Cultura 656

SOCIETATE

Când digitalizarea reproduce birocrația în format electronic

Anunțata implementare a SDFC (Sistemul Digital pentru procesele de Finanțare a Culturii) i-a bucurat pe operatorii culturali din România. Promitea să fie un upgrade tehnic care răspundea la nevoia de eficiență, la renunțarea la dosare cu șină și la sutele – uneori chiar miile, poate – de coli printate pe colțul cărora trebuiau să scrie „conform cu originalul” și să semneze. Pe scurt, toată lumea se aștepta la o reformă de sistem, care să redefinească relația dintre stat și cetățean în domeniul finanțărilor culturale și care, prin automatizare și transparență, să devină o facilitate în accesul la resurse publice.

În programele Creative Europe, unde cel mai mic grant are de cel puțin 5 ori valoarea celui mai mare grant din programele românești, există modele forfetare în cadrul cărora accentul se pune pe realizarea activităților, nu pe contabilitate detaliată. În Funding & Tenders Portal, suportul digital a fost înlocuit în 2017 cu un nou model invocându-se „îmbunătățirea accesibilității, eficienței și transparenței”, iar caracteristicile noii platforme au fost prezentate ca având ca principală valență faptul că „nu numai că simplifică procesul de aplicare, dar oferă și o suită completă de instrumente și resurse”. În România, SDFC a înlocuit un model vechi și laborios, cu unul nou, mult mai stufos, cu o complexitate inutil crescută, redundant și cu mari probleme de funcționare.

| Autor: CARMEN CORBU |

TEME ÎN DEZBATERE

Obscurantismul
și instrumentalizarea sa în războiul hibrid

• Neîncrederea, incertitudinea și insecuritatea sunt condițiile care îi fac pe români foarte atașați de noțiunea de noroc.
• Criza educațională din ce în ce mai adâncă și polarizarea societății fac posibilă apariția unor fenomene sociale de tip „secta turului doi”.
• România este țara celor 4.000 de vrăjitoare, Bucureștiul este polul magiei, iar zona de nord a capitalei găzduiește o recent înființată academie de vrăjitorie.

Sunt principalele idei din intervențiile participanților la lansarea rezultatelor studiului „România între magie și ezoterie” realizat de Inscop Research și prezentat luni 20 octombrie la Muzeul Național al Țăranului Român.

TEME ÎN DEZBATERE

Superstițiile
de rit vechi
și superstițiile
de rit nou

Vlad Petreanu, jurnalist:

„Este un partid politic care punctează constant la toate segmentele legate de superstiții și conspirații, și anume AUR (pe-ici-pe-colo și PSD). Întrebarea mea este dacă asta e o întâmplare sau o premeditare. Adică dacă pur și simplu sunt niște oameni care aveau niște credințe, s-au reunit într-un partid politic și cumva au un discurs pe care foarte mulți alegători îl regăsesc în credințele lor; sau dacă, dimpotrivă, politicienii aceștia au identificat exact care sunt fricile unor anumite părți din populație și după aceea au alimentat aceste frici…”

TEME ÎN DEZBATERE

Vrăjitoria
din marile orașe

Camelia Burghele, antropolog:

„Un sondaj Reuters din 2019 atesta că în România sunt 4000 de vrăjitoare. Acesta era titlul: România, țara celor 4000 de vrăjitoare. Eu cred că noi trăim încă într-o țară a magiei, foarte bine ancorată într-un univers magic, iar magia și vrăjitoria trăiesc alături de noi.

Și regret să spun acest lucru – în București se înregistrează niște procente destul de mari. Trebuie să recunoaștem că orașul este, de altfel, și campion al gândirii magice.

TEME ÎN DEZBATERE

Secta
Turului Doi

Vasile Bănescu, membru CNA:

„Observăm că educația primară, care nu doar că rimează cu cea precară, e cea care, practic, asigură niște cifre ridicate atunci când e vorba de necredința în lucruri raționale și credința în superstiții. Așadar, m-a marcat procentul tinerilor care aderă la superstiții. Asta indică, în viziunea mea, o criză educațională fără precedent. Criză educațională în care România a fost surprinsă la sfârșitul anului trecut, când, așa cum știm, a început marea polarizare, marea schismă socială în care trăim și astăzi.

