Oprindu-ne din nou asupra amplului material pe care terenul il ofera cercetatorului ce vrea sa il sondeze in profunzime, vom constata ca riturilor de trecere li se acorda, in continuare, cel mai viu interes. Si aceasta nu numai in zona supusa de mine cercetarii – nordul si nord-vestul Transilvaniei, ci pe intregul teritoriu al tarii. Acestea se performeaza poate nu cu aceeasi vivacitate ca odinioara, dar cu aceeasi grija pentru etapele premergatoare, pentru desfasurarea in sine si pentru segmentele ritualice de dupa. Colectivitatea rurala se preocupa de bunul al mers al lucrurilor. Nasterea, nunta, moartea sunt de neconceput fara sprijinul si asistenta membrilor comunitatii. Solidaritatea devine cheie, emblema a unui spatiu supus amplelor transformari, dar care vrea sa-si conserve valorile.
Astfel, ma voi axa pe rolurile pe care le performeaza „functionarii nuntii“, cum sunt numiti de catre unii specialisti. Cu alte cuvinte, asupra acelora care au un rol important in ansamblul ceremonialului nuptial, parinti, bucatarese, oameni de ajutor, stegari, graitorii, starostele, domnisori si domnisoare de onoare, „stuff“-ul fara de care spectacolul nuntii nu ar putea avea loc. Vom lasa marturiile sa vorbeasca de la sine, interventia noastra fiind minima.
Socacitele au un rol important in economia ceremonialului, „care-i mai aproape de camin, acolo sa gateste. La caminuri, is dotate, au bucatarie, intr-o camera construita o facut din ea bucatarie, ca o camara. Duceau aragazuri mai multe, daca nu este cuptor. De la neamuri, din vecini duc mese, acoperite cu hârtie alba, cu musama, cu pioneze sau cu cuite, texuri, cuite mnici. Rudenii apropiete din amândoua partâle, din acelasi sat, mireasa cu a ii, mirele cu a lui, tat sar sa ajute, ii ca un imprumut, daca si tu ai copii“ (Moga Angela, Ban, Salaj). Ajutorul dat de acestea este de nepretuit, datoria materiala fiind infima fata de cea morala, pe care o au mirii toata viata.
Reproduc integral un raspuns capabil sa schiteze rolurile actantilor in contextul ceremonial al nuntii. „Nanasii mari, la mnire, mnici, a mniresi, smai bine vazutit, tat ase si cu socrii. Nanasii, cum ii aleji, cam care o fo si la botez, da nu-i o regula, cum era pa vremuri, amu ii multa libertate. Sau pruncii lor, ala care ramâne in casa parinteasca, da nu-i leje nici aici. Superstitii necrestinesti ca nanase sa nu fie sarcinata, finii sa aibe noroc la prunci, ce-i sigur ii sigur, nanase sa fie cununata si de-a noasta sortodoxa, casatorita o datat. Tematorii marg cu bota impanata din casa in casa si teama. Tinerii din partea la amândoi smiriit, tat ii-s si domnisorii de onoare, cum li-i amu numile, numa dupa ce ies de la cununie, mirii stau lângolalta, pâna atunci nu sincadrati de tineri sau de nanasit. Domnitale o ajuta pa mnireasa la coafat, la imbracat. Ii o mare cinste sa te teme. Sa poate starostele sa fie si temator. Starostele rosteste iertaciunile, când mere ceata mnirelui dupa mnireasa, la poarta, sa incaiera la voarbe cu ceata mniresi, inainte de a le da drumu. Graieste la momentu potridit sla mire, dupa nanasi, dupa mireasat, cata beserica, la intoarcere, la masa. Graieste cinstea. Invita la vesalie, la mâncare, la bautura, multameste, isi cere iertare in locu tinerilor. sDaca-i cu strigaret, tat el anunta care cât o dat, incepe cu nasii si cu parinti, anunta si mai mult, baga di la el, sa provoace sume mari, potrideste glume la fiecare. Anunta la microfon felurile de mâncare, friptura, tortu, aperitivu, zâce Tatu Nost de la inceput. sAnunta când se fura mireasat, pantofu mniresi, snasu mare sau mirelet sa deie bani, negociaza. Mai zâce vo doua când o gata si o invaleste pa mireasa. Amu gasasc firme, sele pun la dispozitiet mâncare, bautura, muzica, staroste, pantru poze si filmat. sLa restaurant, la cantina, la Zalaut, te lasa sa duci palinca, in rest, pun ii tate la dispozitie. Impodobasc sala, au muzica pa calculator, smoderna si populara, la cererea nuntasilort. Muzâcanti erau di p-alte sate, smâncarea o faceu socacitelet, stegaru iara era, ca mere in fata nunti, facea sa sune. La Ostasii Domnului, au muzica de-a lor, formatie, nu sa danseaza, nu sa fumeaza, nu sa be, nunta mai serioasa, am fo la Chechis la una, mama miresi pune in blide afara, muierile o ajutau, ospatarite, cum ar veni“. (Muresan Gheorghina, Giurtelecu Simleului, Salaj) „Taroste o fo si pa la noi, sa ocupa pâna o putut, o preluat altu mai tânar. sEra talentatt, traba sa ai si versuri potrivite, la fiecare, n-o pot lauda daca nu-i frumoasa, nu-i din rang mare. O fo amucând ale. Si zestre sa caruta pân sat, nu ptiar pa tate ulitele, acum trizaci de ani, da ba, amu nu sa mai stie mninuni de-aste, nici nu mai stau cu batrânii stinerii au plecat la oras sau in strainatatet“ (Pop Maria, Salajeni, Salaj). Starostele este animatorul nuntii, pozitie privilegiata, recompensata financiar ca atare.
