Sari la conținut

Intre internet si omul nou

Autor: GEORGE-HORIA STEFAN
Apărut în nr. 392
2012-10-04

Laudat si hulit deopotriva de toti marinarii si piratii virtuali ca fiind absoluta noastra enciclopedie, arhiva universului cunoscut, distrugatorul misterului copilariei sau captatorul nemilos al sufletelor, internetul nostru cel de toate zilele si noptile, da-ni-l noua astazi, a devenit resortul perfect întru imediat si securitate.

Cu cât încercam mai mult sa-i gasim un cusur, o vina si sa-l condamnam definitiv, cu atât ar trebui sa ne dam seama ca suntem cu totii niste ipocriti. Ne erijam în aparatorii valorilor si lucrurilor traditionale, cu care am crescut, dar nu suntem decât niste veleitari ai memoriei, din nefericire. Sa nu mai bocim atâta dupa tot ceea ce înseamna „strada“ pentru noi! Sa fim onesti si sa recunoastem ca ne place la nebunie imunitatea internetului! Adevarul e ca trebuie sa dai dovada de o smerenie absoluta ca sa poti sa repudiezi internetul, aceasta neîngradita oaza de libertate a imaginatiei noastre. E ca si cum ai da cu piciorul în singura ta sansa de a „zbura“, de a fi deasupra tuturor. Internetul este doar primul strat de aliaj pe care omul modern îl îmbraca în drumul sau spre un viitor tot mai metalic. Evolutia este aici si acum! De ce sa stam pe loc, încremeniti în istorie? Omenirea poate sa mearga înainte chiar si fara oameni. Tot ceea ce este uman în ziua de azi nu prea mai are legatura cu omul. Stai putin, cum adica? Avem de-a face cu o contradictie istorica din care numai internetul, supratehnologizarea si globalizarea, se pare, vor putea stoarce un raspuns.

Mecanism subversiv în prezent, cel mai sublim vis al omenirii a fost dintotdeauna atingerea prefectiunii umane prin crearea unui nou tip de om, nepatat de constiinta neantului. Toate ideologiile politice au aderat de-a lungul istoriei la acest endeavor, unele explicit, altele tacit, în masura în care misiunea istorica a fiecarei doctrine a însemnat daruirea unei noi libertati catre toti oamenii apti de vremuri noi. Fireste, nu toti oamenii sunt pregatiti pentru ideile nascute din cabinetele filosofilor sau fanaticilor, fapt pentru care razboiul a fost pâna în anul 1945 un fenomen absolut firesc, necondamnabil la nivelul pe care îl cunoastem astazi. De aceea, toate ideologiile care au fost traduse în realitate prin fel de fel de împletituri politico-religioase, se fac culpabile de crearea unei imense drojdii de cadavre din care nu a rezultat Omul Nou, ci doar un Cain modern. Astfel, politica nu a putut sa construiasca un Om Nou din cauza caracterului sau inerent de trambulina sociala, religia doar l-a nuantat moral, dar cu pretul libertatii viciului, în vreme ce internetul a organizat si ordonat, în interiorul unei matrice universale, tot ceea ce îi place si ce nu îi place omului, daruindu-i acestuia nu doar o noua libertate, ci si iluzia posibilitatii de a controla un întreg univers dupa bunul plac. Ce a împiedicat crearea Omului Nou? Însusi Omul! Fiind un animal ratat, aflat la granita dintre ratiune si instinct, dintre salbatic si domestic, singura fiinta dotata cu posibilitatea autodistrugerii, Omul a fost dintotdeauna blocat în ciudatul purgatoriu al propriei sale naturi. Aflat mereu la mijloc, la granita dintre diferitele aspecte si posibilitati ale vietii sale, el traieste si arde precum o lumânare, dar de la ambele capete. O simpla persoana nu îsi poate modifica fundamental întregul fond personal, daramite întreaga specie!

