi-au placut totdeauna tinerii. si când eram de-al lor, si la maturitate, si acum, în momentele de bilant si de meditatie ale senectutii. În ei a stat întotdeauna viitorul, dar ne plac si deoarece ne amintesc de propria tinerete, cu bucuriile, greselile, dar si cu o scena de desfasurare în care partile bune ale lucrurilor apar accentuat, privite de cel vârstnic prin ochii tânarului de atunci. Pentru multi, tineretea revine în memorie ca o etapa de neuitat, ca un basm frumos. Încercarile n-au lipsit din viata fiecaruia, mai ales când vremurile au fost aspre, dar ele au putut fi înfruntate cu forta si entuziasmul tineretii si în decantarea timpului partile rele tind a fi, daca nu uitate, cel putin minimalizate de cei care au reusit sa strabata drumurile vietii. Fara îndoiala, nu trebuie sa uitam tinerii care au cazut victime ale razboaielor ori ale represiunilor. Dar si în privinta lor, familiile si prietenii au ramas cu amintirea tineretii lor, cu perspectivele de viata pe care aceasta le fagaduia.
Multi tineri din ultimele decenii au dat si dau dovada calitatii lor prin inteligenta, putere de adaptare si nu rareori prin reusita. Dar, totodata, putem constata si limite în evolutia lor, din care nu putine nu le sunt imputabile. Sistemul de învatamânt a fost dezechilibrat si procesul de reforma, necontenit politizat, când ar trebui sa fie rezultatul unui proces de consens national si de adânca reflectie, este înca departe de a fi împlinit si de a oferi, în multe privinte, perspectivele cele mai bune. Coruptia a patruns si în învatamânt, fiind o cale pentru obtinerea neîndrituita de titluri academice. Angajarile si promovarile sunt înca supuse, din pacate, în cu mult prea multe cazuri, influentelor de partid, personale sau familiale si nu rareori si coruptiei. Începutul de drum în viata personala si profesionala se confrunta cu probleme complicate, cum ar fi cea a locuintei, pentru care statul ar trebui sa vina mult în întâmpinare si în sprijin pentru a se solutiona impasul. Obtinerea de comenzi este supusa în multe rânduri unor jocuri de interese, iar eludarea legii este frecventa. Semnificativ ramâne însa faptul ca multi tineri reusesc sa faca fata acestor încercari, desi uneori prin paguboasa parasire a tarii.
Nu putini dintre tineri îsi realizeaza viata si se încadreaza, utili societatii. Fara îndoiala, nu exista padure fara uscaturi, dar de departe cei buni sunt mai multi. Nu trebuie sa ne lasam înselati de speculatiile de presa, legate de un caz nefericit sau altul. Ne putem pune însa întrebari legate de ceea ce s-ar putea si ar trebui facut pentru a se crea climatul prielnic dezvoltarii tinerilor si mai ales al elitelor lor. Raspunsurile la provocarile cu care se confrunta procesul de formare si afirmare al tinerilor depinde mai ales de mersul societatii noastre, de eliminarea racilelor care afecteaza întreaga noastra viata, a tinerilor, ca si a celor de vârsta mijlocie si a vârstnicilor.
Exista totusi o etapa mai restrânsa din viata tinerilor, cea în care cel putin în parte ei se gasesc în mijlocul familiei, al parintilor în primul rând, care joaca rolul formativ. Este perioda celor sapte ani de acasa, denumire care ascunde un adânc înteles, deoarece este etapa în care se deprinde un comportament de baza pentru întreaga viata. În cea mai mare parte, deprinderile bune se însusesc atunci. Buna dimineata, Buna ziua, Noapte buna, Multumesc, Te rog sunt deprinse si nu se mai uita întreaga viata. Copilul afla ca exista un Dumnezeu, ca apartine unei tari, deci ca are o patrie si aceasta îi este asezata în sistemul de gândire ca parte a planetei, iar planeta este fixata în Universul cârmuit de întelpciunea lui Dumnezeu. Fapta buna si adevarul sunt laudate si fapta rea si minciuna sunt condamnate. Corectitudinea în socoteli si chestiuni banesti este învatata. Respectul fata de vârstnici, cel fata de femei; mila si compasiunea fata de cei napastuiti de soarta, fata de infirmi, de asemenea, dar si comportarea la masa si felul în care mâncam, cum trebuie sa ne îmbracam, comportarea într-o reuniune de familie sau de prieteni. Timp de sapte ani, în care creste, copilul învata sau ar trebui sa învete bunele deprinderi ! Totodata, aceasta etapa creeaza o legatura sentimentala indestructibila între copil si parintii, familia si mediul din care provine. Într-o privinta, este si o prima educatie cetateneasca!
