Devenită o parte importantă a festivalului, la zece ani de la iniţiere, Cannes Classics include, la a şaizeci şi şaptea ediţie, douăzeci şi două de lungmetraje şi două documentare. Toate sunt recondiţionate şi transpuse după o tehnologie modernă, aşa încât niciuna dintre copii nu va fi pe 35 mm. Filmele vor fi programate în trei dintre principalele săli ale festivalului: „Palais“, „Bunuel“ şi „Soixantième“.
Invitată de onoare la Cannes Classics, dar şi la ansamblul manifestării, va fi Sophia Loren. La şaptezeci şi nouă de ani, celebra actriţă va fi alături de fiul ei şi al producătorului Carlo Ponti. Eduardo Ponti (patruzeci şi unu de ani) şi-a convins mama să revină pe marele ecran, după o lungă absenţă, având însă o strălucită filmografie, de-a lungul a şase decenii de carieră. Cu un metraj mediu (25 de minute), Vocea umană (Human Voice) reprezintă adaptarea cinematografică a unui text antologic semnat de Jean Cocteau în 1930. O putem revedea pe Sophia Loren vorbind la telefon, enervându-se, bucurându-se, într-un monolog interpretat cu mare talent. De altminteri, artista a acceptat să ţină şi un masterclass.
Cannes Classics aduce un omagiu cinematografiei italiene programând o proiecţie cu westernul lui Sergio Leone, Pentru un pumn de dolari (A Fistful of Dollars, 1964), cu Clint Eastwood şi Gian Maria Volonte în rolurile principale. Se marchează, astfel, trecerea unei jumătăţi de secol de la premiera filmului. O altă pagină omagială consacrată invitatei de onoare va fi prilejuită de proiecţia filmului Căsătorie în stil italian (1964), aparţinând, de asemenea, unui clasic al filmului italian şi universal, Vittorio De Sica. Avem aici povestea când sentimentală, când ridicolă, plină de o romanţiozitate de epocă, a unei femei cu trecut dubios, îndrăgostită, însă, de unul şi acelaşi bărbat ce se va dovedi a fi tatăl a trei copii crescuţi în secret de mama acestora. În ecranizarea piesei lui Eduardo De Fillipo, Filumena Marturano, Sophia Loren interpretează personajul titular, avându-l ca partener pe Marcello Mastroianni (Domenico). De altfel, cunoscutul actor italian a fost ales să ilustreze afişul ediţiei, putând fi revăzut pe ecran în Opt şi jumătate, capodopera lui Federico Fellini, programată pentru proiecţia în aer liber de la Cinémas de la Plage.
De-a lungul anilor, Sophia Loren a fost prezentă la Cannes în mai multe ipostaze. În 1961, de pildă, obţinea Premiul de interpretare feminină pentru rolul principal feminin (Cesira) din Ciociara de Vittorio De Sica. Juca, de asemenea, personajul unei mame greu încercate, în anii ultimului război. Şi aici Sophia Loren era înconjurată de o pleiadă de juni primi ai ecranului: Renato Salvatore, Jean-Paul Belmondo, Raf Vallone. Cinci ani mai târziu, în 1966, o regăsim ca preşedintă a juriului principal. Să ne amintim că era anul în care regizorul român Mircea Mureşan obţinea Prix de la première oeuvre pentru Răscoala. Un fel de a spune că, vrând-nevrând, numele ei se leagă şi de afirmarea la Cannes a cinematografiei româneşti.
Desigur, sunt şi alte lucruri demne de atenţie la Cannes Classics. Vor fi marcate cele trei decenii de la acordarea Palme d’Or filmului lui Wim Wenders, Paris, Texas (1984). Preşedinte de juriu era atunci Dirk Bogarde, iar premiul i-a fost înmânat regizorului german de către Faye Dunaway. Se constituie, de fapt, o tradiţie a unor asemenea omagieri prilejuite de recapitularea marilor filme premiate de festival. Paris, Texas este al patrulea titlu din serie, fiind precedat de Les parapluies de Cherbourg de Jacques Demy, Sous le soleil de Satan de Maurice Pialat şi Ghepardul de Luchino Visconti.
Ediţia 2014 ne reaminteşte că au trecut treizeci de ani de la dispariţia lui François Truffaut. În amintirea acestuia va fi programat filmul Ultimul metrou (1980).
Autor: IOAN LAZĂRApărut în nr. 468