În contextul conflictelor recente, care au avut ca subiect legalizarea căsătoriilor între partenerii de acelaşi sex, J. K. Rowling a revenit în atenţia presei pentru o postare pe pagina ei personală de Twitter. În aceasta, scriitoarea felicita Irlanda pentru decizie, spunând că dacă Dumbledore şi Gandalf ar exista, ei s-ar fi căsătorit în Irlanda.
În cele ce urmează, voi face un portret al scriitoarei J.K. Rowling, urmărindu-i activitatea care a făcut-o cunoscută în întreaga lume. După cum se ştie, Rowling este una dintre cele mai cunoscute scriitoare contemporane din Marea Britanie, popularitatea ei izvorând din seria de cărţi care îl are ca protagonist pe Harry Potter şi care a fost o piatră de căpătâi pentru literatura pentru copii din jurul anilor 2000.
Pe 7 iulie 2000, la miezul nopţii, J. K. Rowling lansează cel de-al patrulea roman al seriei Harry Potter, Harry Potter şi Pocalul de Foc (Harry Potter and the Goblet of Fire). După apariţia primul volum în 1997, cărţile acaparaseră atât atenţia celor tineri, cât şi a celor maturi. Povestea spune că în acea noapte, o singură librărie din Marea Britanie a reuşit să-şi vândă în doar câteva ore întreg stocul de cărţi Harry Potter şi Pocalul de Foc. Era o adevărată mişcare în rândul cititorilor de toate vârstele, un fenomen nemaivăzut pe piaţa cărţilor. Doar cei de la firma de curierat americană FedEx au încărcat în acea noapte nouă mii de camioane cu două sute cincizeci de mii de exemplare din cel de-al patrulea volum din serie, cărţi care fuseseră comandate anterior de pe saitul Amazon, alte trei milioane opt sute de volume fiind pregătite deja în librării. Însă lucrurile nu au fost la fel de strălucitoare de la început pentru scriitoare.
Într-un interviu oferit celor de la Amazon, J. K. Rowling spunea că încă de când era copil singura ocupaţie pe care a dorit s-o aibă a fost aceea de scriitor, prima încercare producându-se la vârsta de 6 ani. Lucrurile încep să se contureze pentru J. K. Rowling în anul 1990, atunci când, în timpul unei călătorii cu trenul, îi vine ideea care va sta la baza întregului fenomen. În 1995, ea termină manuscrisul pentru primul volum al seriei, Harry Potter şi Piatra Filosofală (Harry Potter and the Philosopher’s Stone) şi porneşte în căutarea unei edituri. Numai că lucrurile nu au fost atât de simple, primind douăsprezece refuzuri în total din partea editurilor, între care HarperCollins şi Penguin. Din lipsa banilor necesari pentru a face còpii manuscrisului pentru a le trimite editurilor, J. K. Rowling a rescris la vechea maşină de scris întregul text. Într-un final, ea îşi găseşte un agent literar, pe Christopher Little de la Christopher Little Literary Agency, deşi acesta nu accepta scriitori de cărţi pentru copii. Într-un final, Christopher Little încearcă să facă o înţelegere cu Bloomsbury Publishing, o mică firmă din Londra. Christopher Little trimite manuscrisul unui editor de la Bloomsbury, iar acesta le citeşte manuscrisul colegilor, textul ajungând într-un final la directorul companiei, care îi oferă fiicei lui de opt ani primul capitol. Aşa cum se va întâmpla ulterior cu copiii din întreaga lume, fiica directorului de la Bloomsbury este prinsă de poveste şi cere continuarea. În acest fel, J. K. Rowling încheie contractul cu Bloomsbury, primind un avans de 3.600 de lire. Bloomsbury scoate prima ediţie a cărţii în cinci sute de exemplare, fiind siguri că o carte pentru copii nu poate deveni un succes internaţional, o predicţie realistă, dar greşită în acest caz. Lucrurile se schimbă când, în septembrie 1997, la Târgul de Carte de la Bologna, Bloomsbury oferă drepturi de publicare unei edituri străine, sperând că în acest fel vor creşte vânzările. La acest Târg de Carte de la Bologna se afla şi Arthur A. Levine, vicepreşedinte al Scholastic Book Group şi care, văzând cartea lui J. K. Rowling, a luat-o cu el să o citească pe drumul de întoarcere. Fascinat de povestea cărţii, se pregătea ca la întoarcere să cumpere drepturile de publicare. Dar vestea despre povestea lui Harry Potter se mişcase mult mai repede decât el şi deja cele mai mari edituri, printre care Putnam, Random House, Hyperion şi Scholastic, licitau pentru drepturile de publicare. La finalul licitaţiei, Arthur Levine a sunat-o pe J. K. Rowling să o anunţe că Scholastic Book Group a reuşit să cumpere drepturile de publicare de la Bloomsbury cu 105.000 de lire, o sumă imensă pentru un autor necunoscut. La publicarea primului volum în