Germina Comanici se opreste asupra rolului parintilor miresei, care „actioneaza in mai multe momente din ceremonialul nuntii, derulate succesiv si la intervale: petitul, logodna, petrecerea tinerilor sâmbata seara, masa mica in duminica nuntii si ospatul la o saptamâna dupa nunta. Intrarea lor in rol se instiuie prin actul petitului, desfasurat in propria lor gospodarie, fiind gazde, onorând evenimentul cu oferirea unor tratatii pentru oaspeti, care poate fi de la o simpla cinstire cu vin si dulciuri, pâna la un adevarat ospat. De regula, la petit se stabileste si contributia materiala a fiecarei familii la intemeierea noului cuplu: zestrea fetei, in primul rând, dar si partea primita de baiat. (…) Logodna, nucleu ceremonial prezent nu in toate satele sau la toate nuntile, se organiza tot de parintii fetei, antrenând o participare a ambelor familii, forma de solidarizare si petrecere, sustinuta de un continut consistent al celor oferite la masa, cu petrecerea deseori insotita de joc, fiind platiti lautari. Momentul „iertaciunii“ este ultimul in care parintii fetei, inainte ca aceasta sa le paraseasca gospodaria, sunt in pozitia de prim-plan. Relatia de rol se creeaza cu fata sau ambii tineri, mediata deseori in textul special consacrat. Parintii ii binecuvânteaza pe tineri, asociind formulei manevrarea unor simboluri de belsug: pâine si sare“ (Germina Comanici, „Cercul vietii. Roluri si performanta in obiceiurile populare“, Ed. Paideia, Bucuresti, 2001, p. 168). Autoarea atrage atentia asupra nuantarii diferentierii de roluri si a ierarhiei sociale si ceremoniale intre cele doua cupluri de parinti, exprimata „prin indatinata sintagma «socrii mari», ca parinti ai mirelui, comparativ cu «socrii mici», parintii miresei. Ascendentul socrilor mari este consacrat: in spita lor de neam se incadreaza mireasa si in gospodaria lor le intra nora. Socrii mari intra in rol prin participarea la petit si logodna, dar ceremonial se impun in momentul când tinerii, dupa cununie, se intorc in fruntea alaiului, in gospodaria lor“, socrul mare fiind executantul principal al actelor solemne, ce poarta amprenta ritualitatii – adauga autoarea. Primirea rituala a miresei vizeaza intrarea in gospodarie si pragul casei, cu primirea augurala sub semnul belsugului, „pâine, sare, zahar, miere, agheasma, un strut de busuioc si integrarea prin intermediul actului sau dansului in noua gospodarie. Trecerea pragului se mediaza ritual fie de soacra mare, fie de vornic, evitându-se contactul cu spatiul liminal vulnerabil, mireasa fiind saltata peste prag“ (Comanici, 2001: 169). Soacra mare efectua pe calea ritului integrarea armonioasa a viitorului cuplu, mireasa fiind integrata si spatiului habitual, fiind dusa de soacra in casa si ospatata la masa, „daca in primele secvente ale nuntii, spita de neam a miresei anticipa, prin reprezentantii sai, parintii, viitorul fertil al cuplului, odata integrata in noua sa familie, soacra mare preia, prin obligatiile sale de rol, indeplinirea acelor acte ce functional vizeaza un scop similar, perpetuarea neamului“ (Comanici, 2001: 169).