Vorbim de o degradare a paradigmei religioasă și la noi, la români. Vorbim de ortodoxism versus ortodoxie, o opoziție care e din ce în ce mai puțin înțeleasă. Vorbim de o patinare a omului majoritar (care frecventează biserica) pe un strat epidermic al credinței, fără acces la miezul creștinismului, la miezul Ortodoxiei. Practic, ne declarăm creștini și tradiționaliști, ignorând Creștinismul și Tradiția cu majuscule, care înseamnă enorm pentru Europa și pentru cultura lumii.”

TEME ÎN DEZBATERE

Neîncredere
plus incertitudine

Darie Cristea, sociolog:

„Dincolo de ce se întâmplă pe rețele de socializare, dincolo de propagandă, dincolo de instrumentarea acestor dispoziții de către anumiți actori, anumite structuri, anumite partide și așa mai departe, este vorba despre două fenomene larg întâlnite în societatea românească (și pe care nu le-am tratat cu atenție la momentul potrivit). Un grad general neîncredere: în instituții, în ceilalți, în absolut orice. Nu contează dacă neîncrederea aceasta este justificată sau nu. Odată ce e prezentă, ea nu ajută. Nu discutăm despre cine e de vină aici. Și – în al doilea rând – despre incertitudini. Suntem o societate dominată de incertitudine sau, cel puțin, asta e percepția publică.”

CÂMPURI DE EXPERTIZĂ

REMUS PRICOPIE

Diploma ca indicator al sănătății și securității unei națiuni

O diplomă fără valoare este echivalentul unei monede naționale care se devalorizează de la o zi la alta. Ea circulă, dar nu mai are greutate. În momentul în care diplomele nu mai certifică competența reală, statul devine vulnerabil. (articolul integral)

Samarkand. Între stele și oameni

De la cupolele albastre ale Registanului la liniștea Observatorului lui Ulugh Beg, totul în Samarkand pare o invitație la reflecție: despre cât de fragile sunt granițele, cât de perenă este cultura și cât de necesar rămâne dialogul. (articolul integral)

Luna de miere s-a încheiat

Am uneori sentimentul că oamenii politici români – în marea lor majoritate – nu mai gândesc strategic. Se reacționează la zi, nu se planifică pe termen lung; se improvizează, nu se anticipează. (articolul integral)

Catedrala Mântuirii Neamului

Istoria universală oferă numeroase exemple de catedrale ridicate nu doar ca loc de rugăciune, ci ca spațiu de unire al unui popor. (articolul integral)

Pământul pentru toți

 În ultimele două decenii, tema sustenabilității a devenit, în multe state, un subiect ideologizat, folosit pentru a delimita tabere și nu pentru a construi soluții. (articolul integral)

Suspendarea care NU va avea loc 

Procurorii români, în colaborare cu procurori din alte state occidentale, sunt pe cale să clarifice cine finanțează – în mod ilegal – radicalismul politic din România. (articolul integral)

Trump și Premiul Nobel: între emoțional și rațional

Istoria Premiului Nobel pentru Pace confirmă că el nu a fost niciodată o recompensă pentru perfecțiune morală, ci un instrument de orientare globală. (articolul integral)

ADRIAN LEONARD MOCIULSCHI

Maciej Zieliński: Între rigorile academice și claritatea industriei filmului american

 În universul muzicii de film, a urca pe firmament nu înseamnă a deveni „star”, ci a ocupa o poziție celestă – acolo unde aura nu e capriciu, ci destin. (articolul integral)

Sonologia Vindecării: Muzică și medicină în Era Convergenței

 De la Pitagora la inteligența artificială, firul roșu rămâne același: sănătatea este armonie. (articolul integral)

Lectură critică și simbolică a iubirii în era digitală

Într-o societate democratică autentică, tehnicul nu este un corp străin, ci parte organică din progresul omenirii (articolul integral)

Piotr Borkowski: Arta dirijorală între tradiție și orizonturi globale

Într-o lume în care tendințele nepotiste au lăsat umbre adânci asupra artei, blazonul familiei Borkowski strălucește prin onoare, demnitate și afirmare prin muncă asiduă. (articolul integral)

ADRIANA MOCA

Totul e scris într-o carte

Cred, totuși, că impactul a ceea ce facem e mai important decât suma tuturor mediocrităților care inventează roți pătrate. Și aleg să nu cedez. (articolul integral)

