Patriotismul netemperat

În Romania, discutia despre patriotism este pe buzele tuturor mai ales în multele momente în care sarbatorim ceva cu rezonanta patriotica: 24 ianuarie, 1 decembrie, 25 octombrie, 15 ianuarie, 21 decembrie si multe alte date de pe rabojul sarbatorilor de la noi. Daca dam cautari pe google vedem ca în niciuna dintre limbile de circulatie mondiala nu gasim atatea articole si referinte despre patriotism ca la noi. Francezii vorbesc mai degraba despre forme ale patriotismului pragmatizat: economic, cultural sau industrial. Americanii sau nemtii, despre fundamentele morale ale patriotismului. La noi, dezbaterea este în toi desi nu se spune nimic esential sau conceptual. Doar forme ale delirului si exaltarii unei mistici patriotarde sau o retorica defetista, o forma a discursului produs de depresia colectiva a pierderilor valorilor de cultura si civilizatie sau a reperelor nationaliste.
Sarbatorile publice – ocazie pentru discursuri despre patriotism
Sarbatoarea unirii Principatelor din acest an a oferit o ocazie în plus pentru dezbateri politice dure folosindu-se argumentele din zona nationalismului. Orasele Iasi si Focsani au fost alese ca puncte de afirmare a sentimentelor patriotice, dar si ca locuri de confruntare între coalitia aflata la putere si opozitie.
La Iasi, Presedintele a fost huiduit de manifestantii care simpatizau opozitia si fiindca fluieraturile nu s-au oprit nici în momentul în care se intona imnul de stat s-a creat ocazia unei discutii vii despre patriotism si derivele de la iubirea de patrie pe timp de criza. A fost si punctul de plecare al unui proiect de cercetare pe care l-am initiat pentru a evalua modul în care aceasta dezbatere a fost primita de opinia publica. Pentru cercetatorii Institutului Roman pentru Evaluare si Strategie – IRES, proiectul a constituit si o buna ocazie de a studia o parte din aderenta la sloganele patriotismului, dar si pentru a cerceta mecanismele de autoidentificare si heteroidentificare în nasterea identitatilor regionale. Patriotismul revine ca tema de actualitate cu ocazia sarbatorilor, cand au loc adevarate procesiuni publice în care se celebreaza un ritual de identificare si refortificare a trairilor simbolice legate de patriotism ca structura integrata de valori care privilegiaza atitudinea favorabila fata de natiune, tara si valori comune din discursul patriotic. Totusi, cu toata activarea datorata proximitatii sarbatorii, doar 65% dintre romani se mai autoidentifica într-o masura mai mare cu calificativul de „patriot“. În cadrul populatiei de alte etnii, aceasta identificare este mai firava: 29% pentru maghiari, 28% pentru rromi si 38% pentru alte etnii. Este clar ca patriotismul altor etnii, poate cu exceptia romilor, se îndreapta spre o alta tara sau natiune de referinta, Ungaria, pentru maghiari, Germania pentru sasi sau svabi.
Daca ne uitam la structura pe varste observam o adevarata prapastie între generatii: generatia tanara, 18-35 de ani, accepta aceasta autoidentificare maximala doar în proportie de 40,9%, iar majoritatea tinerilor sub 35 de ani, adica 45%, se considera patrioti într-o mai mica masura. Daca facem o comparatie între cifrele lor cu cele ale varstnicilor, care ating 73,3%, vedem ca diferenta între catetele de scala generationala este imensa. Probabil, perioada de socializare primara si modelul educational diferit se afla la originile acestor diferente foarte mari. Daca am studia mult mai în adancime aceasta problematica, am putea sa ajungem la concluzia unei crize a modelului educational pe care societatea îl propune în ceea ce priveste educatia patriotica, în confruntarea cu modelul cosmopolitic si ideologiile globalizarii, care sunt tot mai prezente astazi în mass-media si în spatiul public, în general.