Prezenta ritualica a actantilor aflati acum in atentia noastra este investita cu atributele initierii. „sDupa nanasit sa mere cu tat alaiu, fac poze si filmeaza pa drum, platesc la popa, fac daruri la miri, nasu mare achita vama scând se leaga drumult. Starostele are o stergura acatata sus, la mâna stânga, pa umar, in jos, o prima pa ptiept roata, o iaga de palinca. sIl platesct cine-l teama, mirii, parinti, smai rar nasiit. Tata suita sfotograful, cel care filmeaza, starostelet primesc bani, palinca, prajituri, mânca portii ca restu mesenilor, macar ca nu contribuie cu mnica, da ase sa face la tate nuntâle“ (Sabau Ioan, Unguras, Maramures). Punem in lumina, prin intermediul unor relatari de o insemnatate majora, unele aspecte ce privesc pregatirile: „fratii si surorile de miri sveri primari, prieteni apropiatit n-au altu rol sdoar acela de a insoti mirii pâna la cununiet. Prime, flori, tricolor, sticle de palinca, feciorii, fetile-s cu prajiturile, cu aperitivele, servasc lume, ajuta gazdile. Pun flori la port, amenajaza mesale, pun flori pa mesa, decoreaza cu prime, snu era un numar fixt, si zece puteau hi“ (Hanc Letitia, Livada, Cluj). Satenii se mobilizeaza si material, aduce fiecare care ce poate, ca o datorie de care trebuie sa se achite, intrucât si ei au beneficiat de sprijin la un moment dat. Datoria nu se uita, cei care omit sa se achite de niste obligatii se supun blamului public. „Din sat, cine pute ajuta cu alimente, farina, oloi, oua strânse pantru nunta strec multe la prajiturit. Carne, clisa, grasime pantru prajit, varza, orez, carne. Mai este care sa face ca uita, nu mai vrea sa tâna minte ca si la nunta lor o primit ajutor. Cheama osânda de la Dumnezo“ (Hendea Florica, Mesesenii de Sus, Salaj). Ajutorul material este binevenit in astfel de momente care presupun mare pregatire si o mare cheltuiala.
Starostele, „regizorul nuntii traditionale“, cum l-am putea si noi numi, devine purtatorul de cuvânt al mirilor, al nasilor, al socrilor. Lui ii revine sarcina de a face oficiile de gazda, intretine atmosfera de buna-dispozitie, punctând momentele-cheie ale fiecarui segment ceremonial. Indatorirea lui rituala este de a insoti indeaproape mirii si de a-i ajuta sa treaca peste toate obstacolele rituale, alaturi de nasi, cu rol central in momentele care comporta semnificatii in complexul de acte ceremoniale nuptiale. Nu este lipsit de importanta sa adaugam ca, in formele vechi ale nuntii, starostele era in fruntea alaiului, cu atributii bine conturate, conducea nuntasii la casa nasilor, apoi ceata mirelui la casa miresei, la cununie, la locul unde se tinea masa, rostind oratiile potrivite momentului ceremonial. Amintesc tot aici domnisoarele si cavalerii de onoare – terminologia populara variaza simtitor; in legatura cu atributiile lor, marturiile converg inspre aceleasi repere, cu diferente doar de nuanta, de la o localitate la alta, „insotasc numa smiriit, ajuta inde-i nevoie, sar ca-s tineri si in putere, sajuta mirii la gatiret, sa sametasc tare, calci-i nevoie!“ (Ciubancan Maria, Mesesenii de Sus, Salaj).
Semnele distinctive ale principalilor participanti la nunta variau de la sat la sat, starostele – cu tricolor si sterguri, sticla de tuica, floare, nasii – cu floare prinsa in piept de catre mireasa, când vine alaiul dupa ea, sticla de tuica, nasul mare – stergura, batista cusuta, insotitorii mirelui si ai miresei – flori, batiste, „pospan prins la clop“, stegarul, de asemenea, „flori vii sau din plastic, prime“ (Bonte Valeria, Diosig, Bihor). In privinta costumatiei si a insemnelor specifice, mi s-au mai evidentiat urmatoarele: mireasa – cununa, baltul, mirele – panglica tricolora, pana de mire, la chemator, „paltau inflorat“, „muierile de la oala, iara poarta dosoaie prinsa-n brâu“, la cei apropiati, flori artificiale prinse in piept (Muresan Gheorghina, Giurtelecu Simleului, Salaj).