În ultimele decenii, începând din cel final al sistemului comunist, au aparut copii „cu cheia la gât“, din pacate, dupa decembrie 1989 majoritatea mamelor, care au rolul primordial în cei sapte ani de acasa, au continuat sa se gaseasca la locurile de munca, iar prezenta rudelor ajutatoare, a bunicilor, matusilor si unchilor a fost si este si ea în scadere, deoarece chiar notiunea de familie tinde sa-si piarda vechile valente. A mai aparut, cu grave consecinte în cresterea si mai ales formarea copiilor, plecarea a milioane de români, la munca, peste hotare. Astazi, cei sapte ani de acasa, preluati în parte si de sistemul incipient de învatamânt, se afla în impas, iar acest fenomen este accentuat si de evolutia rapida a umanitatii, ca si de problemele pe care aceasta le-a generat. Uneori parintii, mai ales cei cu o pregatire nedesavârsita, se gasesc în dificultate atunci când trebuie sa le transmita copiilor chiar si învataturi elementare, ceea ce duce la o scadere a prestigiului lor fata de cei mici, dar pe de alta parte si la o maturizare mai grabnica a acestora.
Lipsa celor sapte ani de acasa se resimte însa la cei care n-au trecut prin aceasta etapa a vietii sau au beneficiat de ea doar partial, dar si de întreaga societate. Au aparut si apar tineri siguri de ei, cu învatatura la nivelul lumii, descurcându-se uneori uimitor prin „hatisurile“ vietii, dar care au intrat în viata lipsiti de temelia formativa a celor sapte ani de acasa, care sunt ca laptele matern, poate fi înlocuit, dar în paguba celei mai sanatoase cresteri a celui în cauza. Întreaga societate se resimte, caci comportamentul acestor tineri vine, nu rareori, în contradictie cu buna crestere traditionala, ei fiind lipsiti de învataturile primordiale, dar mai grav este si faptul ca cei sapte ani de acasa au si rolul de a duce la realizarea legaturii dintre generatii, de a asigura un echilibru si o continuitate.
Uitând ca ei însisi au fost crescuti si îngrijiti de cei astazi maturi ori vârstnici, multi tineri se comporta cu lipsa de consideratie si respect, ca si cum lumea a început cu ei, dau sentinte si condamna lucruri pe care nu le cunosc sau nu le înteleg pe deplin. În locuri publice, comportarea zgmotoasa, cu lipsa de deferenta fata de ceilalti, ca si cum ar fi singurii pe lume si acelasi lucru, în automobil, în trafic, sunt, de asemenea, efecte ale lipsei celor sapte ani de acasa. Cedarea locului într-un mijloc de transport de catre un tânar catre un vârstnic sau o femeie se constata extrem de rar. Iata numai câteva exemple ale unei purtari care arata limpede ca cei care au astfel de comportamente n-au trecut prin filtrul celor sapte ani de acasa.
Ca si învatamântul disciplinelor umaniste, etapa de educatie de baza nu trebuie sa lipseasca din procesul formativ al fiecaruia. Suntem datori, în primul rând parintii, sa ne îndeplinim misiunea fata de generatia urmatoare, tot asa cum si noi am beneficiat de grija si de învataturile de purtare în lume si societate, de respectul fata de orice fiinta umana, din partea parintilor si familiilor noastre, care ne-au îndrumat si îndreptat primii pasi în viata. La temeiul formarii noastre ca oameni stau acesti ani de acasa. Asa a fost de când oamenii au aparut pe pamânt si mersul înainte al omenirii s-a întemeiat pe aceasta perioada formativa care nu trebuie înlaturata, ci trebuie pastrata în existenta fiecarei fiinte umane, ea având profunde rosturi.