Valorizarea conditiei de roman pare destul de bine interiorizata, dar cu o exceptie din nou: pentru tineri (si maghiari) este foarte important faptul ca sunt romani doar într-o proportie de 23%, fata de 57%, la cat este evaluata de varstnici, si fata de o medie de 45% pe întreg esantionul. Si mandria de a fi roman este puternic prezenta ca stereotip de identificare, aici, însa, tinerii sunt mai concesivi, mai aproape de restul plutonului. Cat priveste motivele pentru mandrie, primele doua argumente sunt de factura fatalista („aici m-am nascut“ sau „aici este tara mea“), însumate, 51% si, respectiv, 18% nu stiu sau nu raspund.
Patriotismul este o atitudine potentata de sloganele care sunt vehiculate ca imperative ale cetateniei si apartenentei. Cea mai slaba aderenta se observa în cazul afirmatiei „un patriot trebuie sa îsi sustina tara, indiferent de directia înspre care se îndreapta“, aici doar 68% dintre romani sunt de acord cu acest comandament, putin în comparatie cu celelalte care depasesc un acord de 90%. În ceea ce priveste exigenta protestului fata de conducatorii care nu iau decizii considerate corecte, votantii PDL, UNPR si cei ai lui Traian Basescu sunt cei mai reticenti, probabil pentru ca formatiunile lor politice se afla la putere acum si iau decizii pe care romanii le considera incorecte.
În cadrul aprecierii cu privire la manifestarea atasamentului fata de tara, imperativele categorice se manifesta în directia pastrarii traditiilor si existentei unei identitati puternice, dar valorizeaza exigentele unei critici în conditiile în care acest lucru se face cu intentia buna de a produce o schimbare în bine.
În ceea ce priveste identificarea pe baza patriotismului etnic, observam ca romanii sunt mai degraba rezervati, doar maghiarii din esantion ajung undeva la 70% sa creada ca, în mare masura, etniile pot fi animate de un sentiment patriotic fata de Romania. Dintre regiuni, moldovenii sunt cei mai rezervati privind creditarea minoritatilor etnice cu acest sentiment de apartenenta. La întrebarea directa privind patriotismul altor etnii, comparabil cu cel al romanilor, doar 54% sunt de acord cu aceasta afirmatie.
Zeii patriotismului vin din manualul de istorie si de pe stadion
Manualele de istorie furnizeaza exemplele si personajele din trecutul nostru eroic. Poate pentru ca sondajul a fost facut în zilele de dupa sarbatorirea Unirii, Alexandru Ioan Cuza castiga topul celui mai patriot roman din istorie. Nicolae Ceausescu se plaseaza doar pe pozitia a opta, iar Eminescu este singurul om de cultura care se insereaza în compozitia de domnitori sau oameni de stat. Totusi, 32% dintre romani nu pot da niciun exemplu, astfel încat aceasta lipsa de raspuns s-ar plasa pe primul loc, daca am privi eminamente dintr-un punct de vedere cantitativ.

Daca îi întrebam pe romani care sunt cei mai patrioti politicieni, probabil ca oamenii fac confuzia între patriotism si discursul nationalist, dar si aici, aproape 69% dintre romani nu au nicio optiune, considerand ca niciunul dintre politicieni nu poate fi numit patriot (20%), ca nu stiu niciun patriot (33%) sau nu raspund (4%). Sportivii sunt în mai mare masura simboluri pentru patriotism, Nadia Comaneci, Gheorghe Hagi si Ilie Nastase fiind un trio care, de fapt, evolueaza într-o reclama a unei banci comerciale, presiune media care cred ca le-a consolidat notorietatea.
