La Peles (de 1 Mai)

Sa nu fim ipocriti! Toti ne dorim sa avem cât mai multe zile „libere“. Cu alte cuvinte, toti vrem sa fim platiti, fara sa muncim. Intâiul de mai, din acest an, a adus, pentru români, cea mai aclamata masura a Guvernului Ungureanu: patru zile libere, la rând sau, dupa cum au spus, in dulcele grai românesc, posturile de televiziune si de radio, o „minivacanta“. Poate ca unii dintre dumneavoastra au ales drumul Bucegilor si s-au oprit, pentru a nu stiu câta oara, la Peles. Stiu ca ati mai fost pe acolo si in anii trecuti. Dar, daca, de aceasta data, nu ati intrat sa vizitati si cea mai recenta expozitie temporara, ati pierdut o experienta interesanta.
Pelesul este condamnat sa fie perpetuu vizitat pentru frumusetea expunerii sale permanente. Cu toate acestea, pentru ca sunt profesionisti, muzeografii de acolo au reusit sa gaseasca un spatiu – nu mai mare de patru incaperi –in care sa organizeze si expozitii temporare. In mod evident, nu tot patrimoniul Pelesului este expus in castel. O parte este adapostit in depozite si poate fi vazut numai cu ocazii speciale. Pe de alta parte, muzeul incearca sa realizeze expozitii legate de istoria locului si, in aceste situatii, sa colaboreze cu alte muzee, pentru a aduce un dram de bucurie vizitatorului obosit de drumul facut pâna la castel.
In seara zilei de 27 aprilie, alesii invitati la castel au avut parte de un superb vernisaj, menit sa deschida o serie de expozitii, in lunile care vor urma. Cea mai charismatica regina a României, Maria, are parte de o serie de expozitii (Casele de vis ale Reginei Maria), care a fost inaugurata de Castelul Bran. Dupa ce a fost restituit urmasilor principesei Ileana (careia, inca din testamentul redactat in 1933, Maria i-a lasat mostenire castelul), patrimoniul aflator in muzeul din castel (si care, fiind achizitionat de Stat, nu avea cum sa fie instrainat) a fost mutat in fosta vama medievala – spatiu frumos si bine pus in valoare – dar cu totul insuficient pentru colectia Muzeului Bran. Astfel, expozitia de la Peles constituie o buna ocazie de a mai expune câte ceva din patrimoniul Muzeului Bran – ocazie de care a profitat si Muzeul Peles, care a mai adaugat unele piese, din propria sa colectie, pentru a face expozitia mai bogata si mai interesanta. Nu este o expozitie despre istoria castelului (desi, cei interesati de aceasta pot citi, cu folos, pertinentul studiu al istoricului Narcis Dorin Ion, publicat in catalogul expozitiei; pentru cine nu stie, cunoscutul istoric este, totodata, directorul Muzeul National Bran), ajuns, acum, sa gazduiasca un muzeu privat. Cu siguranta, informatiile din catalog sunt lamuritoare privind rolul exceptional pe care le-a avut Regina Maria, in calitate de comanditar (dupa cum se stie, ea a fost cea care a facut castelul locuibil, prin lucrarile de transformare si amenajare executate dupa planurile arhitectului Karel Liman, in perioada 1921 – 1938). Totusi, expozitia se concentreaza asupra interioarelor castelului, incercând sa reconstituie câteva dintre acestea, asa cum au fost amenajate sub ochiul atent al reginei, la Bran.
Se stie ca regina a adunat multe dintre obiectele care i-au placut, de la celelalte resedinte regale (Peles, Cotroceni, Copaceni, intre altele), dar a si cumparat multe obiecte pentru apartamentele regale din Bran. Studiul publicat in catalogul expozitiei, de Nicoleta Petcu, este lamuritor, in acest sens.
Expozitia reuseste sa reconstituie câteva incaperi, adaptate la dimensiunile reduse ale camerelor disponibile la Peles. In pornirea acestui exercitiu a fost de mare folos faptul ca regina obisnuia sa fotografieze câte o incapere, dupa ce mobila era aranjata, cu multa atentie. Se stie cât de pretentioasa era Maria, atunci când venea vorba de detalii: absolut nimic nu era lasat la voia intâmplarii. Ceea ce mi se pare interesant, este faptul ca autorii expozitiei au reusit sa lase vizitatorului impresia trecerii prin chiar etapele transformarilor prin care a trecut Branul, in perioada in care a fost locuit de familia regala. Este cunoscuta, pe de alta parte, evolutia schimbarilor de gust ale Mariei, de la explozia de volute a ArtNouveau-ului, la mai profunda aplecare catre spiritualitate, din ultimii ani de viata. Evident, nu poate fi trecuta cu vederea nici admiratia crescânda a reginei, fata de traditiile românesti, motiv pentru care, a si incurajat, mai ales, dupa incoronare, ceea ce ea insasi numea „stilul national“ in arta. Asta nu inseamna ca nu a stiut sa aprecieze si traditii straine (mai ales, asiatice), dar a pastrat o mare pretuirea pentru cele românesti, fapt oglindit si prin achizitiile pe care le-a facut, de obiecte traditionale vechi, din centre cunoscute ale ceramicii populare, de exemplu.
Nu am sa incerc sa descriu fiecare sala de expozitie in parte (am sa va las surpriza de a descoperi dumneavoastra insiva acest lucru; o puteti face pâna la 31 august). Ceea ce mi se pare remarcabil, din punctul de vedere al expunerii, este faptul ca, desi spatiul este limitat si este intesat cu obiecte, nimic nu pare excesiv.
Totusi, exista doua piese, cu totul extraordinare (in afara de actul de donatie pe care Consiliul orasenesc Brasov l-a facut reginei, la 1 decembrie 1920), si indraznesc sa va atrag atentia asupra lor. Una este un dulap realizat intr-un atelier din Italia, pe la 1700, iar celalalt este un pat cu baldachin si draperii brodate, având brodata pe pânza din spate o scena infatisând batalia de la Lepanto (unde trupele crestine au fost conduse de Juan de Austria si de amiralul Giovanni Andrea Doria; din acest motiv, obiectul este cunoscut sub numele de „patul Doria“). Patul a fost restaurat in laboratorul Muzeului Peles, in patrimoniul caruia se afla acum, timp de doua decenii, si este pentru prima oara expus, cu aceasta ocazie.
Nu ne ramâne decât sa asteptam, cu interes, viitoarele expozitii, dedicate celorlalte „case de vis ale Reginei Maria“.