Observ si câteva elemente de specific salajean: „in Ban era Hute la tate nuntâle, mere dupa mireasa, orice sa intâmpla la nunta, la masa, la dant, tarostele pornea. El era sefu. Stergura prinsa pa umar, stergar, tricolor, sticla de palinca sa nu lipsasca. Graitor, frati de mire, surori de mireasa, li sa zâce la Ban. Taroste – la Cernuc“ (Sabau Florica, Ban, Salaj). Nu e mai putin adevarat ca detaliile regionale, care par de restrânsa semnificatie, contureaza un profil aparte unor realitati folclorice care degaja ample semnificatii. „Cam doua sute is la o nunta, depinde. In satile unde ii pe mic caminu sau nu este, fac in cort. In Tusa am fost la o nunta in cort, acuma, nu de mult. sCort de armatat montabil este amu, nu sa mai chinuie, sa demonteaza rapid. sIl cumpara sau il inchiriazat, si acuma sânt tematori, rude, prieteni, mai ales verisori. Cheama tat satu, la oras trimit invitatii stiparitet. Nu sa face nunta fara taroste. Rar sa face la cort, mai mult la caminu cultural“ (Topan Ioan, Cernuc, Salaj). „Sa nume graitor si pa la noi, taroste, in anii astia. Erau din sat care sa ocupau, erau mai cu bancuri, nu traba neaparat cu scoala. Vine de când incepe nunta, ie mirele, cu nasii din partea lui, cu muzicant, vin la mireasa, asteapta nasii, sei o si imbracat, aduc mirese false din paie, cer bani, sa intid portâle, sun reprezentant din familia miresei ii lasa inauntrut, i sa aduce una falsa, acoperita cu lipideu, cununa de paie, o plateste, pune in galeata cu apa, când iese mireasa, odata da cu picioru in galeata si ie banii, ase sa aibe noroc cum curje apa, smirele sau nasiit pun banii smirele isi primeste mireasat. Cu alaiu marg la biserica, la Ban nu-i moda cu legarea drumului, afara sa danseaza, cânta taragota. Inainte sa ie ramas-bun snu iertaciuni, ca la mortt. Alaiu, botasii doi, un zaslaus, care poarta zaslau, sfacut de fete, joi seara la camint sau unde sa tâne nunta. Cu muzâcanti, nu cu mâncare, cu pahar, prajitura, sa impaneaza cortu, sa danseaza apoi. Tineretu sta afara, danseaza, când ies de la cununie“ (Moga Angela, Ban, Salaj). „Fetile chemau fetile, tematoare, baieti numa baieti, da cereau voie de la batrâni. Tinerii nu puteau mere de capu lor la nunta, cereu bani, n-aveu venit, «Bade Vasalie, nunta mare sa anunta pa atunci, lasati sa vie fata?»“ (Both Victor, Tihau, Salaj) „Acuma cu firma sde cateringt, sa face sâmbata dupa-masa, in tati cele ca la uaras, ne-am emancipat la maxim, cu formatii, nunta fara staroste ca si cum te-ai duce la chef, starostele aduce si muzica, sarea si piperu. sLa logodnat sa promit unu altuia in fata apropiatilor, sa da inel. Ptiscuie, sa leaga, vezi ca si la oras sa leaga cu panglica, cu flori, când iesi din scara blocului. Sa tâna traditie. sMuzicat mai demult era vocal, nu inregistrata, amu si vocal si pa calculator, vin câtâva instrumentisti la primarie si acasa la miri, la masa vine automat alta persoana care sa ocupa. Cu taragoata mai mult, la deschiderea nunti. sDistractiat tâne pâna la septe-opt dimineata, nu vine militie ca fac zgomot sla oras se respecta programul de liniste, s-au interzis, crede informatoarea, petrecerile de noapteat“ (Matei Anisoara, Dolu, Salaj).
Perioada de dinainte, din timpul si de dupa nunta este presarata de magic, de credinte, de superstitii, de cutume ale caror obârsii nu se mai stiu, dar capata si insemnele modernitatii. Tinerii lucreaza in strainatate, vin de acolo cu elemente de noutate, de prospetime, aspecte innoitoare care uneori distoneaza cu fondul vechi românesc, dar care nu impieteaza, sa zicem, cu nimic, frumusetii si complexitatii acestui ceremonial.