Colocviul National de Literatura Contemporana, Brasov
Joi, 18 martie 2010, Brasov. La intrarea in Aula Universitatii Transilvania o domnisoara ma intampina zambind, iscodindu-ma sa asist la Colocviul National de Literatura Contemporana „ce tocmai a inceput in sala mare, la etajul unu“. S-a oferit sa ma conduca intr-acolo, dar m-am simtit nevoit sa o refuz, explicandu-i ca sunt de-al casei. La capatul scarilor impetuoase, putin cam masive totusi pentru spatiul ingust in care sunt amplasate, ma asteapta un domn care-mi inmaneaza un program al evenimentului si ma directioneaza spre sala festiva din care se aude vocea egala a decanului Facultatii de Litere din Brasov, gazda evenimentului, poetul, prozatorul si criticul Andrei Bodiu. Ma asez pe primul scaun zarit liber si incerc sa prind discursul corect pus in slujba celor doua personalitati carora acest colocviu le era dedicat: poetul si criticul literar Ion Pop si prozatorul Radu Cosasu, ambii sobri, eleganti in felul specific operelor acestora, un Ion Pop geometric si acel Radu Cosasu comod, pregatiti pentru maratonul ce va dura doua zile. Hotarat sa pastreze numarul mare al auditoriului si pentru cele ce urmau dupa prima pauza, Andrei Bodiu ne face cunostinta cu toti invitatii „veniti de la treisprezece universitati din tara“ pentru a participa la cea de-a VI-a editie a Colocviului ce se desfasoara din 2005 anual la Brasov. Astfel, pe langa cei doi invitati speciali, prezentarea a imbinat nume consacrate in critica si istoria literara romaneasca (Alexandru Cistelecan, Ion Simut, George Ardeleanu, Ioana Both, Sanda Cordos), teoreticieni de renume ce urmau sa arunce discutiile in aer (Caius Dobrescu sau Virgil Podoaba), dar si tinerele sperante, nu mai putin importante in economia acestui eveniment (Adrian Lacatus, Rodica Ilie, Dragos Varga si Andrei Terian). Lista nu se opreste insa aici, jurnalisti, cadre didactice universitare si studenti participanti in cadrul sesiunilor de lucrari urcand numarul invitatilor la saptezeci. Momentul care a adus destinderea si atmosfera „colocviala“ a fost cel din finalul prezentarii invitatilor, cand doamna Sorina Sorescu, nepoata marelui scriitor Marin Sorescu, ii atrage atentia intr-un mod vadit ironic lui Andrei Bodiu, de undeva din spatele salii, ca a uitat pe cineva, in persoana doamnei Crina Bud, clipa in care prezentatorul nostru mizeaza totul pe un artificiu menit sa repare nedreptatea infaptuita mai devreme: „fiind o prezenta atat de agreabila, doamna Crina Bud a fost lesne de confundat cu o studenta, asadar exista circumstante atenuante pentru noi, profesorii de rand.“ Sala rade, Andrei Bodiu rade, Crina Bud se-nclina in fata noastra surazand binevoitor. Cu aceasta vine si pauza. Pe coridor unii profesori stau retrasi cu un pahar de ceai in mana, incercand sa lege discutii cu vechi cunostinte din toata tara, studentii se inghesuie la bufet si altii fac coada la usa de la iesire, experienta colocviului terminandu-se pentru multi dupa nouazeci de minute. Imaginea aceasta a pauzei va fi surprinsa dupa fiecare sectiune in mod similar: un flux de oameni avizi de cunoastere, altii de recunoastere, ciorchini in jurul celor cateva capete albe, in functie locul in care fiecare priveste actul universitar, din banca sau de la catedra. Un caz aparte il reprezinta insa fumatorii, iesind mereu afara pentru discutiile aprinse de viciul boem. E fascinant felul in care ierarhiile sunt estompate in acest caz: redactorul revistei „Vatra“, Virgil Podoaba, cerandu-i o bricheta unui student, povesteste apoi cu acesta pana cand tigarile ajung la filtru, spre deliciul tanarului veleitar.
A urmat sesiunea studentilor, impartita in doua sectiuni derulate concomitent, cea a lucrarilor dedicate poetului si criticului literar Ion Pop, jurizata de Crina Bud, Sanda Cordos, Rodica Ilie, Ruxandra Ivancescu, Nicolae Oprea, Lacramioara Petrescu, Sorina Sorescu si Andrei Terian, si cea a lucrarilor despre proza lui Radu Cosasu, jurizata de Ioana Both, Elena Crasovan, Mihai Ignat, Adrian Lacatus, Marius Mihet, Catrinel Popa, Ion Simut si Dragos Varga. Cele doua sali au fost initial supraaglomerate, un al doilea catalizator al emotiilor studentilor ce paseau in fata auditoriului, asezandu-se apoi langa autorul despre care urmau sa vorbeasca. June frumoase, elegante, confirmand asteptarile acestui eveniment, si tineri cu parul valvoi sau tuns scurt, dar cu privirea mereu inteligenta traiau cele mai importante emotii ale vietii de student: expunerea lucrarilor atent lucrate sub indrumarea „locomotivelor“ culturale ale facultatilor de la care au venit fiecare. Foi si glasuri tremurande, monografii, lungi lecturi cuminti, flash-uri speculative, expuneri indraznete, toate acestea pentru a-mi forma eu, observatorul simplu, mai mult sau mai putin obiectiv, o imagine completa asupra scriitorilor Ion Pop si Radu Cosasu.