Incidentele din situatii cu insertie de patriotism
Evenimentul de la Iasi, unde a fost huiduit presedintele Romaniei, a fost un eveniment cu o notorietate speciala, determinata de insistenta televiziunilor de Stiri. Atitudinea fata de acest eveniment împarte opinia publica în doua parti : 50% au fost de acord, 47% au fost împotriva. Evident ca este vorba de o atitudine puternic politizata, votantii PDL, UDMR si UNPR nefiind de acord cu acest protest, spre deosebire de cei ai PSD sau PNL, care sunt de acord în proportii care se plaseaza între 62% (PNL) si 69,3% (PSD). Daca introducem si var ianta fluieraturilor în timpul imnului national, atunci Traian Basescu este „protejat“: doar 21% dintre romani au o parere buna despre acest fapt, pana si adversarii pesedisti sau penelistii sunt inhibati de fondul sonor al imnului national pentru a accepta un astfel de comportament. Evident, aceasta este diferenta dintre un sondaj retroactiv si o situatie reala : romanii din piata nu au simtit acelasi respect pentru imn sau, din alt punct de vedere, adversitatea fata de Presedinte a fost mai puternica decat respectul pentru imn. Politizarea atitudinii este prezenta si în aprecierea caracterului organizat sau spontan al huiduielilor. Votantii PNL, UDMR sau UNPR sunt mai înclinati sa creada ca a fost un eveniment organizat de partea adversa, în timp ce pesedistii si penelistii tind sa creada ca a fost un eveniment spontan, fara implicarea partidelor pe care le simpatizeaza.
Dincolo de asemanari. Stereotipuri si imaginea alteritatii
Imaginea omogenitatii identitare este destul de pregnanta. Doar în cazul transilvanenilor avem 55% dintre romani care spun ca acestia au trasaturi care-i deosebesc de restul romanilor, în cazul celorlalte identitati regionale procentul celor care accentueaza ceva special fiind sub 50%.
În general, descoperim o parte a stereotipurilor pozitive ale romanitatii distribuite peste tot: harnicie, omenie, cinste, dar si surprinzatoare diferente în aprecierea imaginii stereotipice a celuilalt. Ardelenii si banatenii sunt evaluati mai degraba cu caracteristici pozitive, atat de catre ei însisi, cat si de catre celelalte regiuni, în timp ce în cazul moldovenilor si oltenilor este prezent un amestec de calitati si defecte. Mai interesanta este imaginea bucurestenilor, mai degraba negativa, atat în evaluarea pe care o fac ceilalti, cat si în propria evaluare.

Imaginea noastra despre patriotism este înca bogata în component pe fondul educatiei nationale pe care au primit-o generatiile formate înainte de 1989. Criza educatiei din ultimii ani si sindromul de neadaptare al tinerei generatii, orientate tot mai mult spre emigratie, va schimba în viitor tot mai mult reflexele nationaliste.
Cercetarea noastra s-a facut într-un moment influentat de o sarbatoare cu continut patriotic. Climatul emotional al sarbatoririi Zilei Unirii si regia pe care autoritatile o fac de fiecare data cand au ocazia, au influentat cu siguranta raspunsurile. De fapt, noi chiar asta am vrut – sa masuram amplitudinea maxima a acestei emotii patriotice. Vom relua masurarea unor indicatori în alte situatii si poate vom avea dovada ca patriotismul este tot mai mult doar un reflex discursiv. Romanii sunt mai nemultumiti de un stat ineficient si îsi revendica tot mai mult dreptul de a critica chiar în cadrele unei atitudini patriotice, cum am vazut din aceasta cercetare. Oamenii au tot mai mult sentimente contradictorii fata de patrie si fata de comunitatea nationala. Statul esuat si politicienii perceputi ca fiind corupti îi fac pe oameni tot mai mult sa se îndeparteze de Romania si sa se refugieze în respectul pentru niste slogane patriotarde. Aderenta nevrotica fata de niste principii si imperative ale patriotismului, depasind 90%, nu poate avea decat semnificatia unei polemici cu un prezent pe care-l resimt ca frustrant. Emotia patriotica este politizata în doua sensuri. Prin contrast cu politicienii, romanii declara principiile ca fiind mult mai importante decat sunt respectate în realitate ori sunt fundamente pentru comportament. Pe de alta parte, patriotismul este introdus în batalia politica cu statut de atribut care legitimeaza propria optiune.