America, Levine a intervenit cu o serie de schimbări asupra textului pentru a-l face mai accesibil pentru publicul american, schimbând cuvintele care sunt specifice limbii engleze britanice cu termeni din engleza americană, sau modificând expresiile britanice necunoscute americanilor, precum şi comportamente ale personajelor din carte care nu au semnificaţie pentru americani. Toate schimbările de această natură au fost acceptate de scriitoare, văzând scopul pe care Levine îl avea în minte. De asemenea, Levine a schimbat odată cu textul şi coperta cărţii. Ilustraţia copertei variantei britanice era realizată de Thomas Taylor, în două moduri, primul pentru copii, în care apărea Harry Potter, cel de-al doilea pentru adulţi, cu imaginea unui tren. Cea de-a doua fusese gândită pentru adulţii care s-ar simţi inconfortabil în public când citesc această carte pentru copii. În cazul variantei americane a fost aleasă ilustraţia semnată de Mary GrandPré, care conţinea de asemenea imaginea lui Harry Potter, plus elementele grafice din interiorul volumului. Mary GrandPré va realiza ilustraţiile şi pentru celelalte volume, copertele succesive prezentându-l pe Harry în timp ce se maturizează. Apariţia cărţii în SUA a avut loc în 1998, devenind rapid bestseller. În plus, două studiouri de film americane erau la uşa editurii pentru un contract de ecranizare a cărţii. În cazul celui de-al doilea volum, tinerii cititori au descoperit breşa din planul celor de la Scholastic, cartea fiind disponibilă cititorilor mai devreme în Marea Britanie decât în SUA. Ei au înţeles însă că pot să comande cartea de la Editura Bloomsbury cu mult înainte ca ea să fi apărut pe piaţa americană. Acest lucru i-a dezavantajat pe cei de la Scholastic şi i-a făcut să mute data apariţiei volumului din septembrie 1999 în iunie, pentru a fi în acelaşi timp cu varianta britanică.
În timp ce primul volum apărea în America, Rowling avea deja conturat finalul ultimului volum al seriei. Ea şi-a hrănit continuu publicul cu poveştile despre Harry Potter, fără a-l lăsa să aştepte prea mult. Într-un fel, cititorii ei au crescut odată cu personajele din carte. Rowling a mizat de la început pe publicul tânăr. Seria Harry Potter este în scurt timp tradusă în peste 60 de limbi şi vândută în peste trei sute de milioane de exemplare în întreaga lume. Dată fiind atenţia care i se acorda cărţii, ajunsă în scurt timp în capul listei celor de la New York Times, publicaţia compune special o listă separată de bestseller-uri de literatură pentru copii; cum în jurul acesteia se creează o controversă, publicaţia anulează acest plan. Pentru popularitatea crescândă a cărţilor în toată lumea, Warner Bros. cumpără în 1998 drepturile pentru ecranizarea primelor două volume, permiţându-i lui Rowling să intervină asupra diferitelor aspecte din film, în special asupra scenariului. Seria este încheiată nu prin ultimul volum, al şaptelea, ci printr-un volum de povestiri, Poveştile Bardului Beedle (2008), care vine să explice anumite fire narative paralele pe care scriitoarea nu a reuşit să le dezvolte îndeajuns în interiorul seriei originale, precum şi prin două manuale, unul despre animalele magice şi unul despre vâj-haţ, Animalele fantastice şi unde le poţi găsi (Fantastic Beasts and Where to Find Them) şi Vâj-haţul de-a lungul timpului (Quidditch Through the Ages).
La finalizarea seriei Harry Potter, J. K. Rowling îşi schimbă şi modul, şi genul de scriitură, adresându-se de această dată publicului matur – publicului iniţial maturizat între timp. În 2012, Rowling publică The Casual Vacancy, o critică la adresa sistemului, care nu primeşte la fel de multe ovaţii din partea criticilor, la editura Little, Brown Book Group, devenind totuşi rapid un bestseller. La rândul său, şi acest roman va ajunge subiectul unei ecranizări, de data aceasta pentru micile ecrane. În 2013, J.K. Rowling trece la genul detectivistic, sub pseudonimul Robert Galbraith. Astfel, ea publică două romane care formează o nouă serie avându-l în centru pe detectivul Cormoran Strike. Cele două romane au fost privite cu scepticism de către critică. Ceea ce a făcut diferenţa, crescând vânzările, a fost dezvăluirea adevăratului nume al scriitoarei în 2013.
Ca o concluzie a acestui portret, putem spune că J.K. Rowling nu numai că a reuşit să se adreseze mai multor tipuri de public, dar a şi creat un univers magic, fascinant pentru cititorii din orice colţ al lumii.
Autor: FLORENTINA ŢÃRÎNÃApărut în nr. 529