VALI ALBINETZ

Filmul istoric de la Buftea, înainte și după 1990

Artiști vizuali contemporani folosesc mirosul ca mediu expresiv, contestând dominația văzului și provocând spectatorul să-și regândească corpul și percepția. (articolul integral)

DANIEL SUR

Mirossophia: despre gândirea care respiră

Artiști vizuali contemporani folosesc mirosul ca mediu expresiv, contestând dominația văzului și provocând spectatorul să-și regândească corpul și percepția. (articolul integral)

CIFRE CU SUBIECT ȘI PREDICAT

Nobelul pentru Pace și lumea din jurul său:
ce s-a schimbat în 124 de ani?

 Datele statistice indică o tendință semnificativă: o scădere a ponderii statelor și organizațiilor internaționale în rândul laureaților, în favoarea indivizilor și a inițiativelor neguvernamentale. Aparent, graficul de distribuție arată valori similare perioadei antebelice. Însă deosebirile esențiale sunt cele din mediul social. În anii de dinaintea primului război mondial, organizațiile mondiale lipseau sau erau abia în stadiul de proiect. Ele nu se aflau pe lista câștigătorilor pentru că nu existau. La rândul lor, ONG-urile existente se reduceau la rolul de organizații de caritate.

Spre deosebire de perioadele anterioare, astăzi faptul că persoanele fără un rol politic dețin 60% din premiile recente, reflectă o criză de încredere în capacitatea statelor și a organizațiilor mondiale de a asigura o pace justă și durabilă. Lumea post-pandemie, așa cum este oglindită de Premiul Nobel, se confruntă cu o tranziție complexă, în care statele sunt adesea percepute ca ineficiente sau blocate în interese divergente, iar multilateralismul traversează o perioadă de incertitudine.

| Autor: NICU ILIE |

CIFRE CU SUBIECT ȘI PREDICAT

Șase mituri despre franceză și Francofonie

Eric Poppe, reprezentant al Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF) pentru Europa Centrală și de Est, a susținut o conferință în cadrul seriei „Jeudi de la Francophonie”, organizată de Biroul Național al Agenției Universitare a Francofoniei (AUF) în București, la Biblioteca Centrală Universitară. Tema prezentării a vizat deconstruirea unor percepții greșite despre OIF și limba franceză, explorând în același timp schimbările majore care redefinesc Francofonia la nivel global.

Pentru România și alte state din Europa Centrală și de Est, provocarea constă în a redefini relevanța francezei pentru tinerele generații, promovând-o nu ca limbă a trecutului, ci ca limbă a oportunităților contemporane – în educație, cercetare, diplomație și afaceri internaționale.

| Autor: NICU ILIE |

ARHIVA INIȚIATIVELOR CULTURALE INDEPENDENTE

Harta Literară a Bucureștiului:
Un proiect de geografie literară urbană

Drumuri prin ficțiune

Harta Literară a Bucureștiului este o platformă interactivă care conectează literatura cu spațiul urban prin intermediul unei hărți digitale. Proiectul adună locuri din București descrise în operele autorilor care au trăit sau și-au imaginat orașul, oferind o interfață prin care cititorii pot explora dimensiunea literară a capitalei. Este o încercare de a face vizibilă relația dintre ficțiune și topografia reală a orașului.

Platforma funcționează ca un strat informațional suprapus peste harta fizică a Bucureștiului, unde fiecare punct marcat corespunde unui loc menționat în literatură. Abordarea permite explorarea simultană a două dimensiuni ale aceluiași spațiu: cea concretă, urbană, și cea imaginară, literară.

Proiectul este dezvoltat de ONG-ul Tech and Tonic, o organizație formată din specialiști în jurnalism, comunicare, antropologie, literatură și civic tech și este cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Echipa include manageri de proiect, designeri, dezvoltatori și antropologi. Printre colaboratori se numără Andreea Răsuceanu, autoare și cercetătoare în geografia literară urbană, ale cărei lucrări academice sunt citate și în secțiunea de resurse recomandate.

Tech and Tonic abordează tehnologia din perspectiva implicării sociale, analizând critic impactul algoritmilor, inteligenței artificiale și automatizării asupra societății contemporane. Manifestul organizației ridică întrebări despre transformarea spațiului public și privat, despre alegerile personale în contextul digitalizării și despre consecințele sociale ale noilor tehnologii.