Spre seara, discutiile se muta din nou in Sala Mare, dezbaterea „Scriitorul in/si Universitate(a)“ fiind moderata de catre acelasi Andrei Bodiu. Uitandu-ma in jur, nu pot sa nu observ cum numarul profesorilor, criticilor si al celorlalti invitati speciali ai acestui eveniment il depaseste de cateva ori pe cel al studentilor. Cu toate acestea, momentul a fost unul de maxima intensitate, profesorii Caius Dobrescu, Virgil Podoaba, Ovidiu Moceanu si criticii Alexandru Cistelecan si Gheorghe Ardeleanu sustinand o discutie antrenanta despre rolul profesorului-scriitor in viata universitara versus rolul vietii de universitar in scriitura profesorului, abordand perspective foarte variate, de la cele istorice pana la cele analitice, purtandu-ne printr-o fenomenologie podoabiana si o teorie a invatarii caiusdobresciana. O zi plina, excelenta.
Vineri, 19 martie 2010, a avut loc sesiunea de lucrari a profesorilor, nu in Sala Mare a Aulei Universitatii Transilvania, asa cum era consemnat in programul evenimentului, ci intr-o sala de dimensiuni reduse, datorita publicului mai putin numeros in aceasta faza a discutiilor. Am remarcat lucrarile Ioanei Both si a Crinei Bud, dar si expunerile lui Adrian Lacatus, Caius Dobrescu, Dragos Varga si Andrei Terian. Lucrarile celorlalti participanti ai acestei sesiuni sunt, de asemenea, demne de luat in considerare, dar subiectele alese de cei sus-numiti au fost probabil mai aplicate, iar expunerile mai clare si mai persuasive. Interventiile celor doi invitati speciali din finalul secventelor au fost mereu laudative la adresa lucrarilor, cei doi fiind adesea maguliti de implicarea studentilor si a profesorilor in „subiecte“ si recunoscandu-se uneori chiar depasiti de nivelul la care ajunsese dezbaterea, printr-un nobil act de politete.
Programul celei de-a doua zile a Colocviului National de Literatura Contemporana de la Brasov a fost usor decalat fata de cel afisat de catre organizatori, astfel incat dezbaterea finala a fost condensata pentru expunerea lucrarilor tuturor profesorilor in buna ordine. Decernarea premiilor editiei a VI-a a colocviului a fost clipa de glorie dedicata studentilor care au muncit sa-si invinga emotiile si in aceasta ultima faza, cand cele douazeci de secunde, timp in care au parcurs drumul de la scaune la prezidiu, au fost pentru unii foarte tulburatoare. Castigatorii sectiunii „Ion Pop“ au fost studentii Cristina Popescu (Universitatea din Bacau) si Simona Necula (Universitatea „Transilvania“ din Brasov), in timp ce locurile intai ale sectiunii „Radu Cosasu“ au fost adjudecate de lucrarile Irinei Georgescu (Universitatea din Bucuresti) si Robert Cincu (Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj).
Cea de-a VI-a editie a Colocviului National de Literatura Contemporana de la Brasov avea totusi sa-si inchida portile doar dupa lansarea volumului de poezie a lui Ion Pop – „Litere si albine“, intr-o atmosfera destinsa de amicitia si/sau admiratia dintre autor si criticii prezenti in sala. Distinsul poet clujean ne-a incantat cu interpretarea proprie a unor poeme, acestea in lectura domniei sale, iar la final, undeva dupa lasarea noptii, Ion Pop a oferit autografe doritorilor pe noul sau volum de poezie.
Pitorească descripţie! Lipseşte, totuşi, cel puţin un nume de delicatesă (atât de jurizare, cât şi critică)…
O albinuţă
Lipsesc mai multe „albinuțe”, doamnă Cristina Popescu, dar spațiul rubricii este unul limitat, după cum știți și dumneavoastră, iar personalitățile care nu au fost pomenite vor fi îngăduitoare cu autorul, ele rămânănd în conștiințele noastre prin prezența domniilor lor.
Mă-nclin.
Albinuţele pot lipsi; despre Litere era vorba. În esenţă, comentariul trebuia să fie o apreciere a deliciului descriptiv. Obsesia simţului critic zumzăie, din păcate…
Ono/a/r/e.
N-a fost niciun Ambasador pe-acolo…?!
pacat ca nu l-ati invitat si pe ambasadorul canadei……
Comentariile sunt închise.