Exasperat de aceasta încapatânare intrinseca milenara a semenilor sai, omul mefistofelic si-a dat seama ca orice încercare de a sculpta perfectiunea în carne nu poate sa produca altceva decât o refulare a sângelui în inimile oamenilor. Slefuirea carnii în numele umanitatii a generat întotdeauna mai multa viata acolo unde duritatea materiei nu s-a încadrat în anumite tipare sau masuratori rationale. De ce sa schimbam ceea ce înseamna sânge si carne umana? Este infectata de spirit si nu vom reusi niciodata o transfigurare deplina. Uitati-va la materialele din jurul vostru! Prometeu a modelat omul din lut? Eu voi construi un om nou din metal si îi voi darui o infinitate de lumi, nu doar o planeta înstrainata si pestilentiala! Omul nostru mefistofelic se doreste a fi un profet, un mântuitor, dar ceea ce rasteste el în singuratatea sa ideatica nu contine nimic religios, nimic romantic, nici macar malefic, ci doar nobile prorociri despre progresul fara fum, fara ciment si wireless. Internetul poate construi Omul Nou pentru ca este o superputere, cea mai palpabila punte dintre iluzie si realitate. El va reprezenta cel mai mare pariu, de pâna acum, al omului cu religia.

Internetul este, totusi, vid de orice fel de stereotip religios si nici nu vrea sa se prezinte lumii ca o noua religie. El transcende atât religia cât si politica, întrucât sistemul sau reprezinta, într-un mod ciudat, comunismul pur, fara valente religioase, fara autoritati, fara granite si cu resurse perene pentru toti oamenii sai. Asemeni stramosului sau rebel, tot ce are legatura cu internetul se ghideaza realmente dupa clasicul dicton socialist, „de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi“, în masura în care pe web avem acces la absolut orice fel de informatie. Dorinta îti este îndeplinita pe data si nici nu trebuie sa duci la bun sfârsit vreo sarcina pentru a obtine orice vrei, de la filme si jocuri pâna la carti electronice sau muzica. În unele interpretari utopice sau romantice ale visului de aur al comunismului, se spune ca productia industriala ar fi ajuns la o capacitate atât de mare, încât n-ar mai fi fost nevoie sa platesti pentru achizitionarea sau folosirea unui anumit produs. Astfel, Cornul Abundentei ar fi parasit spatiul divin al zeilor si ar fi coborât direct în mijlocul oamenilor, ajungând la dispozitia fiecaruia. La o privire atenta, putem sa ne dam seama ca internetul nostru functioneaza dupa acelasi principiu, ca un fel de bufet suedez electronic si atemporal.

Comunismul a fost o fantasma, un vis de umanizare, al robotilor pentru roboti, care nu ar fi putut sa se împlineasca niciodata într-o dezordine sufleteasca irationala, asa cum este cea a omului; indiferent de clasa de care apartine. Comunismul nu poate exista într-o ordine naturala, pentru ca esenta sa este una cu totul artificiala, nesupusa legilor naturale. În schimb, internetul nu este altceva decât o enorma matrice rationala, care nu se aliniaza niciunui principiu abstract si niciunui duh, sistemul fiind propriul sau zeu. Acest sistem este un cadru în care oamenii pot fi ordonati în mod rational si egalitar, pot fi mânati spre o anumita tinta si mobilizati împotriva oricui, dar de buna voie, fara folosirea fortei, torturii sau a mitului. Comunismul se voia acelasi tip de zeu omnipotent, dar a esuat în momentul în care mitul sau fondator s-a prabusit sub presiunea dorintei de libertate a oamenilor, indiferent despre ce tip de libertate era vorba. Internetul nu s-a fondat pe niciun mit, ne asigura orice tip de libertate, si mai presus de orice, se afla desupra naturii, factorul fundamental care face obiectul pariului sau istoric cu religia.

Pe internet nu exista persoane, nu exista mistere sau sperante romantice, ci doar user-i, contacte si adrese web care tin loc de societate si habitat. În loc sa avem o lume finita, cu resurse care nu sunt perene si de care trebuie sa avem grija, avem posibilitatea sa navigam si sa ne schimbam lumea dupa cum dorim noi. În ordinea internetului, Pamântul nu ar însemna sau reprezenta nimic mai mult decât un website, numit probabil terra.com. Nu mai avem nevoie sau nu ne mai place un anumit lucru la lumea în care ne aflam? Schimbam interfata si ne eliberam! Internetul nu este o tiranie, el este egalitatea si libertatea absoluta, adica un comunism visator. De altfel, este singurul mod prin care atragatoarea utopie comunista putea, în sfârsit, sa prinda viata.