În ultimii ani, competiţiile televizate au luat o turnură interesantă. Concursurile de cultură generală au lăsat locul apetisantelor întreceri între bucătari. În ciuda diferitelor formate ale competiţiilor – cu staruri, copii sau bucătari profesionişti –, există o notă comună a judecăţilor de gust predominante în aceste emisiuni: concurenţii cu şorţuri albe n-au voie să pună pe platou meniuri banale, comune. Bucatele „ca la mama“, indiferent cât de gustoase ar fi, n-au ce căuta în aceste turniruri gastronomice. Sunt apreciate farfuriile minimaliste, meniurile în tonuri gourmet, mixturile pentru papile fine.
Acestea nu sunt concursuri pentru „gospodine“, clarifica la un moment dat unul dintre chef-ii juraţi, care se aştepta să-i fie servite platouri rafinate, şi nu reţete prozaice. O remarcă aparent jignitoare la adresa unei părţi din publicul potenţial – gospodinele în căutare de trucuri şi reţete nu se uită oare, şi ele, la aceste show-uri culinare? Probabil că nu (sau prea puţin), căci replica aparent vexantă transmite, de fapt, esenţa unui mesaj „aspiraţional“ care se adresează mai curând clasei de mijloc, şi nu celor care trăiesc de azi pe mâine. Mesajul ar fi: abandonaţi bucătăria bunicii şi descoperiţi noile trenduri de „bun gust“ din gastronomia de elită! Elevaţi-vă gusturile, gătiţi mai sofisticat, integraţi-vă în elita connaisseur-ilor! Diferenţa chef-gospodină este cât se poate de relevantă pentru cei ce vor să se „distingă“ de bucătăria gregar-tradiţională (şi, implicit, de un anume stil de viaţă).
Dincolo de intrigile dintre concurenţi, de probele draconice şi de aprecierile tăioase ale juraţilor, întrecerile dintre chef-ii aspiranţi sunt înţesate, deloc întâmplător, cu mărfuri strategic presărate pe blaturile de lucru (realizatorii ne avertizează, e adevărat, despre „plasarea de produse“ la debutul fiecărei ediţii). Cuţite şi boluri lucitoare, detergenţi celebri, băuturi şi conserve de la producători promovaţi intens şi în pauzele publicitare. Toate acestea au loc într-o scenografie de supermarket. Magazia bucătarilor nu este înghesuită şi dezordonată, ci e bine luminată, sterilă, cu rafturi şi vitrine frigorifice rupte din peisajul marilor magazine. Unele ediţii au loc chiar în supermarketuri, pentru a dovedi că poţi să faci un meniu hiperrafinat cu mărfuri din galantarele de aici. (Ce-i drept, există şi ediţii filmate în pieţe.)
Nu pun la îndoială buna-credinţă a chef-ilor din juriu, care vor să ridice nivelul gastronomic din restaurante şi din casele fiecăruia. Şi nici nu cred că întrecerea ar fi trasă de sfori de la A la Z, doar pentru a ni se băga pe gât nişte mărci de detergenţi, cuţite şi mâncăruri. Totuşi, se întâmplă aici cam ce se întâmplă şi în reclamele care nu mai promovează produsul în sine, ci un stil de viaţă superior, un lifestyle rafinat, pe care orice consumator şi-l poate permite vizitând mall-ul din cartier. E un fel aparte prin care consumismul îşi ia adio de la gospodine şi le urează bun venit chef-ilor de weekend.
Autor: VICTOR POPESCUApărut în nr. 468